Sunday, January 31, 2010

Un concurs asteptat ani de zile, urmat de o destindere in Ciucas



Cred ca de cand mi-am bagat prima data claparul in legaturile de tura si am intins focile pe talpi m-am intrebat cum o fi la un concurs de schi de tura. La inceput, pana m-am prins cum e cu sportul asta, nu m-am gandit serios la asta, dar de vreo 3 ani incoace ma roade sa particip. M-au oprit doar dubiile despre capacitatile mele de a face asta si echipamentul meu, foarte greu si orientat mai mult spre freeride.

Dar in sfarsit mi-am luat inima in dinti si am plecat, cu Roxana, eu personal cu inima stransa, spre primul nostru concurs in acest sport, la Zarnesti: Cupa Memoriala D. Jercan si C. Conut, concurs organizat in memoria a doi dintre tinerii ucisi de avalansa de la concursul de schi-alpinism de pe Valea Morarului.


Traseul a fost super si nu foarte greu, pe dealurile dinspre Zarnesti spre Magura. Singura problema a fost vantul puternic ce peste noapte a mai spulberat din zapada pe care se bazau organizatorii.
Rezultatele noastre au fost mult peste asteptarile personale: eu am iesit pe locul 12 din 24, iar Roxana pe locul 7 din 12. Deci putem sa facem fata si la acest gen de concurs, asa ca in calendarul nostru competitional isi vor face loc in fiecare an si cateva concursuri de schi de tura. Si, cine stie, poate o sa imi cumpar si niste schiuri mai usoare pentru asa ceva, dar pana atunci merge se pare si cu "lopetile" mele de 187.
O sa pun un link cu poze de la concurs cand o sa le faca publice organizatorii.

Seara ne-am petrecut-o la pensiunea Floare de Colt, in Zarnesti, spre Gura Raului, pensiune binecunoscuta de oamenii de munte datorita prorpietarului, Traian Flucus, un mare alpinist si salvamontist care a scris impreuna cu alte nume mari istoria acestui sport la noi in tara. Noi nu am mai fost pana acum cazati acolo, dar stiam ca dl. Mititeanu, Marian Anghel si alti cunoscuti dintr-ale muntelui trag mereu la dansul. Ce pot sa spun este ca si noi vom face la fel, si va recomandam asta si voua. Nu veti fi dezamagiti...

Duminica am parcat masina in Ciucas, la intersectia cu Muntele Rosu, de unde ne-am pus pieile si am inceput sa urcam intai pana la cabana, apoi spre Gropsoarele, sperand sa dam o tura in jurul muntilor pana la Cabana Ciucas si inapoi pe Valea Berii.



Din pacate, pe Gropsoarele vremea s-a stricat brusc, ceea ce ne-a facut sa dam inapoi, Nu cu regrete, deoarece eu am zarit o panta pe care vantul stransese pulverul din zona si pe care, cu un mic ocol, am schiat-o la intoarcere. Ba mai mult, la baza ei am dat intr-un superb valcel prin padure, ticsit cu pulver, pe care am mai coborat o bucata pana unde am taiat-o pe curba de nivel inapoi in poteca. Oricum, pe poteca nu se putea cobora, fiind doar iarba inghetata din cauza vantului.



Am coborat apoi pe mai cunoscuta fata cu zapada de deasupra statiei seismice de la Muntele Rosu, unde ne-am intalnit cu inca 3 schiori, de la Salvamont. Zapada era un fel de pulver ud tasat si cu crusta pe deasupra, un deliciu tehnic, ce mai...




Evident, a urmat coborarea pe drum pana la masina, o mancarica in Cheia si acasa, fericiti si de coborarea din Ciucas, dar si de rezultatul nesperat de la concurs...

Monday, January 25, 2010

Trei zile perfecte de schi prin Bucegi

Ziua 1: Babele - Piatra Arsa - Genune - Poiana Tapului


Participanti: Bubulu, Marian, Horatiu


In sfarsit a venit zapada. Vineri, destul de tarziu, am urcat cu totii cu cabina la Babele, unde ne-a intampinat un soare orbitor si fierbinte. Am plecat spre Piatra Arsa pe un pulver impecabil, uscat, de 10 - 20 cm. Un drum care nu doreai sa se mai termine...




Pe Genune, am dat de acelasi pulver de vis, atat pe intrare cat si prin padure, doar niste urme intarite sub pulver, de cateva zile, pe alocuri mai dezechilibrau problema.


Ziua am terminat-o coborand, la inceput pe schiuri si apoi cu ele in carca, din Poiana Stanii la Bubulu in Poiana Tapului.

Ziua 2: Sinaia - Genune - Poiana Tapului

Participanti: Roxana, Miha, Bubulu, Marian, Horatiu

Ora 8 dimineata ne-a gasit, echipa mare, la cabina in Busteni. Dar, stupoare! Sus e vijelie si cabina nu merge. Am stat la o cafea sa asteptam o imbunatatire a situatiei, dar nimic. Se pare ca nici la Sinaia nu merge. Astfel, planurile se schimba si o taiem cu totii in Sinaia, sa urcam pe piei si sa dam macar o Genune. Am urcat usurel pana la Miorita, iar pe cand am ajuns vijelia s-a oprit, asa ca au pornit instalatiile si noi am apucat sa dam un Papagal si un Tarle. Pentru cine nu a mai fost anul asta la Sinaia, va fi o surpriza sa vada ca pe partea de sub stana parasita de pe Tarle, unde era un culoar destul de ingust de schiat, s-a defrisat si s-a facut o partie in toata regula. Iar stana nu mai e, in locul ei a aparut o ditamai cabana...


Ultima coborare am dat-o, ca de obicei, pe Genune, dar nu a mai fost pulverul de vineri. Zapada s-a tasat mult din cauza vantului. A fost, totusi, o coborare frumoasa, iar fetele au avut multe de invatat din aceasta provocare.



Ziua 3: Babele - Pestera - Babele - Genune

Participanti: Roxana, Bubulu, Horatiu, Micu

Duminica, platoul ne-a intampinat din nou cu vreme impecabila. Astfel, noi si Bubulu am dat o coborare pe un picior spre Padina, Zapada in schimb nu a fost foarte grozava: gheata alternand cu crusta, devenind un pulver placut doar tarziu, jos in padure.



Am urcat inapoi la Babele cu proaspat (re)deschisa cabina de la Pestera (16 RON, super business de schi) unde ne-am intalnit cu Micu si am taiat-o din nou spre Piatra Arsa si Genune. De data asta insa zapada nu mai era asa frumoasa.


Pe Genune am dat de o zapada mai buna decat sambata, dar mai proasta ca vineri. Oricum, superb, iar ziua am incheiat-o pe intuneric, pe mult batuta poteca din Poiana Stanii la Bubulu.

In final, ca de mult nu am mai facut asa ceva, iata si "filmul evenimentelor":


Tot ce ne putem dori sunt cat mai multe weekend-uri reusite ca acesta!


Tuesday, January 19, 2010

Schi de vis la Ranca, pe Papusa

A aparut in sfarsit zapada, asa ca am sarit in clapari si am plecat unde am vazut noi ca e mai bine, adica la Ranca, cu gandul, evident, sa incercam sa bagam un pic de schi de tura pe acolo, ba chiar sa atacam un traseu ceva mai lung daca vremea ne permite - zona e ideala pentru asa ceva.

Asa ca, dupa o escala vineri seara la Draganesti, am pornit destul de tarziu spre locul fapteri. Roxana a gasit cazare la o cabana care s-a dovedit a fi un loc superb de cazare. Nu numai ca e o cabana exact atat cat trebuie de mare, cu cateva camere frumoase, o sala de mese si o bucatarie echipata chiar si cu masina de spalat vase, dar se afla chiar la poalele Papusii, ceea ce are doua avantaje: nu mai e nevoie de mers pe drum o gramada ca sa ajungi la "locul faptei" si e departe de zona partiilor amenajate, unde, sincer, puzderia de SUV-uri, zgomotul manelelor si mirosul gratarelor nu creeaza o atmosfera prea placuta. Ba mai mult, cabana are si un site si noi o recomandam tuturor. Preturile sunt decente pentru zona aceea oricum scumpa (100 RON camera) iar ospitalitatea gazdei noastre a fost deosebita, fiind asteptati de fiecare data cu vin si tuica fiarta. In poza puteti vedea incercuite cabana si partia de schi, in timp ce noi urcam spre Papusa.


Ca si schi, sambata am hotarat sa ne incalzim un pic pe fata de sub Papusa, fiind deja tarziu, iar duminica, daca vremea ne permite, sa incercam sa mergem un pic pe creasta pana pe alt picior. Am facut doua urcari/coborari de sub piramida varfului.


Duminica din pacate ne-a intampinat cu o ceata totala, prin care am mai reusit sa mai dam doua ture pe acelasi traseu, dar destul de nasol, ca nu vedeai nici macar unde sa virezi. La a treia tura, care hotarasem sa fie chiar ultima, plafonul de nori a coborat si varful Papusa s-a ivit sub un cer senin. Zapada pe varf era complet inghetata, asa ca am luat coltarii in picioare, am pus schiurile pe rucsac si am urcat cam pana pe la jumatate, deoarece de acolo deja erau iesiti toti bolovanii. Intre timp, ceata incepea sa urce din nou, asa ca am facut doar o coborare de acolo, pe un soi de crusta destul de nasoala.


Ultima bucata a coborarii am facut-o intr-o "galeata cu lapte", cu vizibilitatea absolut 0, orientandu-ne inapoi la cabana cu GPS-ul.



Per total a fost un weekend frumos de schi in natura, cu o zapada buna, dar din pacate cu o raza de actiune limitata de ceata. Abia asteptam sa revenim in zona, dar mai la primavara, cand ziua e mai lunga, zapada e mai buna si noi mai in forma pentru niste ture mai lungi. Altfel, prima tura de schi pe sezonul asta ne-a readus zambetul pe buze...

Sunday, January 03, 2010

Pusca si cureaua lata, ce zapezi au fost odata - Revelion Poiana Tapului

De revelion 2010 a fost un pic cam nasol, ca am mers la servici pe 31 decembrie, asa ca nu prea aveam unde sa mergem prea departe fara sa riscam sa ne prinda ora 0 pe drum. Am fi vrut sa ne sarbatorim anul asta undeva pe la o cabana in inima muntelui, dar nici o sansa.

Cum Bubulu si Miha urmau sa-si petreaca si ei revelionul linistit, acasa la Bubulu in Poiana Tapului, am hotarat sa mergem si noi sa sarbatorim impreuna. Tot la Bubulu mai era si Fane. Asa ca, in echipa asta, ne-am petrecut 3 zile asteptand sa vina iarna. Toata zapada se topise de la temperaturile mari si ploaia din ultimele zile.

Ne-am petrecut cu Luis de Funes: La folie de grandeur, Le grand restaurant, Aventurile rabinului Jacob, dar si alte filme, cum ar fi Noi cei din linia intai sau chiar Stargate ne-au facut asteptarea mai dulce.

In fine, ca sa nu stam doar in casa, in data de 1 ianuarie am hotarat sa facem totusi o plimbare "de primavara" pana la Pestera lui Bogdan, o pestera remarcabil de lunga pentru zona respectiva, are cateva sute de m, si se afla in spatele casei lui Bubulu, spre Poiana Stanii. Asa ca ne-am pornit usor la drum.


Zapada de cu cateva zile in urma nu mai exista. Pe poteca din padure ne asteptam sa dam de branduse si ghiocei.



In drum spre pestera insa, am dat de un vechi copac, probabil traznit, gol in interior si cu o minune de scorbura, numai buna pentru etalarea talentelor noastre speologice. Prima, si cea mai speoloaga dintre noi, a incercat Miha sa patrunda in tainica lume interioara a copacului, urmata de Roxana, care ambele, evident, au biruit.



Urmatorii au incercat Fane, care s-a dat batut, si eu care m-am dat batut si mai repede.


Vedeta zile a fost Bubulu, care a incercat, a renuntat, dar pana la urma a hotarat ca nu poate sa lase patata onoarea speologilor din Valea Prahovei, asa ca iata ce a urmat:


O dovada clara a faptului ca nici macar caldurile si ploile de revelion nu ne pot face sa abandonam in fata naturii. Pana la urma am ajuns si la Pestera lui Bogdan, destul de interesanta de altfel.



In fine, duminica la intoarcere m-am oprit cu Roxana in Pasul Bratocea si, in ciuda, vazand cat de cat zapada, am scos schiurile si am urcat un pic spre creasta Ciucasului pe piei, apoi am coborat inapoi la masina. Mai nimic, dar totusi PRIMELE VIRAJE PE SEZONUL ASTA !!!