Totusi, ideea de a urca pe Omu cu ciclocross-ul pare o adevarata provocare. Iar coborarea de acolo o provocare si mai mare si o doza acuta de fun. Plus privirile ciudate ale oamenilor care vad sprijinite la intrarea cabanei o gramada de "semicurse"...
Dar as incepe mai intai prin a lamuri notiunea asta de ciclocross, care devine din ce in ce mai "pop" in cultura ciclista, mai ales bucuresteana, dar destul de gresit inteleasa de unii. Prin urmare:
Cyclo-cross (sometimes cyclocross, CX, CCX, cyclo-X or 'cross') is a form of bicycle racing. Races typically take place in the autumn and winter (the international or "World Cup" season is September–January), and consists of many laps of a short (2.5–3.5 km or 1.5–2 mile) course featuring pavement, wooded trails, grass, steep hills and obstacles requiring the rider to quickly dismount, carry the bike whilst navigating the obstruction and remount.
Cyclo-cross bicycles are similar to racing bicycles: lightweight, with narrow tires and drop handlebars. However, they also share characteristics with mountain bicycles in that they utilize knobby tread tires for traction, and cantilever style brakes for clearance needed due to muddy condition
Si pentru cine n-are rabdare de citit:
Si nu in ultimul rand, cursele de ciclocross exista de aproape 100 de ani, MTB-ul fiind proaspat aparut in anii 80...
OK, deci care e smecheria? De ce sa te duci pe off-road cu un soi de cursiera mai ciudata cand te poti duce cu MTB-ul? Care e motivatia?
PENTRU CA PE CICLOCROSS SINGURUL TAU AJUTOR SUNT ABILITATILE TALE TEHNICE. Nu ai suspensii, nu ai cauciucurile mari, nici macar toata gama de viteze, nu ai nimic ce sa te ajute sa treci peste obstacole. Esti tu versus natura, cu o legatura directa si rigida intre voi: ciclocross-ul.
Si acum sa ajungem la tura la OMU. Da, este o tura de MTB si da, sa urci pe Omu pe ciclocross e fortat. E foarte greu cu rotile alea prin bolovani, e greu de invins panta, sunt grele sectiunile de single-trail si drumul abrupt si sfaramicios dintre Cote. Dar satisfactia de a le birui fara ajutorul tehnicii e imensa.
Asa ca ne-am aliniat 11 curajosi in gara la Sinaia: 8 cu ciclocross, 2 cu MTB si un cross.
Protagonisti :
Urs, Masi, Adi, Sergiu, Horatiu, Basso, Stef , Caine, Octav, Vlad, Costin
Urs, Masi, Adi, Sergiu, Horatiu, Basso, Stef , Caine, Octav, Vlad, Costin
Unii au renuntat pe parcurs, multi au renuntat la Babele. Dar sus am ajuns doar 5: la categoria CICLOCROSS, pe OMU, au spus prezenti Stefan (Basso), Costin, Octav si subsemnatul, plus Sergiu pe MTB. Am zis, am facut, ne-am simtit bine si fierul meu a mers impecabil. A fost cea mai tehnica tura din viata mea, dar am reusit sa urcam din gara pana pe varf cam in 3 ore. Am impins doar cativa m la Cerdac si cateva bucati chiar inainte de varf, iar la coborare am facut 99% in sa. Ce mai, un vis devenit realitate, un extaz total pentru orice rider tehnic.
In final, o poza cu blestemul Bucegilor, drumul de pe Dichiu. Va fi sigur trecut pe lista rutierilor pe perioada urmatoare, dar eu zic ca nu o sa tina mult, se va surpa. Si daca e sa imi spun parerea, cu cat se surpa mai repede, cu atat mai bine....