Semimaratonul Gerar asa cum trebuie

Nu stiu de ce dar nu am fost niciodata atras de ideea de a alerga la Gerar, desi lumea e in extaz dupa concursul asta. Poate pentru ca imi pierd o zi de schi ca sa ma invart prin curte pe la Politehnica. Dar anul asta nu prea era zapada asa ca m-am inscris in echipa cu Roxana si Eugen. Zapada insa a venit exact atunci si am avut pana la urma parte de o zi frumoasa si inedita de alergare pe distanta de semimaraton prin ninsoare si prin zapada. Am avut echipa de valoare si au ramas amintiri si mai ales poze deosebite.... Dar tot nu stiu daca nu as prefera o zi de schi. Ma mai gandesc pana la anu', momentan sunt 50/50 daca ma mai duc.

Ca si alergare a mers mediocru dar nu rau, nereusind sa scoatem sub 2 ore cum doream eu, lipsindu-ne foarte putin.... Dar am ramas cu pozele:

Squeezy Challenge Poiana Brasov - a inceput sezonul de competitii

Cu Squeezy Challenge a inceput mult asteptatul sezon de competitii de schi-alpinism. Concursul, organizat de Rares si Silviu Manea, e practic o versiune imbunatatita a deja traditionalului Postavaru Night, in sensul ca e tot pe partie in Poiana si tot noaptea, dar include trei urcari si trei coborari. S-a urcat pe Sulinar pana la cabina mare, s-a coborat pe Sulinar si pe Drumul Rosu pana la statia de telescaun Ruia, apoi s-a urcat de 2 ori pe Lupului pana la gondola cu coborare tot pe Sulinar si pe Drumul Rosu. Finalul a fost jos in Poiana. Din pacate, au fost cele mai proaste conditii de zapada din iarna aia. Multe pietre au facut coborarea un chin. Pe final, s-a alergat aproape toata distanta de la telescaunul Ruia pana jos.... Pacat, pentru ca organizatorii au incercat sa ne ofere un concurs deosebit. Au si reusit, nu pot ei controla vremea. Cu 2 zile inainte se schia superb, dar a dat o ploaie si a stricat tot. Mai rau, in seara de dupa concurs a inceput si iarna si a dat o zapada imensa iar a doua zi dimineata se schia prin pulver de 1 m. Asta e soarta.... Poze nu am, oricum era noapte si nu se vedea nimic. Acasa insa, venise IARNA mult asteptata....

Sa descoperim ce-i in spatele casei! Traseul de MTB din Ciocanesti

Tot am auzit de multa vreme de Centura Cicloturistica Ciocanesti ce a fost deschisa cu mult tam-tam si din care au ramas cateva indicatoare sparte. Dar a ramas si un track de gps. De multa vreme am tot avut intentia sa vad cu ce se mananca treaba, dar nu mi-am gasit timp, in sinea mea numele ala de "cicloturistica" dandu-i asa, o conotatie cam basinoasa, de plimbarica cu bicicleta cu cosulet. Dar cum iarna asta de cacat nu ne-a dat ocazia sa ne bucuram de zapada, pana la urma am cedat evidentelor si am scos bicicleta din magazie, macar ciclocros-ul. Si am descoperit cat de gresit am gandit eu despre acest traseu deosebit...

Astfel, am dat o prima tura pe el singur si fara mari sperante. Putin modificat, cu intrare de la mine din spatele casei, printr-o padure pe care de 3 ani o vad dar nu m-am deranjat pana acolo, ca prostu. E o padure frumoasa foc si potrivita de pedalat.

Apoi am intrat pe traseul propriuzis care e un traseu cat se poate de serios de MTB. Cat se poate, adica e cel putin la fel de fain ca si clasicele din Baneasa, Cernica sau Comana. Pe malul lacurilor de pe Colentina, printre stuf, un single-trail cu urcari, coborari si tot felul de alte delicatese. Intoarcerea (eu am mers in sens invers) e prin padure, o padure care se termina cu un alt single-trail superb.

Finalul e din nou pe malul lacului si eu am mai continuat traseul pana acasa pe drumul de langa calea ferata. Cu ce mai stiu eu prin zona se poate aduce tura la un 50-60 km de MTB super dragut cu bucati absolut minime de asfalt.....

Saptamana urmatoare nu m-am rabdat si am luat-o si pe Roxana care s-a bucurat si ea de frumosul traseu, in ciuda rulmentilor de angrenaj blocati de pe MTB-ul ei. Cu ocazia asta am tras si niste poze din zona de garla. Ce mai, cand vine primavara o sa avem material de antrenament pe acolo, atat la pedalat cat si la alergat....

Momente istorice!!! Trail-running in adidasi in mijlocul iernii pe Vf. Omu

Lipsa totala a zapezii in acest inceput de iarna ne-a dat si ocazia de a face lucruri inedite. Printre ele, sa dam o alergare in mijlocul lui Ianuarie tocmai pe Varful Omu. In adidasi, la colanti si tricou. Sper totusi ca aceasta experienta pe care am trait-o cu Catalin Toda si Eugen sa ramana ceva unic si iernile viitoare sa fie ceea ce trebuie.

Am plecat de la Cota 1400, alergare pe traseu, insotiti si de Stefan care nu prea mai fusese pe jos pe munte, el fiind un bun cursierist. Am taiat-o pe traseul de Piatra Arsa si am traversat toate vaile pe care in mod normal se schiaza mergand pe drumul inierbat, cu pete ocazionale de zapada. Doar pe dealul dinainte de Piatra Arsa am dat de ceva zapada inghetata. Practic am alergat aproape fara probleme pana la Omu in adidasi. Stefan a fost si el pana la Babele. La Omu era plin de lume care statea la soare ca vara si doar mici urme de zapada. O zi memorabila, frumoasa, dar pe care nu pot sa zic ca imi doresc sa o repet vreodata....

Revelion 2014 la Bran, cu familia

Trecerea in anul 2014 am decis sa o petrecem cu familia, rudele si prieteni de familie la Bran, la pensiunea Cehov, la gazdele si prietenii nostri Ioana si Ion Trandafir.

Cum iarna a fost cam precara, activitatile au lasat de dorit. Totusi, m-am mobilizat pentru 3 zile de schi in Poiana, respectiv de urcat pe piei si coborat. In total am reusit vreo 6 urcari pana sus in 3 zile. Din pacate doar una a fost cu Roxana, doar una in care am schiat si cu Ion si una... singur. Roxana e incantatata de noul ei echipament de schi. Eu sunt incantat ca am facut si eu putin antrenament. Cei din Poiana au scos ce se putea scoate din partii cu tunurile de zapada si pentru asta putem doar sa-i felicitam.

Am mai dat in dimineata de 1 ianuarie o alergare frumoasa pe dealurile Branului si, la finalul zilei, am facut o mica plimbare cu Raresel in rucsac pana la crucea de pe dealul de deasupra Branului, sub Magura, nu stiu exact cum se numeste locul. O sa pun niste poze de acolo, ca la schi n-am avut ce sa pozez.