Viscol si zapada... lipsa - Sinaia si Predeal

Daca tot a mai nins ceva, am zis sa mai dam o incercare la schi. Astfel, sambata am plecat, cu planuri mari, noi doi cu Catalin si Corina. Planul: un traseu de la Sinana pe piei, spre Babele, Padina si inapoi la Sinaia, urmand sa vedem ce facem duminica. Primele semne ca "e de rau" au venit la intrare in Sinaia, de unde se vedea cum vantul spulbera zapada la Cota 2000. Am urcat totusi cu masina pe drumul 100% inzapezit pana la 1400, de unde am purces pe piei in sus.

Zapada infima, toata fiind luata de vant. Pe partea de padure din Tarle practic urcam pe pietre. Dupa stana Tarle, viscolul puternic (am aflat apoi ca a batut cu pana la 32 m/sec, oricum peste 100 km/h sus pe platou) ne-a lovit din toate partile. Conditiile neprielnice precum si zapada care nu merita efortul ne-au convins din drumul de vara sa facem cale intoarsa, asa ca l-am urmat in jos, pe piei, sa nu luam viteza sa dam in bolovani. Cum si Azuga e campioana la bolovani de obicei, am zis sa o taiem spre Predeal, unde au tunuri de zapada si sa profitam de ele dand cateva ture pe partie, cu urcat pe piei.

In Predeal, dupa aventura coborarii la ora 12 de la 1400 si a gasirii unui loc de parcare, am descoperit ca am facut o alegere buna. Zapada pe partii era acesibila. Am urcat/coborat un Cocos, apoi un Clabucet Sosire si, in final, doua Clabucet Varianta (ultima doar eu cu Cata), unde pe marginea vestica era un soi de pulver placut. Coada la telescaun, dupa cum se poate vedea, era destul de mare. Cred ca noi dadeam o tura pana dadea cineva 2 cu scaunul. Oricum, la pretul asta, pot sa-si ia gandul de la banii mei. Oricum incaseaza destul.

Seara, ne-am cam intors la Bucuresti, nu neaparat dezamagiti, pentru ca am schiat un pic si ne-am facut pofta, dar pentru ca nu prea merita cheltuiala de a mai sta inca o zi. Sa speram ca pana in ianuarie vine si iarna adevarata.

Catalin a facut un filmulet pe care cu voia lui il pun si eu aici. Tot el a facut si pozele de mai sus. Filmul are sonorul original, pentru atmosfera de viscol :)

Si eu, si eu!!! Prima zapada! In Ciucas

Cum blogurile tuturor ne anunta ca a venit prima zapada, ei bine, ce surpriza, a venit si la mine. Astfel ca, in dorinta de a profita de presupusele ninsori abundente din Carpatii de Curbura, sambata pe la 22:30 am reusit cumva sa-i conving pe Radu si Mike, care la randul lor i-au convins pe Laviniu si Irina ca e rost de zgariat rugina de pe schiuri in Ciucas. Pachetul de iarna clasic: trezit la 5, intalnit la 6, ajuns pe la 9. Zapada si-a facut aparitia timid din Valenii de Munte si impresionant din Cheia. Am decis sa incercam Valea Berii, pe motiv ca sigur e zapada buna bagata de vant pe drum. Apoi Muntele Rosu, o coborare pe panta din spate si o tura pe deja mult admiratul valcel.

Zapada impecabila ne-a deschis apetitul pentru anotimpul alb, care o sa se incheie pentru noi prin mai-iunie. In fasait de piei de foca, am urcat in conditii de vis pana la izvor.

 

Poteca de Muntele Rosu nu era chiar asa de inzapezita, fiind mai mult troienita de vant. In schimb, fata din spatele cabanei era incarcata bine cu pulver, dar soarele isi facuse datoria si l-a compactat si incalzit. Am urcat pe urmele taiate prin zapada neatinsa.

Sus a venit insa si momentul nasol: am dat jos pieile si a urmat prima coborare din sezon. E o senzatie unica: iti aduci aminte ce meserias esti, cum stii tu sa virezi, sa te balansezi, sa punctezi si iti dai drumul in jos. Si daca mai ai norocul si de o zapada din asta care nu aluneca si te face sa o iei aiurea, iti dai seama de fapt ca toate astea sunt amintiri si tu schiezi acum ca un handicapat, imprastiat in toate partile. Dar deh, in 2-3 ture revenim la normal. Intre timp, zapada a pastrat pentru cateva ore urmele distractiei noastre:

Dupa ce am urcat inapoi, am luat-o in fata si, cu eforturi considerabile, am taiat cararea spre Gropsoarele printr-o zapada ce cu schiuri cu tot imi trecea de genunchi de multe ori. Super antrenament!

Pe picior in sus era cam batuta zapada, dar noi stiam unde s-a dus: jos in valcel. Mike a deschis drumul pana in capul valcelului, de unde ne-am dat la vale. Pe bucata descoperita zapada era cam nasoala, dar cum am dat de limita padurii a devenit OK. Cel mai important este ca am luptat cu totii, fiecare cu succesul lui, cu prima zapada dintr-un sezon pe care-l sper de vis si pe care vi-l doresc la fel si voua tuturor! Desi n-am reusit sa coboram pana in drum, din dragoste pentru integritatea schiurilor (zapada era, dar n-avea inca baza), am reusit sa alunecam relaxat apoi pana la masina. Cred ca sunt in asentimentul tuturor cand spun ca am avut cu totii o zi de vis!!!

LET THERE BE SNOW!

Poze de Radu Diaconescu

Povesti din tura: Radu, Mike, Irina si Laviniu