Masina mea s-a dus, asteptam sa vina alta

Am vandut masina! Saraca de ea m-a servit 130.000 de km in 4 ani in care am trecut prin multe aventuri impreuna. Dar, ca orice lucru la o anumita varsta, i-a venit si ei vremea sa duca o viata linistita. Am traversat impreuna crestele muntilor, albiile raurilor, am ramas impotmoliti in noroaie, am facut slalom printre copacii din padure, ne-am catarat pe campuri de bolovani si lapiezuri, care au lasat rani adanci in baia de ulei. Si in tot acest timp, ea m-a transportat cu fidelitate, iar eu am avut grija de ea sa nu sufere cu nimic, si am mers cu ea la service pentru ca sa o tin sanatoasa.
Acum ea va mai vedea muntii pe care-i iubea atat doar in amintiri, iar in fata o asteapta o viata mai usoara: va transporta costume de baie, dar o va face cu mandria unei masini care a ajuns acolo unde putine alte masini au ajuns vreodata.

Iata ingrosate cu negru toate drumurile tarii pe care le-am batut impreuna:




In curand, o masinuta noua si simpatica ii va lua locul, si vom avea impreuna cel putin la fel de multe aventuri:




In amintirea ei iata cateva din pozele pe care le-am facut impreuna.

Pe vaile Bucegilor - ultima tura de schi pe sezonul asta

De mult am auzit povesti despre vaile de abrupt din Bucegi, povesti cu saritori si avalanse, dar si cu pulver si peisaje minunate. Asa ca odata ce s-a instalat primavara, intr-un frumos weekend de mai, mi-am luat inima-n dinti si am dat o incercare... N-am stiut ce o sa fac, dar alegerea pentru prima tura a fost simpla: Valea Cerbului, ceva mai simplu, sa vedem care-i senzatia. Participanti am fost eu, Roxi si Adi. Fotograf principal si ghidul nostru in aceasta zi: Adi.



Pe platou si pe varfuri zapada incepuse sa se topeasca, dar asta inseamna doar ca vaile sunt numai bune... Caldarea din capatul vaii Cerbului era brazdata de urmele numeroaselor avalanse. Una din ele a luat si o viata in aceasta iarna. Coplesit de tristete mi-am mai adus aminte o data ca muntele nu ne iarta, si de prietenii pe care ni i-a furat la fel in Fagaras, acum cativa ani...



Dar tristetea nu isi are loc intr-o astfel de zi, in care firnul asteapta sa iti infigi in el canturile. Asa ca am aruncat o ultima privire de sus la valea ce urma sa o parcurgem.



Coborarea a fost de vis, zapada superba, iar in sus se puteu admira atat impunatorii Colti ai Morarului cat si numeroase cascade alimentate de zapada ce se topeste sus pe platoul. Unde dispare apa din cascade? Evident, curge pe undeva pe sub zapada pe care noi ne coboram cu schiurile.



Extazul coborarii s-a terminat insa la confluenta cu Valea Priponului, unde se cam termina zapada. Aici am facut un popas mai lung la soare, dupa care, cu schiurile pe rucsaci am revenit, pe traseu, in ceva mai mult de 2 ore, in Busteni.

Adi a plecat acasa, asa ca pentru a doua zi am ramas doar eu cu Roxi. Obiectiv? Vedem sus. Cum e, pe cine mai intalnim. Dar o obsesie exista in capul meu. Vazusem la iesire de pe Cerb valea Priponului si niste baieti care coborau de pe ea cu placile. Doream si eu. Asa ca pana la urma, desi initial am hotarat ca mergem tot pe Cerb, am cotit-o spre Costila unde am ajuns la intrarile pe Malin si pe Pripon (urmatoarele doua poze, in ordine). In aceasta zi fotograf am fost si eu, si Roxi.



Am ales valea Priponului ca parea mai cuminte la inceput. Dar odata cu coborarea si valea se ingusteaza ajungand ca la final sa fie doar un mic canion.

MTB - Cupa Napoca 2006

A fost si Cupa Napoca 2006. Putea sa fie grozav, amuzant, traseul era super, cu bucati destul de extreme. Vremea nu a fost de acord. A plouat, iar lumea a inotat in noroi. Cauciucurile s-au umplut de lut, bicicletele mergeau pe unde doreau ele, concurentii faceau din ce in ce mai des cunostinta cu pamantul...
Eu am incercat, am cazut de multe ori, si am renuntat dupa prima tura. Altii, mai curajosi, au terminat. Felcitari lor...
Dar iata si cateva poze, facute de Roxi:

La inceput, unii au insistat sa urce pe bicicleta:

Apoi cam toti au renuntat, si a inceput o plimbare in grup prin padure:

Si eu la fel. Am inceput pe bicicleta, si am continuat pe langa. Alunecau cauciucurile ca draq:

A urmat padurea, unde traseul a fost... de nedescris... Apoi o plimbare relaxanta pe iarba, unde parca iti mai revenea moralul:

Dar si asta, bineinteles, condimentata cu o "rupere de panta" de nota 10. La fel de plina de noroi. Unii (ca si mine) au incercat eroic si au facut din nou cunostinta cu pamantul.

La altii, mai meseriashi, le-o iesit cu brio:

Si iar a inceput urcusul. In sa, sau pe langa:

Eu am decis ca e timpul sa ma retrag, si sa stau sa privesc spectacolul. A meritat, dupa cum puteti vedea mai jos:

In concluzie, felicitari organizatorilor si curajosilor care nu s-au lasat pagubasi in fata intemperiilor si rusinica la domnu`cu robinetul. Ca daca nu era el sa strice treaba erau cel putin dublu numarul de concurenti...

Sa ne vedem la anu` si sa fie macar tot asa de bine!

Cupa Proteus, Cioclovina si Sura Mare

Cupa Proteus a fost un concurs complex, de TSA, parcurs de pestera si teorie, la care din pacate nu am apucat sa merg niciodata. Roxana a participat cu cei de la Focul Viu, in calitate de insotitor, in 2005. In acelasi weekend s-a intrat si in Sura Mare. Au mai ramas doar cateva poze...

Cupa Focul Viu - Jupanesti

Cupa Focul Viu a fost un concurs de TSA deosebit, care in ultimii sai ani de existenta s-a tinut pe faleza deosebit de complexa de la Jupanesti, din apropierea intrarii in Pestera Topolnita. Vremuri bune, oameni faini, unii s-au dus, de altii nu mai stiu nimic... Oricum, pozele imi aduc aminte de vremuri fericite si fara griji...

La mare - o adevarata raritate pentru noi

Cu ocazia Stuffstock 2005, am decis sa mergem si noi pana la mare. Experienta nu am mai repetat-o de atunci pana acum (feb. 2009), nu ca ar fi extrem de neplacuta (e doar neplacuta) dar nu prea avem chef sa stricam o zi in care am putea merge la munte pentru una la mare... Totusi, am facut cateva poze.

Oricum, pozele astea cu noi la mare sunt cu adevarat niste documente rare...