Valea Malinului si Valea Cerbului pe schiuri - 1 si 2 mai

Si a trecut si weekendul cu 1 mai poate mai repede decat ma asteptam, asta si din cauza vremii destul de nefavorabile.
Joi: Am plecat cu Roxi din Bucuresti spre Poiana Tapului unde ne-am intalnit cu Bubulu si Cristina. Planul era sa mergem pe o vale, asa ca am ales Valea Malinului mai ales ca eu si Roxi nu mersesem niciodata pe aceasta vale. Am decis sa intram pe firul secundar, dar inainte am mers sa vedem intrarea pe Blidul Uriasilor pe unde intentiona Bubulu sa coboare a doua zi. Am inceput sa coboram pe vale, destul de frumos pana la intrarea in canion unde era un con de avalansa cu bulgari mari. Dupa ce am coborat canionul, mai mult pe canturi ca nu prea puteai sa iei un viraj, am ajuns la confluenta cu Valea Coltilor de unde printr-un mic hornulet am iesit in Valcelul din Poienita.
Cateva poze:





Intrarea pe Blidul Uriasilor:



Vineri: Dimineata mergem la Bubulu unde ne astepta gasca formata din : Cristina, Georgiana, Matei si Raluca, Radu si evident Bubulu. Mergem cu totii spre cabina unde ne astepta o ditamai coada. Dupa vreo 3 ore de asteptat - timp in care s-a alaturat si Mario - ajungem in platou. Planul lui Bubulu de a cobori pe Blid nu poate fi viabil datorita vremii nefavorabile, ceata, vant, asa ca toti ne decidem sa mergem spre Cerdac. La intrarea pe Valea Cerbului ceata s-a mai spart asa ca am putut sa admiram peisajul.



Trei fete cucuiete:

Morarul pe schiuri

Anul acesta am decis sa nu petrecem Pastele in sanul familiei asa ca ne-am gandit sa mergem 2-3 zile pe Valea Prahovei poate si ceva in Crai. Vineri seara am vorbit cu Bubulu sa vad ce planuri are. Planul pentru sambata era unul super: coborat pe Malin cam 2/3 din vale, urcat pe Scorusi si coborat pe Galbinele. Stabilesc cu Roxi sa mergem impreuna cu ei, asa ca sambata dimineata ne imbarcam cu tot calabalacul pentru ceea ce speram sa fie un weekend prelungit pe munte. Ajungem la cabina unde facem join cu echipa lui Bubulu - destul de numeroasa de altfel. Sus lui Roxi ii piere entuziasmul de a merge cu toata lumea si decidem in 2 timpi si 3 miscari sa mergem cu Razvan si Alex spre Omu. Zis si facut, ne echipam si plecam la drum toti 4. Decizia o luam de comun acord si anume sa coboram pe Morar, mai ales ca pentru noi era o vale noua pe skiuri.
Dupa vreo 2-3 ore de mers pe piei ajungem la statia Meteo de la Omu unde ne tragem sufletul si mancam cate ceva. Decidem sa coboram prin stanga vaii, ca e mai sigur. Asa ca am inceput o coborare de vis, pe o zapada impecabila. Spre final, era un con de avalansa cu bulgari peste care insa am trecut destul de usor cu skiurile. In Poiana Morarului ne-am scos skiurile si ne-am echipat pentru coborarea din padure pana la Gura Diham.
Din pacate, nu avem poze din aceasta tura deoarece am uitat aparatul acasa.
Duminica, ziua a debutat cu un vant destul de serios in Sinaia, lucru ce ne-a intarit convingerea ca nu merge cabina din Busteni. Evident, la cabina era pus afisul bine cunoscut ca din motive obiective cabina nu functioneaza. Il sunam si pe Bubulu sa ii dam vestea proasta care avea ca plan de backup sa mearga la catzarat.
Cum nu aveam chef de altceva,dar mai ales stimulati de mirosul de cozonac de la pensiunea din Sinaia unde am stat noaptea ce trecuse, am decis pe loc sa mergem la Draganesti Olt unde erau rudele Roxanei. Asa ca dupa Pastele de anul acesta ne-am ales cu o coborare pe Morar foarte frumoasa si eu cu primul varf de 2500 iarna(sic!).

Lespezi si Podeanu

Tura de weekendul asta a fost un succes total. Asta pentru ca am fost in Fagaras si am facut o tura de iarna(prima in fagaras!) impreuna cu Radu si Corina. Sambata pe la 10 am ajuns la Piscul Negru unde ne-am pus burtile la cale cu o omleta excelenta si cate o cafeluta. O data masa incheiata am inceput urcusul spre Stana Lespezi(sunt fana a acestei stane) unde am ajuns dupa vreo 50 minute. Stana deocamdata e intr-o stare buna, dar nu stiu cat o sa mai reziste daca nu e ingrijita. Dupa ce am lasat o parte din bagaje la stana am inceput urcusul spre golul alpin pe o vreme buna, adica soare, frumos. Si dai si lupta am tot urcat noi multisor pe un picior pana am ajuns la un traverseu - usor nu e mare lucru- de unde practic mai e cam o ora si ceva pana in varf. Noi am facut cam 5 ore de la stana, zapada era nasoala adica un fel de piure, plus ca pe ultima jumatate de ora s-a lasat o ceata de nu mai stiai unde e cerul si unde e pamantul si s-a mai pornit si vantul asa ca sa nu uitam ca suntem in Fagaras. Sincera sa fiu daca nu era Radu nu cred ca faceam mare lucru ca la tura asta trebuie sa te orientezi altfel e cam nasol. Am ajuns si pe varf sau cum s-ar zice am fost pe primul optmiar(2517m), ne-am tras in poze,am mai pierdut vremea incercand sa mai vedem cate ceva dar din pacate Negoiu era in ceata asa ca nu prea ne-am bucurat de peisaj. Oricum frumos, adica ce mai, superb de-a dreptul. Dupa ce s-a incheiat sesiunea foto am inceput sa coboram cu grija pe prima bucata unde sunt cateva cornise, si dupa aia mai cu viteza. Chiar cu juma de ora inainte de a ajunge la stana s-a pus ploaia asa ca am ajuns un pic murati la destinatie. Aici surpriza: urcasera 3 tipi dintr-un sat de langa Curtea de Arges(Albesti parca) obisnuiti cu locul si care aprinsesera deja focul spre bucuria noastra. Baietii de treaba, toata seara am socializat cu ei mai cu o berica(noi) mai cu o tuiculica(ei) pana cand epuizati am mers la culcare. Duminica surpriza a fost de proportii cand am iesit afara. Vremea era superba. Soare si un cer de cristal. Dupa ce m-am mai felicitat inca o data pentru decizia buna de a merge in tura m-am pregatit pentru tura de Podeanu. O muchie paralela cumva cu Lespezile, dar mai mica asa la vreo 2200m. Podeanu e un munte frumos, de pe care am avut priveliste. Vorba lui Radu: uite mah si optmiarii nostri! Pe la 3 ziua s-a incheiat si tura de Podeanu, ne-am strans bagajele de la stana si ne-am carat la masina. Iar de aici am plecat spre Bucuresti, cu inima un pic stransa pana la prima benzinarie ca Radu nu prea avea benzina in rezervor. Asta a fost prima tura pe Lespezi, frumoasa rau de tot.

Stagiul de initiere in speologie de la Ratei

In weekendul 11-13 aprilie am fost la Ratei, la stagiul de initiere in speologie organizat de clubul de speologie Focul Viu. De fapt acesta a fost al doilea weekend, primul fiind in perioda 4-6 aprilie. Baietii de la club impreuna cu stagiarii au plecat de vineri dimineata, noi astia cu servici ( respectiv eu,Horatiu si Sasha) am ajuns pe la 11 seara dupa ce desigur am dat cu nasul pe la restaurantul preferat din Pucioasa. Sambata o echipa de stagiari impreuna cu Radu si Octav au mers in pestera Ratei, cealalta echipa a ramas la faleza unde am prestat si eu cu Sasha- Horatiu fiind cadru. Toate bune si frumoase, vremea buna, baietii se miscau bine pe faleza. Spre final am facut si un mic concurs pe faleza castigat de Horatiu, dar nu se pune ca el e cadru. A doua zi am intrat in pestera Ratei impreuna cu Radu si cu echipa de faleza. Mi-a placut mult, mai ales ca asteptam de vreo 3 ani sa revad pestera. Pe la 6 am iesit din pestera, am mers la Cerbu sa ne strangem bagajele si evident schimb de impresii intre. stagiari, cadre, etc. Pe la orele 8, am mers cu totii la acelasi restaurant foarte drag noua din Pucioasa unde am prestat pana pe la 10 seara. Orele fiind intarziate ne-am intors la campie, adica in Bucuresti ca deh asta este trebuie sa muncim.

Sinaia reloaded

Duminica am fost la Sinaia, ca initial plecasem noi cu ganduri mari din Bucuresti sa dam o vale, macar Cerbul dar uite ca nu a fost sa fie. Deci duminica dis de dimineata pe o vremea caineasca, ploua de rupea pamantul in Bucuresti, noi adica eu, Horatiu, Sorin si Marse(parca) am zis sa facem pe dasteptii si sa mergem pe o vale, asta dupa ce vorbisem cu Bubulu sambata seara si care nu era prea optimist.Ajungem noi in Poiana Tapului, mergem la Bubulu acasa sa vedem ce si cum. Dupa vreo doua trei telefoane si chiar un drum pana la cabina, verdictul e clar: azi nu urca cabina. Noi nimic, ca vrem sa mergem pe vale, desi vremea nu tinea cu noi. Si ce sa facem, mergem la Sinaia, sa incercam sa urcam de acolo la 1400. Cand am ajuns la Sinaia, noi astia din Bucuresti am abandonat treaba ca prea se arata nasol iar Bubulu impreuna cu Mario si Georgiana vroiau sa urce in creasta si sa coboare pe Cerb. Asa ca le-am urat toate cele bune si am plecat. Pe drum ne-am zis ca hai mah sa mergem macar pana la 1400 cu masina sa ii vedem pe oameni cand se echipeaza. Odata ajunsi acolo si reintalnindu-ne cu oamenii ne-am decis pe loc sa urcam si noi cu schiurile in spate macar pana la Furnica sa coboram pe Carp. Asa ca voiniceste am inceput urcarea, pana la 1500 destul de scarbos ca ploua, dar dupa 1500 a fost frumos ca ploaia se transformase in ninsoare si era ceva de vis. Uzi fleasca am ajuns la Furnica unde ne astepta cealalta echipa care intre timp isi schimbasera planurile si coborau pe Genune. Dupa vreo ora de socializare, vinutz,ceiutz,cafelutza ne-am strans bagajelul si am inceput coborarea, mai mult pe orbecaite ca nu se vedea mare lucru. Ziua am incheiat-o la o circiuma in Sinaia, unde au venit si ceilalti si am dat-o pe bere pana pe la 8-9 cred. Pana la urma a fost mishto, ca daca e munte e frumos oricum.

Sinaia la sfarsit de martie

Duminica asta ar fi trebuit sa fie Valea Gaura pe schiuri cu gasca lui Bubulu, dar deh din motive subiective ne-am oprit in Sinaia (pentru a cata oara????!!!!!). Asa ca impricinata impreuna cu Horatiu am luat cabina pana la cota 2000 si am coborat pentru inceput pe Carp pe firul vaii, dupa care am coborat pe Papagal impeuna cu Mitza si Cristina. In continuare am urcat la 2000 si am coborat pe Valea Dorului care era plina ochi ca de obicei atat pe terasa cat si la teleschi. Nedorind sa subventionam acel teleschi am decis pe loc sa urcam pe piei spre Varful cu Dor, ocazie cu care am si testat noile pieps-uri achizitionate. Am coborat o tura in vale si in final pe piei pana la 2000 de unde am coborat frumos pe Tarle.

Cateva poze din tura:

Seaca dintre Clai si drumul lui Schill

Duminica aveam chef de o vale la coltzari asa ca am stabilit cu Radu sa mergem in Busteni sa vedem ce se poate face. Am luat in calcul si varianta sa urcam cu cabina si sa coboram pe Bucsoiu. Cand am ajuns acolo, la cabina era pus anunt ca din cauza vantului nu functioneaza asa ca am trecut la planul B: urcam pe Seaca dintre Clai si Hornul cu Flori si coboram pe undeva. Zis si facut. Vremea era destul de buna, adica soare, frumos. Am inceput noi sa urcam, fara prea mult entuziasm. Am zis ca cine stie, poate e din cauza ca sunt la inceputul traseului si nu mi-am intrat in forma. Radu mergea la fel ca mine, adica prost. Am ajuns la prima saritoare pe care am ocolit-o prin dreapta. Dupa ce am trecut de prima saritoare ne-am oprit sa ne punem coltzarii. Zapada era destul de multa, era un strat de pulver de 20-30 cm peste un strat mai vechi consolidat. Pe langa faptul ca era zapada multa, mai faceam si urme lucru care m-a cam terminat. Abia ma taram pe vale, fiecare pas mi se parea o lupta cu mine insami. Toata povestea am pus-o pe seama faptului ca in ultima luna jumate am fost exclusiv la ski si nu mai facusem miscare de la inceputul lui februarie. Am urcat noi cam 3 sferturi din vale cu o tarseala de nedescris. Mie nu prea imi placea zapada, ca la fiecare pas se rupea stratul nou. Radu era si el circumspect, ca daca sus era cornisa ar fi fost nasol. Asa ca de comun acord si in cel mai scurt timp am luat decizia sa ne intoarcem si sa urcam pe Schill. Cu ocazia asta am facut si un rapel frumos pe ultima saritoare, adica prima cum urci. Asa ca am ajuns in traseul marcat si am inceput sa urcam pe Schill la fel de sictiriti si cu entuziasmul la pamant. Intre timp am vorbit cu Horatiu care urcase cu gasca de schiori si mergeau spre Valea Cerbului. Pe Schill am mers la fel, pana la urma pe la 3 eram la ultimul pilon. Am stat juma de ora la povesti, dupa care am dat-o la vale pe valcele pana s-a terminat zapada. Pe la 6 am facut join si cu Horatiu si am mers impreuna la o carciuma din Sinaia, de unde am plecat spre Bucuresti.

Un pic de schi - doua ture in Azuga si Sinaia

Dupa Austria am revenit cu picioarele pe pamant, respectiv pe partiile de la noi. Sambata am plecat cu Roxana spre Sinaia, unde se anunta nu stiu ce mare test de schiuri, cu gandul sa testez si eu niste Dynastaruri si Elanuri in perspectiva. Din pacate, situatia a fost ceva mai trista, la Sinaia batea vantul si nu mergea cabina, implicit pica si testul. Asa ca am tras spre Azuga. Acolo, peste gheata cu bolovani de pe partie s-a depus un super pulver. Mie mi-a placut, la Roxana nu ca fugea zapada un pic sub schiuri. Am dat o Sorica si doua Cazacu si ne-am retras, atat din motive financiare (Azuga e totusi cam scumpa) cat si datorita socului reintalnirii cu partiile noastre dupa Austria. Am bagat o masa copioasa la Furnica si ne-am intors repede la Bucuresti.

Duminica speranta n-a murit asa ca am plecat cu Sorin inapoi la Sinaia, unde de data asta am urcat cu cabina. Ne-am intalnit si cu Doru si inca un prieten. Totusi, testul de schiuri se pare ca n-a mai avut loc. Am dat o tura pe Valea Dorului si am urcat un pic pe piei ca sa dam o tura spre Valea Vanturis, unde Doru a tras o cazatura de nota 10. Apoi am urcat pe piei inapoi si am coborat pe Carp, destul de dragut. Dupa parlamentari lungi, daca sa mai dam un Carp sau nu, am hotarat sa mergem la Azuga unde trebuia sa fie un super pulver, si sa dam o Urechea. Ajunsi sus in Azuga, am descoperit ca pulverul ud de Sambata s-a tasat si a rezultat o partie impecabila, motiv pentru care am dat vreo 4 ture pe Cazacu. Apoi s-a facut seara si ne-am retras spre Bucuresti.

In sfarsit - SCHI IN AUSTRIA !!!

De cand am reusit cat de cat sa schiez, am avut un vis. Sa ma duc sa schiez in afara, unde pe partii curge lapte si miere, in lumea pulverului fara sfarsit, unde notiunea de coada la telescaun nu s-a inventat si unde sunt mai multe ratrack-uri decat masini inmatriculate.
In fiecare an, soarta a facut sa nu pot sa incerc si eu marea placere. Dar anul acesta, dupa ce soarta, care din nou si-a bagat nasul, a fost invinsa, am reusit. Astfel, in 29 februarie dimineata, din Cluj iesea un Renault Clio cu mine, Roxana si Sergiu, ticsit cu schiuri, clapari si rucsaci, cu destinatia AUSTRIA. Mai exact, statiunea Moeltaller Gletscher, despre care sincer sa fiu nu stiam nimic, doar ca am gasit o combinatie de cazare ieftina.

Prima zi am mers la Moeltaller, unde am descoperit despre ce e vorba. Super! Trenulet subteran pana la partii, o gramada de instalatii de cablu, tot ce vrei. Statiunea are vreo 60 km de partii, dar nici vorba sa poti sa fi dezamagit, ai ce schia la greu.
Nu tot timpul s-a putut schia aici, din cauza vantului, motiv pentru care cateva zile am poposit la o statiune vecina Mallnitz, unde vremea era mai ingaduitoare si unde skipass-ul era valabil.

Ce sa spun, nu as vrea sa lungesc prea mult, dar partii ca-n palma, off-piste suficient, pulver pana-n gat, cruste si placi de vant la greu, panta mare sau mica, pentru fiecare, cablu pana la peste 3000 m, in fine, cine a fost pe afara stie senzatia. Eu am incercat sa schiez cat mai putin pe zapada batuta de pe partie si am reusit - am avut parte de tot ce am vrut.

Ce sa mai spun, eu mi-am incercat noii clapari, Roxi si-a luat altii dar nu se potriveau pe legaturi asa ca i-a incercat doar in Romania. In rest, civilizatie, cate un Piatra Craiului in fiecare curba, as putea sa scriu o carte despre ce e pe acolo, dar mai bine pun cateva poze:

Un sat de pe marginea drumului, pe undeva prin Dachstain, unde fiecare sat are o gondola ca cea din Poiana Brasov:



Vedere in sus de la statia intermediara din Mallnitz, pe bucata asta am prins cel mai mare pulver in care am schiat vreodata, pana la brau:



Vedere de pe terasa de la gondola din Moeltaller, unde se poate servi o gustare minunata cu o priveliste de vis:



Sergiu sus pe varf la 3000 m:



Eu si cu Roxana, tot la 3000 m. Nu se vede in poza, dar vantul te cam lua de pe picioare:



Sergiu cu placa pe cea mai scarboasa crusta posibila. Cool!!!



Roxi la Moeltaller, in spate instalatiile si varful de 3000 m:



O priveliste cu zona superioara din Moeltaller, evident in poza nu reiese si panta, care era destul de serioasa pe alocuri:



Roxi la gondola din Moeltaller:



Amandoi cu privelistea in spate:



Partea inferioara a partiilor din Mallnitz, vazute de la terasa de la statia intermediara a cabinei, singura coborare din zona accesibila pe vreme foarte proasta (o coborare rosie/neagra superba de altfel):



Priveliste de pe partia din Mallnitz:



Sergiu la Mallnitz:



Eu la Moeltaller:



Tot eu "inotand" cu schiurile prin crusta de vis din Moeltaller. Se vede dupa pozitie cam care era treaba cu zapada: