Weekendul ce tocmai a trecut am fost in Buila. A fost prima tura in aceasta zona si mi-a placut mult. Este un munte superb si putin umblat. Sambata dimineata ma regaseam impreuna cu Corina, Andreea si Radu in satul Barbatesti la intrarea pe traseu. Incepem sa urcam prin padure, vremea este buna, in padure este plin de flori asa ca ne bucuram de tura si urcam pana in poiana Scarisoara unde facem prima pauza.
Continuam urcusul prin padure unde zarim caprioare, una trecand destul de aproape de noi. Dupa ce iesim din padure ajungem la izvor si la indicatorul care ne da vestea buna - 20 minute pana in Curmatura Builei. Practic mai avem de urcat o panta pana la pensiunea de trei stele unde avem locuri rezervate.
Dupa ce ne obisnuim cu "vastele apartamente" ne echipam pentru primele "lectii practice", adica abordam Turnurile Popii.
Seara stam ca stramosii cu o sticla de vin la foc pana cand din cauza fumului abandonam seara sociala si mergem la culcare.
A doua zi pe la opt dimineata iesim cu greu din saci si ne pregatim sa abordam partea a doua a traseului adica creasta pana pe Vanturarita Mare. Cu o zi inainte vazusem un culoar care iesea in creasta si care evita zona padurii asa ca dupa un traverseu prin padure am ajuns la el.
Dupa ce urcam culoarul ajungem in creasta pe care mergem vreo doua ore pana pe Vanturarita Mare.
Desi ne propusesem sa ajungem si pe Vioreanu constatam ca nu mai este timp asa ca o dam la vale pana ajungem in padure unde facem dreapta pana la stana Stevioara. De aici coboram la Pahomie iar dupa urcusul pana la Patrunsa urmeaza coborarea la varice pana la masina. Este deja opt seara cand ajungem la masina dar suntem toti bucurosi de tura ce tocmai s-a incheiat.
Ne-am petrecut doua saptamani de schi prin Ardeal. Am inceput cu un weekend la Straja, apoi a fost schi de tura pe Muntele Mare, Vladeasa, Arieseni, o zi de partie la Suior-Mogosa, cateva zile de vreme proasta si la sfarsit un alt weekend la Straja. Am fost binecuvantati cu o zapada de vis, cum de mult nu am vazut in Romania.
Prima incursiune, la Straja, am facut-o noi doi impreuna cu Bux si Ada. Ne-am lasat masinile la jos la scaun, am urcat cu bagajele in brate si ne-am cazat, de buget, la Mesty. Pretul de 40 RON de persoana e cam cel mai mic din zona. Cabana e veche, dar Mesty incearca sa o mentina in conditii de curatenie acceptabile. E o varianta studenteasca.
Ne-am dat mult pe teleschiurile 1 si 2. Daca la 2 se mai facea coada, la 1 erau maxim 4-5 persoane la coada, uneori chiar nimeni. Pulver un pic umed peste tot in off-piste. Nu mai fusesem in Straja de ani buni, de cand incepeam sa leg primele curbe, asa ca am fost placut surprins de cantitatea imensa de off-piste, mai ales padure, pe care am descoperit-o incetul cu incetul in cele doua zile. A fost de vis, iar cablul este foarte ieftin.
Luni ne-am gandit sa incercam o zi de Parang, asa ca am dormit in Petrosani, la Popasul Haiducilor, undeva spre telescaun, inainte de intersectia spre Voineasa. Super conditii, pret rezonabil. Din pacate, dimineata la scaun am aflat ca nu exista nici zapada sa coboram pana jos, nici nu avem sanse sa mearga cablul sus, asa ca am facut, cu coada intre picioare, cale intoarsa pana la Cluj.
Dupa o zi de pauza si probleme organizatorice, miercuri am urcat in Baisoara sa facem si noi odata tura aia pana pe Muntele Mare. Am bagat la greu pe drumul cu ceva urme de snowmobil, ceva mai curat dupa Buscat, iar la poalele varfului am urcat direct printre brazi. Pulver ud peste tot, iar sus in platou crusta inghetata. Am mers pana la bolovanii de unde incepe sa se vada unitatea militara, sa nu avem probleme, de unde am coborat inapoi. Prima parte pe crusta a fost mai grea, apoi pulverul ud fiind un mediu deja placut.
Joi am luat o hotarare mare, plecam in tura Vladeasa - Arieseni. Am plecat la 7 din Cluj, pe la 9 cel tarziu din Rogojel, cu rucsaci de 2 zile, dar am avut surpriza sa constatam ca... nu prea e zapada. Practic, zapada buna incepea doar de la 1300 m. In plus, incepea ploaia. Am mers asa pana la Pietrele Albe, unde am decis ca e prea proasta vremea si prea tarziu. Pentru tura asta trebuie plecat de dimineata de la cabana Vladeasa. Asa ca am urcat fatza spre varf. Totul era o crusta diabolica, asa ca toata urcarea ne-am gandit cum naiba o sa coboram. Dupa ce am fost fugariti un pic de cainele nenorocit de la Meteo, am inceput coborarea prin crusta direct in bot. Trebuiau sarite curbele, nu era alta sansa. Nici o problema, in afara de rucsacul imens de vreo 20 de kile!!! Asa ca, incet-incet, tzop-tzop cu rucsacul, am ajuns la limita padurii de unde am dat in sfarsit de pulver ud. Directia acasa. Din Rogojel un salvamontist ne-a dus pana in Bologa in gara (100x multumiri) unde, pana a venit Sergiu sa ne recupereze, am bagat o paine cu pateu ca pe vremurile speologice.
Am hotarat: daca n-a fost sa fie tura planificata, vineri mergem la Arieseni sa urcam pe Cucurbata Mare, astfel marcand cele mai mari 3 varfuri din Apuseni in 3 zile. Planuri frumoase, doar ca am plecat din Cluj mult dupa 7 si am ajuns la partia din Arieseni pe la 12. Cablul nu mergea, asa ca am urcat pe schiuri. Vremea era calda, zapada foarte uda, dar era destul de senin. Am ajuns pe Piatra Graitoare aproape de ora 2, mult prea tarziu sa continuam spre varf, care era cam la 5 km distanta. Am coborat, ne-am cazat la Mama Uta si am hotarat sa mai incercam o data sambata. Sambata dimineata, la 8, ploua torential, asa ca am zis sa ne intoarcem. Ne-am apucat sa facem bagajele, dar cand le-am terminat, ploaia s-a transformat in ninsoare torentiala. Normal, am facut cale intoarsa spre Arieseni sa ne terminam tura. De data asta am urcat cu cablul, sa facem economie de timp. Am taiat-o direct spre creasta, dar vremea devenea din ce in ce mai proasta. Sus, viscolul te lua de pe picioare si iti taia rasuflarea, iar vizibilitatea era aproape 0. Varful nu ne primeste nici azi. Am taiat-o asadar inapoi la masina si apoi la Cluj.
Duminica nu o puteam pierde, asa ca am mers spre Mogosa (desi initial pornisem spre Vatra Dornei). Imi era foarte dor de Baia Mare. Am ajuns la Suior, unde am descoperit cu totul altceva de ce stiam: o partie moderna cu multe tunuri de zapada ce o acopereau pe toata lungimea si cu doua partii noi in paralel. Am spart niste bani si am dat niste ture de partie minunate.
Luni si marti am mai stat prin Cluj, apoi miercuri am taiat-o cu toate spre Draganesti-Olt, ca ne era dor de Castor. Am stat pe acolo pana vineri.
Vineri dimineata am plecat in ultimul weekend, care, datorita impresiei bune lasate cu doua saptamani in urma, a fost tot la Straja. Au mai venit tot Bux si Ada, dar si Sergiu si Raluca de la Cluj. Am incercat si o cazare de oameni normali, adica la pensiunea La Mosu, unde am stat in super lux cu 60 RON, cu doar 20 RON mai mult ca la Mesty. Ningea de o saptamana si pulverul era imens. Dupa o incalzire pe 3 si 5 vineri, duminica am taiat-o spre 2. Speriati de tragedia ce a curmat viata a doi schiori cu o saptamana in urma, am intampinat protestele angajatilor de la cablu atunci cand ne-au vazut ca ne dam off-piste. I-am ignorat in modul cel mai fin, intelegandu-le ingrijorarea. Am dat peste tot primele urme, inclusiv pe Slalom (Lupului) unde am dat trei ture prin pulver neatins. La fel si prin padure. Ne-am mai aberat si pe la nocturna. Duminica s-a facut senin bec, stresul general al angajatilor a trecut, asa ca toata lumea s-a putut da pe unde vrea. Noi am batut toate variantele prin padure intre Canal si Lupului. Ramasi cu multe puncte pe cartela, la ora 3 ne-am mutat pe partie si am dat vreo 4 ture mari din varf pana jos, ne-am facut bagajele si ne-am intors la Bucuresti dupa un weekend plin de schi si de toate felurile de zapada.
In incercarea de a evada din capcana Sinaia care ne-a prins in ultimele saptamani, am luat o decizie curajoasa: mergem la Ranca. Nu e nu stiu ce statiune de schi, desi e singura din Oltenia, ceea ce creaza acolo o atmosfera originala - auzi tot timpul chestii de genul "Fusei prin dreapta prin pulver si fu misto!". In schimb e la altitudine, are zapada si e la poalele Parangului, ceea ce iti da acces usor spre multe locuri frumoase de freeride si touring.
Am ajuns sambata pe la 14:00 in Novaci, unde nu am gasit nici o cazare sub 90 RON camera. Sus in statiune incercasem cu cateva zile inainte si nu mai era nimic. Oricum, preturi de genul 150 RON sunt uzuale pe acolo. Am urcat cu placere pe drumul din ce in ce mai inzapezit (un politist local te controla daca ai lanturi in portbagaj la inceputul drumului - o super idee ce ar trebui generalizata). Sus, am parcat si ne-am luat cate o cartela de 10 urcari (35 RON parca) pe care am consumat-o pe partia B, care e oarecum mai abrupta decat partia A, un mare platou. Un pic de pulver pe margine, zapada mare, asa cum ar trebui sa fie la schi. Am si uitat ce inseamna pietre pe partie.
A doua zi, dupa ce am dormit la Novaci si am mancat la unicul restaurant ce l-am gasit pe acolo o ciorba de burta si un gratar peste asteptari (Hotel Parang, in centru), am urcat inapoi cu gandul clar: astazi touring, nu conteaza cum si unde.
Ne-am parcat masina cat mai frumos sa nu deranjam, langa partii, ne-am pus pieile si am luat-o in sus pe drum, fara mari sperante, totul fiind acoperit de o ceata deasa. Zapada era imensa, in capatul drumului, spre vila Parang, depasind 2 m.
Deoarece in sus era o super ceata, am deslusit in dreapta un picior cu un pic de padure si ceva copaci razleti, care ne-ar da un reper vizual sa coboram. Am taiat-o incolo printr-o zapada imensa cu gandul sa urcam si sa dam cateva ture pe acolo.
Prima tura am dat-o cam de unde nu se mai vedeau copacii de ceatza. Zapada nu era grozava, sub pulver era o placa instabila. Era clar de avalansa, doar ca panta noastra avea sub 20 de grade. Am urcat pentru o a doua tura si incredibilul s-a produs: pentru o perioada ceatza s-a risipit si am putut sa vedem cum piciorul pe care eram continua spre vf. Papusa. Am luat hotararea sa urcam cat o sa putem, iar la intoarcere daca nu se vede nimic sa coboram pe urmele de la urcare.
Surpriza, ceva mai sus am iesit din plafonul de nori (pe la 2000 m as zice) si in fata ni s-a aratat imbietor Papusa. Asta e, i-am dat inainte, pe ultima bucata mai abrupta Roxana renuntand la schiuri. Eu le-am luat in spate sa mearga mai repede, cu visul sa schiez din varf. Asta am si facut, desi zapada nu era extraordinara, fiind cativa cm de pulver peste un strat tare foarte denivelat.
Oricum, peisajul de pe varf si coborarea piramidei Papusii a fost o experienta minunata. Sus panta se apropia de 30 de grade, asa ca mi-am pregatit si Avalung-ul in caz de ceva. Mai jos, cam de unde a schiat si Roxana, treburile erau safe desi, in mod cert, zapada era periculoasa.
In afara de pozele frumoase, Roxana a dus o lupta acerba cu iMovie si a facut si un filmuletz...
In fine, tura este de nivel de incepatori, ultima bucata din varf poate spre nivel mediu. Se face din Ranca dus-intors cam in 3 ore. Am avut o zi minunata si am lasat in spate urmele noastre ce se vedeau din statiune cum brazdau fatza neatinsa a muntelui.
Masina deja stie si singura drumul, de cateva saptamani de cand singurul loc unde se poate schia cat de cat este Sinaia. De data asta, noi doi cu Catalin si Corina, iar separat Bux si Ada. Aceleasi chestii, Papagal, Tarle dar mai multe ture spre Pelisor si Genune, pe niste fetze inca destul de neatinse (si e mai bine asa). Un final glorios duminica pe Genune, cu urcare inapoi la 1400 pe jos pe drumul vechi. Ce mai, schi de calitate, la maxim. Dar mai bine ar spune povestea un mini-filmulet cu niste poze de sambata.
Am descoperit iMovie, pe MAC. Un mod simplu de a face rapid si din mouse filme dragutze. Am luat turele din concediul nostru din Iulie 2007 si, dupa 30 min, iata ce a iesit:
Daca e sambata atunci e Sinaia. Weekendul ce tocmai s-a incheiat l-am inceput cu o zi de schi la Sinaia. Vremea superba, zapada excelenta. Un fel de firn ca la sfarsit de martie. S-a coborat bine pana la 1500m. De acolo cu schiurile in carca pana la scaun.
Duminica Horatiu a mers tot la Sinaia, planul initial era sa urce pana la Omu si sa incerce o coborare pe Valea Cerbului impreuna cu Bubulu & co. Dar din cauza cetii s-au intors de la Piatra Arsa si au incheiat ziua cu doua coborari pe Genune.
Eu impreuna cu Cristi si Tudor am incercat sa urcam pe Varful Bucsoiu dar din cauza zapezii foarte mari si a vremii proaste tura s-a transformat intr-o plimbare pe Tache Ionescu pana la Cabana Malaiesti.
De la Malaiesti am mers spre Diham iar de acolo inapoi la Gura Diham unde aveam masina.
In ciuda prognozei proaste anuntata pe toate site-urile de specialitate weekendul ce a trecut a fost unul deosebit asta pentru ca am combinat o zi de schi la Sinaia sambata cu o tura pe Varful Tiganesti duminica.
Duminica dimineata pe la ora noua pe drumul de Poarta ma regaseam alaturi de Radu, Cristi, Corina, Cristina si Iulian dornica sa incep prima tura de iarna din 2009. Dupa un urcus sustinut prin padure am ajuns in Poiana Clincea unde ne-am oprit pentru prima pauza de masa.
Am continuat urcusul prin padure pana la iesirea la golul alpin sau "alpine emptiness".
Am continuat sa urcam pe creasta prin ceata dar dupa putin timp a rasarit soarele pentru noi si Bucegii maiestuosi se infatisau privirilor noastre.
Urcusul a fost frumos, vedeam creasta si parca impulsionati de spectacolul oferit de crestele inzapezite am inceput sa marim ritmul. Efortul a fost rasplatit din plin iar peisajul era de vis.
Din pacate pe creasta nu am putut sa zabovim prea mult din cauza orei intarziate asa ca dupa o ultima privire spre Bucegi am inceput coborarea. La coborare ceata si-a facut din nou aparitia dar noi coborasem din creasta. Prin padure am mers la frontale iar pe la sapte seara eram la masina. Tura de exceptie!
Dupa ce ne obisnuim cu "vastele apartamente" ne echipam pentru primele "lectii practice", adica abordam Turnurile Popii.
