Pe platou plimbare-n soare, dar gheata in jos pe vale - Schi pe Malin

O zi de duminica ce se anunta placuta si molcoma, urcare pe la Sinaia, o lunga plimbare pana la intrarea pe Malin, o flescaiala printr-un firn moale si acasa. Dar n-a fost chiar asa.






Am plecat pe la 11 din Sinaia de la 2000 cu Bubulu si Matei, fixati pe o tura pe Malin. Vreme superba, zapada cu o zi inainte a fost moale dar placuta. Pe platou, un firn de catalog si un soare puternic care te facea sa vrei sa prelungesti plimbarea si sa nu te grabesti de loc. Sa mai variem, am taiat-o pe la Cabana Caraiman si apoi in sus pe Valea Ciobanului pe langa obarsia Vaii Albe pana la Costila. Totul se anunta perfect.

Am fost cu Bubulu sa vada cum arata Blidul Uriasilor. Nu prea mai are zapada, in schimb arata bine Albisoarele. Apoi am mers sa vedem cum arata Costila. Aici, mersul lucrurilor avea sa se schimbe. Pe caldarea de la intrare, zapada era aproape disparuta, mai erau doar cateva limbi schiabile, in mod cert prima dar si ultima sansa de Costila pe anul asta. Bubulu era clar doritor sa o dea pe Costila. Matei, care urcase in capul Malinului prin spatele antenei, era cu siguranta de aceeasi parere. Dar mai ramaneam eu, care nu mai fusesem si oricum sunt eu mai morcovist genetic. Ne-am dus la Malin, Matei mi-a confirmat banuielile cu parerea lui, asa ca am mai incercat o scapare. Catalin si Tibi coborasera pe Malin chiar inaintea noastra, asa ca am zis ca eu as putea sa ma duc cu ei. Bubulu a zis ca mai bine sa vin eu si pe Costila, ca pe zapada asta nu o sa am probleme. Coborarea pana in capul hornului Costilei mi-a dat incredere, o zapada de nota 10. Sub privirile unor alpinisti proaspat urcati la coltari pe Costila (care seara la Riviera aveam sa aflu ca era Radu cu trupa si care m-au recunoscut atunci) mi-am dat drumul cu tupeu pe horn. Dar surpriza, imediat trecut de buza, totul a devenit gheata bocna. Bubulu o taiase deja inainte si ma astepta pe la jumatatea caldarii, de unde incepe sa se faca foarte abrupt spre canion. O dau cu curaj, mai in derapaj, mai in viraje, traversez cateva portiuni cu iarba si ajung si eu jos, cam la 150 - 200 m de diferenta de nivel de la intrare (dupa GPS). Gheata devenea mai nasoala. M-am uitat la Bubulu si i-am zis ca 45 de grade pe gheata aia cu asa expunere nu e de mine. Intram (de fapt eram deja intrati) intr-o situatie "you fall you die" din care era mai destept sa iesim la timp. Chiar iarna asta a cazut un alpinist din Hornul Costilei si s-a facut praf pana jos. Pe o zapada mai moale e altceva, pici mai greu si schiurile stau mult mai bine. Dupa ceva parlamentari, eu hotarasc sa urc pe schiuri inapoi pana reusesc sa traversez pe o limba de zapada in creasta Vaii Albe, unde era iarba. Am facut manevra, cu pioletul intr-o mana "in caz de ceva". Din creasta am urcat pana in platou pe Hornul lui Gelepeanu, aproape total uscat, la catarare in clapari (bleah...). Asta a fost prima mea aventura pe Costila si, sincer, inca ma trec fiori cand imi aduc aminte. Se vede bine pe imaginea GoogleEarth cam care a fost ruta prin caldare.

Ajunsi sus destul de tarziu, am taiat-o repede pe secundarul din Malin, de asemenea cu foarte putina zapada si cu aceeasi gheata nenorocita. Picioarele inca tremurau un pic de pe Costila. Am dat personal si mult derapaj, am si luat cateva curbe, virajele s-au inmultit cu cat se apropia fundul vaii. Din pacate, gheata a persistat pana jos, incluzand la pachet si o gramada de urme inghetate care iti cam terminau picioarele.

Dupa hornul pamantos, am mai dat cateva curbe pe valcelul spre Poiana Costilei, urmariti in umbra de un urs care pana la urma nu si-a facut aparitia. Am mai schiat un pic in poiana si inca un pic pe o limba pe poteca spre Gura Diham, apoi le-am luat toate in carca si am coborat la frontale in Valea Cerbului unde ne-a asteptat nea Gigi cu papucul. Am continuat cu un taxi pana la gondola in Sinaia sa ne recuperam masina. Matei a gasit pe jos un Nokia N95. Dupa investigatii, nu erau pe el manele, asa ca pana la ora asta a fost returnat proprietarului. Daca era o manea cat de mica pe el, cineva se facea cu un super telefon. Glumesc, ce naiba, si manelistii e oameni.

Am mai bagat o mancare rapida la Riviera unde ne-am intalnit cu Radu, Tudorica si trupa de pe Costila si am aflat ca ei erau si ca ne-au facut poze. Am ajuns acasa pe la 2 noaptea. Ce mai, o zi haotica si minunata.


Pozele din tura, facute de Matei, le puteti vedea aici.

La Ratei pe faleza

In weekend a fost tura Focul Viu la Ratei asa ca sambata dimineata m-am prezentat cu doi rucsaci la ora sapte dimineata pe Calea Grivitei de unde m-a recuperat Octav impreuna cu Radu, Roxana si Corina. Dupa ce am facut join cu celelalte masini si dupa cateva opriri pe drum pe la zece ne aflam la tabara Cerbu iar la unsprezece eram la faleza. Asa ca pentru inceput impreuna cu Octav am mers sus sa echipam faleza in timp ce Alex a plecat sa echipeze mana curenta de jos.

Dupa ce am echipat cateva trasee a fost randul celorlalti sa treaca la treaba.

Ziua am incheiat-o apoteotic cu gratar si bere dupa care o parte au plecat in Bucuresti. Restul am continuat distractia a doua zi la faleza.

Pe la sapte seara am terminat de strans corzile si tot echipamentul iar pe la opt seara ne regaseam (ca de obicei cand venim de la Ratei) la Restaurantul Viena din Pucioasa.

Am deschis sezonul la speo!!!!!

Mountain Bike la poalele Coziei

Dupa plimbarea cu Castor la Cozia am hotarat ca duminica sa incercam un MTB, sa urcam la Manastirea Stanisoara pe drum si apoi sa coboram pe poteca pana la Manastirea Turnu. Ni s-au alaturat Raluca si Alex, care ne-au asteptat ceva timp in Valcea. Traseul este cel de jos din imagine, cel de sus este cel ce l-am facut sambata pe jos.



Profilul la tura pe jos:



Profilul la tura de bike:



Tura, desi scurta (sub 20 km) este destul de dura si, impreuna cu o urcare pana in varf pe drumul auto, ar completa o zi de bike in Cozia. Din pacate, inca pe varf e zapada. Urcusul la manastire e normal ca dificultate, mai putin ultima bucata care e destul de abrupta. Apoi urmeaza o succesiune de coborari si de urcari pe poteca bolovanoasa, totul finalizandu-se cu o coborare prin padure destul de simpla dar frumoasa, singurele dificultati tehnice fiind lespezile de piatra de pe ultima bucata inainte de Turnu. Acolo am picat si am reusit sa-mi fac praf roata Mavic Crossride de pe fata... Dar mai bine sa lasam imaginile sa spuna totul.





Datorita faptului ca la mijlocul zilei am ramas fara bicicleta, ne-am retras spre Cheia, in Buila, unde Alex si Raluca au facut o tura pe bicicleta pana la intersectia Pahomie/Cheia iar noi am lasat masina la Manastirea Iezer si am mers pe jos pana la Pahomie si inapoi, cu tentative de alergat. Daca e sa ne luam dupa semne, am facut 18 km in putin peste 2 ore, ceea ce nu e rau deloc.





Toate pozele se gasesc pe Webshots.

In Cozia cu Castor

Sambata am fost cu Castor pe munte. Eram curioasa sa vad cum se descurca asa ca pentru inceput am ales Cozia. Sambata am ajuns destul de tarziu la OMV-ul din Calimanesti asa ca am urcat cu masina pana la Manastirea Stanisoara. De la manastire am inceput sa urcam prin padure la inceput mai greu pana s-au incalzit motoarele dar incet incet ne-am intrat in forma iar in mai putin de doua ore eram la cabana. Spre surprinderea noastra sus era zapada destul de multa dar in curs de topire din cauza caldurii.

La inceput e greu

Dupa o pauza scurta de ceai am inceput sa coboram pe muchia Turneanu astfel ca pe la sase seara eram deja la masina. 

O tura scurta dar frumoasa!

Miercuri de aprilie la schi in Sinaia

O zi libera de 1 aprilie, unde s-ar putea ea desfasura? Pai la schi, normal. Cu sperante mari am plecat la schi in Sinaia, insotiti de Radu si Alina, gandindu-ne la firnul ce s-a format pe toate valcelele de acolo. La prima tura, pe Tarle, am descoperit o fleasca uda care nu oferea prea mare placere la schiat, dimpotriva, asa ca am stat pana la 4 pe Valea Dorului, unde conditiile erau bune. Ne-am certat in grup cu un snowmobil-er care ne povestea cate vieti a salvat el pe acolo si ca asta-i da dreptul sa ne huruie motorul in cap si sa ne intoxice cu gaze de esapament. La sfarsitul zilei, datorita zapezii ude, nu a mai putut urca inapoi la 2000, primindu-si batjocura meritata din partea noastra. Ultima tura am dat-o pe Carp, la fel de fleasca dar parca un pic mai bine. Remarcabil e ca se schia fara risc de zgariere pana la releul de la 1500.

Am uitat aparatul acasa, asa ca nu-s poze (nu ca ar fi ceva remarcabil de pozat pe acolo). Radu a atins 76.9 km/h, eu ma multumesc deocamdata cu un 62 ca n-am chef sa ma imprastiu pe acolo. Per total o zi neasteptat de reusita in ciuda conditiilor vitregi.

Sfarsit de martie in Buila

Weekendul ce tocmai a trecut am fost in Buila. A fost prima tura in aceasta zona si mi-a placut mult. Este un munte superb si putin umblat. Sambata dimineata ma regaseam impreuna cu Corina, Andreea si Radu in satul Barbatesti la intrarea pe traseu. Incepem sa urcam prin padure, vremea este buna, in padure este plin de flori asa ca ne bucuram de tura si urcam pana in poiana Scarisoara unde facem prima pauza. 

 Continuam urcusul prin padure unde zarim caprioare, una trecand destul de aproape de noi.  Dupa ce iesim din padure ajungem la izvor si la indicatorul care ne da vestea buna - 20 minute pana in Curmatura Builei. Practic mai avem de urcat o panta pana la pensiunea de trei stele unde avem locuri rezervate. 

Dupa ce ne obisnuim cu "vastele apartamente" ne echipam pentru primele "lectii practice", adica abordam Turnurile Popii.

Seara stam ca stramosii cu o sticla de vin la foc pana cand din cauza fumului abandonam seara sociala si mergem la culcare.

A doua zi pe la opt dimineata iesim cu greu din saci si ne pregatim sa abordam partea a doua a traseului adica creasta pana pe Vanturarita Mare. Cu o zi inainte vazusem un culoar care iesea in creasta si care evita zona padurii asa ca dupa un traverseu prin padure am ajuns la el. 

Dupa ce urcam culoarul ajungem in creasta pe care mergem vreo doua ore pana pe Vanturarita Mare.

   

Desi ne propusesem sa ajungem si pe Vioreanu constatam ca nu mai este timp asa ca o dam la vale pana ajungem in padure unde facem dreapta pana la stana Stevioara. De aici coboram la Pahomie iar dupa urcusul pana la Patrunsa urmeaza coborarea la varice pana la masina. Este deja opt seara cand ajungem la masina dar suntem toti bucurosi de tura  ce tocmai s-a incheiat.

Concediul de iarna - Schi in Ardeal

Ne-am petrecut doua saptamani de schi prin Ardeal. Am inceput cu un weekend la Straja, apoi a fost schi de tura pe Muntele Mare, Vladeasa, Arieseni, o zi de partie la Suior-Mogosa, cateva zile de vreme proasta si la sfarsit un alt weekend la Straja. Am fost binecuvantati cu o zapada de vis, cum de mult nu am vazut in Romania.



Prima incursiune, la Straja, am facut-o noi doi impreuna cu Bux si Ada. Ne-am lasat masinile la jos la scaun, am urcat cu bagajele in brate si ne-am cazat, de buget, la Mesty. Pretul de 40 RON de persoana e cam cel mai mic din zona. Cabana e veche, dar Mesty incearca sa o mentina in conditii de curatenie acceptabile. E o varianta studenteasca.



Ne-am dat mult pe teleschiurile 1 si 2. Daca la 2 se mai facea coada, la 1 erau maxim 4-5 persoane la coada, uneori chiar nimeni. Pulver un pic umed peste tot in off-piste. Nu mai fusesem in Straja de ani buni, de cand incepeam sa leg primele curbe, asa ca am fost placut surprins de cantitatea imensa de off-piste, mai ales padure, pe care am descoperit-o incetul cu incetul in cele doua zile. A fost de vis, iar cablul este foarte ieftin.










Luni ne-am gandit sa incercam o zi de Parang, asa ca am dormit in Petrosani, la Popasul Haiducilor, undeva spre telescaun, inainte de intersectia spre Voineasa. Super conditii, pret rezonabil. Din pacate, dimineata la scaun am aflat ca nu exista nici zapada sa coboram pana jos, nici nu avem sanse sa mearga cablul sus, asa ca am facut, cu coada intre picioare, cale intoarsa pana la Cluj.



Dupa o zi de pauza si probleme organizatorice, miercuri am urcat in Baisoara sa facem si noi odata tura aia pana pe Muntele Mare. Am bagat la greu pe drumul cu ceva urme de snowmobil, ceva mai curat dupa Buscat, iar la poalele varfului am urcat direct printre brazi. Pulver ud peste tot, iar sus in platou crusta inghetata. Am mers pana la bolovanii de unde incepe sa se vada unitatea militara, sa nu avem probleme, de unde am coborat inapoi. Prima parte pe crusta a fost mai grea, apoi pulverul ud fiind un mediu deja placut.







Joi am luat o hotarare mare, plecam in tura Vladeasa - Arieseni. Am plecat la 7 din Cluj, pe la 9 cel tarziu din Rogojel, cu rucsaci de 2 zile, dar am avut surpriza sa constatam ca... nu prea e zapada. Practic, zapada buna incepea doar de la 1300 m. In plus, incepea ploaia. Am mers asa pana la Pietrele Albe, unde am decis ca e prea proasta vremea si prea tarziu. Pentru tura asta trebuie plecat de dimineata de la cabana Vladeasa. Asa ca am urcat fatza spre varf. Totul era o crusta diabolica, asa ca toata urcarea ne-am gandit cum naiba o sa coboram. Dupa ce am fost fugariti un pic de cainele nenorocit de la Meteo, am inceput coborarea prin crusta direct in bot. Trebuiau sarite curbele, nu era alta sansa. Nici o problema, in afara de rucsacul imens de vreo 20 de kile!!! Asa ca, incet-incet, tzop-tzop cu rucsacul, am ajuns la limita padurii de unde am dat in sfarsit de pulver ud. Directia acasa. Din Rogojel un salvamontist ne-a dus pana in Bologa in gara (100x multumiri) unde, pana a venit Sergiu sa ne recupereze, am bagat o paine cu pateu ca pe vremurile speologice.









Am hotarat: daca n-a fost sa fie tura planificata, vineri mergem la Arieseni sa urcam pe Cucurbata Mare, astfel marcand cele mai mari 3 varfuri din Apuseni in 3 zile. Planuri frumoase, doar ca am plecat din Cluj mult dupa 7 si am ajuns la partia din Arieseni pe la 12. Cablul nu mergea, asa ca am urcat pe schiuri. Vremea era calda, zapada foarte uda, dar era destul de senin. Am ajuns pe Piatra Graitoare aproape de ora 2, mult prea tarziu sa continuam spre varf, care era cam la 5 km distanta. Am coborat, ne-am cazat la Mama Uta si am hotarat sa mai incercam o data sambata. Sambata dimineata, la 8, ploua torential, asa ca am zis sa ne intoarcem. Ne-am apucat sa facem bagajele, dar cand le-am terminat, ploaia s-a transformat in ninsoare torentiala. Normal, am facut cale intoarsa spre Arieseni sa ne terminam tura. De data asta am urcat cu cablul, sa facem economie de timp. Am taiat-o direct spre creasta, dar vremea devenea din ce in ce mai proasta. Sus, viscolul te lua de pe picioare si iti taia rasuflarea, iar vizibilitatea era aproape 0. Varful nu ne primeste nici azi. Am taiat-o asadar inapoi la masina si apoi la Cluj.









Duminica nu o puteam pierde, asa ca am mers spre Mogosa (desi initial pornisem spre Vatra Dornei). Imi era foarte dor de Baia Mare. Am ajuns la Suior, unde am descoperit cu totul altceva de ce stiam: o partie moderna cu multe tunuri de zapada ce o acopereau pe toata lungimea si cu doua partii noi in paralel. Am spart niste bani si am dat niste ture de partie minunate.



Luni si marti am mai stat prin Cluj, apoi miercuri am taiat-o cu toate spre Draganesti-Olt, ca ne era dor de Castor. Am stat pe acolo pana vineri.



Vineri dimineata am plecat in ultimul weekend, care, datorita impresiei bune lasate cu doua saptamani in urma, a fost tot la Straja. Au mai venit tot Bux si Ada, dar si Sergiu si Raluca de la Cluj. Am incercat si o cazare de oameni normali, adica la pensiunea La Mosu, unde am stat in super lux cu 60 RON, cu doar 20 RON mai mult ca la Mesty. Ningea de o saptamana si pulverul era imens. Dupa o incalzire pe 3 si 5 vineri, duminica am taiat-o spre 2. Speriati de tragedia ce a curmat viata a doi schiori cu o saptamana in urma, am intampinat protestele angajatilor de la cablu atunci cand ne-au vazut ca ne dam off-piste. I-am ignorat in modul cel mai fin, intelegandu-le ingrijorarea. Am dat peste tot primele urme, inclusiv pe Slalom (Lupului) unde am dat trei ture prin pulver neatins. La fel si prin padure. Ne-am mai aberat si pe la nocturna. Duminica s-a facut senin bec, stresul general al angajatilor a trecut, asa ca toata lumea s-a putut da pe unde vrea. Noi am batut toate variantele prin padure intre Canal si Lupului. Ramasi cu multe puncte pe cartela, la ora 3 ne-am mutat pe partie si am dat vreo 4 ture mari din varf pana jos, ne-am facut bagajele si ne-am intors la Bucuresti dupa un weekend plin de schi si de toate felurile de zapada.





Am pus pe Webshots toate pozele de la Straja si cele din Apuseni.

Pentru track-uri de GPS ma puteti contacta pe mail: hcampian@yahoo.com