Nebunie la inaltime - Transalpina dus-intors si Straja

A trecut inca un weekend, inca 2 zile petrecute tot pe sosea, dar cu oameni de calitate de data asta, nu singur. Am ales Transalpina. Doar ca acum am ales sa o fac dus-intors. Astfel, impreuna cu temerarii Horia, Alex, Kiev si Marius, ne-am cazat vineri seara la Ranca cu planuri mari de batalie.

Sambata - Transalpina dus-intors, 120 km cu 3400 m diferenta de nivel

Planurile pe sambata au fost mari: sa facem Transalpina dus intors intre Novaci si Sugag. Intr-un final nu a fost chiar asa, dar nici rau nu a iesit. Traseul l-am pus pe Bikemap.

Astfel, am plecat de dimineata de la 8 jumate cu totii in jos spre Novaci, in racoarea diminetii. Acolo ne-am realimentat la magazin, am dat o mica incalzire pana la intersectia cu Pociovalistea si am taiat-o in sus, dar nu foarte vitejeste, ca aveam mult de mers. Mai mult pe pinionul de 25, din cand in cand si cel de 27. Obiectivul de azi e distanta, nu timpul.

A fost o urcare de-a dreptul relaxanta, fara sprinturi inutile, la ritm constant si cu mici incetiniri pentru poze.

Dupa o pauza la pensiune la Ranca pentru realimentare, am plecat hotarati sa dovedim ultima parte a urcarii si, apoi, sa ne dam drumul la vale in  "necunoscut", adica pe partea nordica a soselei. Asa ca am ajuns din nou, pentru a cata oara, cu mandrie in Pasul Urdele. Dar de data asta nu a mai fost final de drum, ci de abia inceputul...

Partea nordica a soselei o intrece in frumusete pe cea sudica si, dupa parerea mea, e comparabila direct la peisaj cu Transfagarasanul. La dificultate si salbaticie, e muuult peste...

Coborarea are destul de multe bucati mici neasfaltate, unele destul de noroioase, care ar pune probleme la urcare in caz de ploaie. Oricum, ni se cam face parul maciuca cand ne gandim cat avem de urcat. Noroc si de unele bucati ca-n palma, numai bune de dat in gura...

Dupa o mica pauza la Obarsia Lotrului, am inceput urcarea in Pasul Tartarau, spre Sebes, deasupra caruia se strangeau amenintator norii de ploaie. Am decis sa-l urcam si, daca cumva incepe ploaia, sa ne intoarcem la obarsie. Ploaia nu a inceput, dar se auzeau tunetele in departare. Ne-am oprit imediat dupa varful catararii, o urcare mai de viteza, langa borna 69 care ne indica 16 km pana la Oasa. Bucata pana la Sugag ramane pe alta data... Dar am ajuns in Alba.

Urcarea inapoi spre Ranca a fost de vis: super solicitanta, pante mult mai constante care scot untul din tine, mai ales pe bucata dinainte de intersectia cu drumul strategic din Latoritei. 

Dupa ce mai aruncam o ultima privire a zilei spre nordul soselei, ne dam drumul la vale spre Ranca pentru o sesiune de vin, povesti si planuri de viitor.

Duminica - Obarsia Lotrului - Petrosani - Straja si retur - 120 km cu 2400 m diferenta de nivel

Un traseu cam prost de cursiera, data fiind starea drumului pana in Petrosani, dar merge, la urcare e destul de OK. Din Petrosani, nu mai sunt probleme. Traseul l-am pus pe Bikemap.

Planul initial era sa coboram pana in Petrosani, sa urcam la loc si apoi sa facem acelasi lucru pana in Voineasa. Am plecat totusi dupa 12 din Obarsie, pana unde am mers cu masina, urmand sa ne intoarcem acasa pe la Brezoi. Astfel, cu voie buna, dar cu mare atentie, am coborat drumul fost national actualmente aproape forestier pana in Petrosani, fara chef de prea multe poze. In centru, ne-am asezat la o terasa pentru o bere si o shaorma, ca ne era foame. Acolo, a venit la noi la masa un domn rocker pletos si tatuat, care s-a dovedit a fi Csaba Talpai, bass-ist la trupa Gothic din Petrosani, care ne-a spus ca este un mare fan al ciclismului si al Turului Frantei si cu care am mai povestit o jumate de ora ba de ciclism, ba de rock si de vechiul lor club Barock din Petrosani.

Dupa aceste povesti, am schimbat un pic planul de bataie, ca nu prea aveam tragere de inima sa urcam inapoi la Obarsie. Asa ca am inventat un plan mai horror: sa o dam la rulaj pana in Lupeni de unde sa urcam la Straja, unde este o sosea asfaltata foarte abrupta, care de multi ani m-am intrebat cum ar fi sa o urc cu bicicleta, dar niciodata nu m-am nimerit sa fiu cu ea prin zona. Zis si facut, o mica poza de grup si o taiem la rulaj fortat in inima Vaii Jiului, la Lupeni.

Dupa fugareala obisnuita, am ajuns si in centru metropolei mineresti de unde am taiat-o pe serpentinele mult mai abrupte decat imi inchipuiam in sus, pe Drumul Crucii.

Serpentinele sunt cum sunt, nu foarte usoare, dar nici imposibile. Insa, dupa cum imi inchipuiam, partea adevarata vine de la intrarea propriuzisa in statiune, unde panta este foarte mare, sigur peste 15%. In capul meu ma asteptam sa o dam rapid si sa ne oprim la Mesty pentru o bere, dar nu a fost asa. Asfaltul continua, in acelasi ritm de peste 15%, prin fata pe la Mesty, spre cabana veche si teleschiurile 1 si 2. Rupere in gura, aia e acolo. Pur si simplu impresionant. Am pedalat alaturi de Horia, cu 34/27, in picioare, la supravietuire. Fantastic!!! Abia astept sa revin...

Drumul urca vreo 8-900 m in vreo 9 km, cu o medie ce se apropie de 10%. E cel mai abrupt drum cat de cat mai lung pe care l-am vazut in tara noastra. Kiev l-a urcat cu foaie de 39 !!! Sus nu m-am putut abtine sa nu-mi trag o poza victorios sub partia mea preferata de schi, Lupului...

N-am zabovit mult si am taiat-o inapoi, ca se lasa seara si mai aveam de urcat din Petrosani aproape 1000 m. Dar ghinionul ne-a lovit destul de tare si, la inceputul catararii, a inceput o furtuna de vara care, chiar daca nu ne-a udat foarte rau, ne-a murdarit bicicletele, a udat drumul si am cam suferit de frig pana la masina. Dupa o ciorba calda la cabana Obarsia Lotrului, am plecat pe la 21:00 spre casa, unde am ajuns la 04:00, urmand o zi agonizanta la servici, mai mult adormit decat treaz. Trebuie sa remarc faptul ca la Obarsia Lotrului ar fi un super loc de cantonament, avand 4 directii de mers cu cursiera si o gramada de drumuri de MTB, iar cazarea la casute costa 30 RON pentru 2 persoane.

In final, a fost un weekend de vis alaturi de niste ciclisti deosebiti cu angrenaje compacte (cum zicea Horia), intr-o zona in care catararea pe bicicleta e la un nivel de-a dreptul elitist. Visul oricarui iubitor de pedalat ridicat din sa!!! Vom reveni cu drag...

Pozele sunt de la Horia si le gasiti in intregime pe contul lui de Facebook la albume.

4 zile de catarari prin Muntii Nostrii

Pe sfarsit de concediu, dupa ce am muncit mult cu mutatul la Tartasesti, ne-am permis toti trei (adica si Castor) o mica escapada de buget redus la Cluj. Dar cum eu nu pot sa stau pe fundul meu, mi-am inghesuit si cursiera, cu planuri mari in program.

Ca n-a iesit 100% cum am vrut, e una, dar n-a iesit nici prost. Deci asa s-a finalizat un concediu de "munca":

Miercuri - doar o traversare de Feleac - 30 km

Desi aveam planuri mari miercuri, sa merg pe DN1 pana la Turda si sa ma intorc prin Ciurila, norii s-au adunat periculos si mi-au scurtat planurile. Astfel, m-am intors din Valcele, dar am facut totusi doua catarari frumoase. Feleacul l-am urcat de la Teatru pana in varf in 22 de minute iar Valcelele se pare ca mi-a luat cam 10 minute. N-am termen de comparatie sa zic daca e bine sau nu, dar mie sigur mi-a facut placere.... Am incheiat tura cu o plimbare prin oras pana la Vasi la E-mont.

Joi - prin tara lui Avram Iancu - Marisel prin Tarnita cu intoarcere prin Rasca - 120 km

Tura are mai mult ca in grafic, dar am uitat sa dau start la GPS si apoi s-a terminat bateria spre final (uitasem si sa-l incarc)... In total, au fost pe ciclocomputer fix 120 km.

Am plecat de dimineata, cu drag de locurile frumoase din muntii Gilaului. Am pedalat vanjos pana la Tarnita, unde m-am oprit cateva secunde sub baraj...

A urmat catararea de la baraj si o noua poza, dupa care m-am lansat in parcurgerea drumului de contur, cam spart din pacate.

Am facut o pauza de un suc la birtul de langa centrala electrica, apoi m-am lansat pe una din cele mai tari catarari pe care le stiu: Marisel e o urcare nu fantastic de abrupta, dar deosebit de constanta, pe prima bucata fiind o lunga linie dreapta inclinata puternic. Merge frumos si, cu fiecare suta de metri urcata, tot mai mult din peisajul minunat se dezvaluie privitorilor.

In final, am ajuns in centrul comunei Marisel, una din cele mai inalte localitati din Romania, aflata pe la 1600 m. Din pacate, drumul prin comuna s-a transformat din asfaltul bun de acum cativa ani intr-un forestier prost.

Am parasit comuna dupa o vizita la mormantul lui Avram Iancu, unde am meditat putin la cuvintele sale inscrise pe crucea de piatra.

A urmat coborarea sparta pana pe malul lacului Belis, apoi asfalt frumos pana la baraj. Dupa catararea de dupa baraj, a urmat o coborare de vis, presarata si cu mici urcari, prin Rasca, pana la DN1 in Capusu Mare, tulburata doar de pilotii care se antrenau pentru Raliul Clujului si care imi cam faceau un pic inima sa se opreasca in curbe cand imi apareau in fata pe contrasens... Dar nu am avut de ce, erau profesionisti si, chiar daca mergeau tare, nici o secunda nu m-am simtit in pericol....

Pe final, din Capus, am traversat pe centura de camioane, cu asfalt destul de bun, pana in drumul de Zalau de unde am intrat in Cluj prin Baciu. Nici acolo nu am scapat de masinile de raliu...

Per total, o tura solitara minunata la care visam demult....

Vineri - un Paltinis, in trecere - 60 km

Vineri, in drumul inapoi de la Cluj, am facut o escala la Sibiu, mai exact in Campingul Dumbrava, ca sa dau repede un Paltinis. Astfel, am plecat in graba spre Rasinari, apoi mai departe pe serpentine, in ritm alert si fara pauze. Am scos pana in varf cam 1:20 h din camping si cam 54 min de la inceputul serpentinelor. Tot de la inceputul serpentinelor pana sus, am avut o medie de vreo 17 km/h. Ca si o concluzie, catararea e destul de grea, comparabila cu Transalpina, dar foarte frumoasa si cu niste bucati mai de "relaj". Poze am facut doar la coborare, iar la intoarcere am luat-o pe jos prin statiune, unde e deplorabil. Cateva poze:

Duminica - la catarari pe langa Brasov si pe Col du Ciocan - 155 km

Duminica, impreuna cu Dani, am purces la o tura de mari catarari pe langa Brasov si sa inauguram si noi nou-asfaltata catarare de la Ciocanu, cea pe care iubeam eu asa de mult sa o urc pe MTB.... Asta e, la vremuri noi, pasiuni noi...

Am plecat din Predeal in Brasov unde ne-am intalnit cu Adi, colegul meu de suferinta la maratonul de la Solden, pe care l-am cunoscut si eu si cu care am dat o urcare in Poiana. Am facut 32 de minute pe catarare, zice el ca e un timp bunicel. Eu atat am putut.

In Poiana, ne-am intalnit cu Horia si inca un baiat din Zarnesti, impreuna cu care am coborat in Rasnov si apoi am urcat prin Bran spre Fundata. Baiatul din Zarnesti, ciclist extraordinar, pedala pe un bike cu flatbar si echipare de acu' minim 25 de ani, dar tare de tot. Ne-a parasit prin Bran. Ceilalti trei am terminat catararea si, dupa o pauza de rehidratare la pensiunea unde statea Horia, am coborat in Podul Dambovitei si am facut dreapta spre Ciocanu.

Drumul prin cheile Dambovicioarei e de nerecunoscut. Iar pe margine au aparut niste borne kilometrice pe care scrie Ciocanu...

Cat despre urcare, nu stiu ce sa scriu, sincer. N-am cuvinte. Daca iti place ciclocatararea, trebuie sa te duci sa simti tu ce inseamna. Eu nu am putut decat sa savurez fiecare metru castigat cu greu.... Ciocanu a murit, traiasca COL DU CIOCAN... Evident, poze nu sta nimeni sa faca pe-acolo, ca are alte treburi de facut si orice ciclist catarator stie ca, daca ai pus piciorul jos, te-ai chinuit degeaba...

Drumul se termina brusc la intrare in judetul Brasov, dar inainte de forestierul de nici 1 km pana in Sirnea si drumul spart din Sirnea in Fundata, am facut o pauza binemeritata de bere la o pensiune frumoasa aparuta in zona. Am stat si am admirat, dar din alta perspectiva, Bucegii si Craiul care ne inconjoara.

Ciudat e ca desi s-a asfaltat pana sus, n-am vazut, in plina duminica si cu vreme superba, manelistii si gratargii pe care-i asteapta toti sa apara de cate ori se asfalteaza un drum. Pur si simplu lipseau. De ce, e o buna intrebare.

De Horia ne-am despartit in Fundata, apoi am continuat doar cu Dani inapoi spre Rasnov, apoi in sus pe Paraul Rece si la Predeal. Dani fericiti pe ultimii metri de catarare a unei zile pline:

Am ajuns rupti inapoi la masina in Predeal, incheind o saptamana serioasa de ciclism de calitate. A doua zi urma sa reinceapa serviciul si, pentru mine, o viata noua, la casa, la tara....

O premiera si o reusita - Cupa Emmeduesport, Ploiesti

Cum bugetul e redus rau ca urmare a mutarii la casa cea noua, am fost nevoiti sa renuntam la deplasarea costisitoare la Hercules Maraton, cu mare parere de rau. Dar, ca si o consolare, am gasit ceva bun de facut mai aproape de casa: cei de la Conpet din Ploiesti au hotarat sa organizeze un mare eveniment: Cupa Emmedue la ciclism.

Nu e prima editie, dar e prima data cand, pe langa maratonul de MTB, a fost adauagata si o cursa de sosea. Da, o cursa de sosea adevarata, cu catarari dificile, cu drumuri judetene minunate. Nici acum nu imi vine sa cred ca cineva a reusit, in Rromania, sa convinga autoritatile ca pe drumurile publice e loc si de un concurs de ciclism. Ba mai mult, au reusit sa ii convinga si sa astupe gropile din asfalt special pentru eveniment. Asa ca o sa iau pe rand la analizat cele doua zile de concurs.

Ziua 1 - etapa de sosea, 100 km

Organizatorii ne-au pregatit un traseu superb, cu primii 30 km de semi-plat de incalzire rulati in pluton dupa masina de politie, urmati de un traseu valurit, cu 2 catarari mari si foarte inclinate, cu multe bucati de peste 10%, prima la Calugareni si a doua, pe care a fost si finalul, la crama Seciu. Plus inca o catarare mica de vreo 15 % undeva spre finalul traseului, numai buna de rupt ficatii,

Cum spuneam, concursul a inceput in pluton, unde am nimerit in fata, langa "vedete", imediat in spatele unei Octavia de la organizatori condusa de unu' care nu cred ca a fost vreodata pe bicicleta si care punea frane tot timpul - mare lucru ca nu s-a accidentat nimeni in pluton.

Apoi, undeva dupa Urlati, s-a facut o regrupare sa se adune lumea si s-a dat startul. Dupa un pic de fals plat au inceput direct urcarile, iar cea de la Calugareni, mai ales in regim de concurs, nu e foarte usoara.

M-am descurcat binisor, fiind cumva domeniul meu preferat. Am depasit destul de multi concurenti. Apoi a urmat coborarea destul de extrema, asfaltul fiind cam aspru si plombele de la gropi cam inalte (dar tot mai bine decat gropile care erau inainte de asfaltare). Ce sa zic, e greu de povestit un concurs de asfalt. Am tras singur pana la urcarea mica si abrupta, dupa care m-am lipit de un grup de inca 3 concurenti cu care am mers in pluton si am tot schimbat trena pana la baza catararii de la Seciu. Acolo, unul dintre ei mi-a cam luat-o in fata, pe restul i-am mai luat eu un pic. Oricum, nesemnificativ dupa parerea mea. Am trecut finish-ul in catarare cu un timp de 3:26:32, pe locul 31 la general si locul 5 la categoria mea de varsta.

Ce ma incanta e ca am scos cu vreo 15 minute mai putin ca si castigatorul de la amatori, Maus, si vreo 24 mai prost decat campionul national Frunzeanu Marian, de la Dinamo-Scorseze. Eu zic ca nu e rau pentru inceput.

Pozele sunt facute de Sandulescu Bogdan, caruia ii multumesc mult pentru multitudinea de instantanee pe care mi le-a facut. Din pacate, n-am gasit nici o poza cu mine din a doua zi:

Ziua 2 - etapa de MTB, 70 km


Dupa exaltarea primei curse adevarate de sosea, duminica, am revenit pentru o cursa pe care am cu ce sa o compar: maratonul de MTB. Si trebuie sa spun ca organizatorii au stors tot ce s-a putut din dealurile alea ca sa faca un traseu de concurs superb, ciclabil 99%, dar si foarte solicitant. Deci, pentru un maraton de deal, nota 10 pentru traseu - multe urcari si coborari, unele destul de dificile, in succesiune rapida:

Doar ca pentru mine concursul nu a mers ca pe roate: a fost unul in prima faza cu mare ghinion, apoi cu si mai mare noroc.

Daca dupa ce pe prima bucata de off-road am luat un sant si am zburat artistic (zic cei ce au vazut faza) peste cap si mi-am rupt un bar-end care mi-a si tras o taietura la mana si m-a umplut de sange, nu mult mai incolo, langa crama Seciu, mi-a cedat surubul de la tija de sa, asa ca multi concurenti, pret de vreo 10 minute, au putut sa ma admire langa o balta studiind bicicleta in cautare de un surub mai putin important care sa-l pot folosi, dar bicicleta nu mai are nici un surub asa de lung si de gros...

Asa ca, dupa vreo 10 minute, am zis ca n-are rost sa stau ca prostul sa ma uit la ea si am luat decizia idioata sa continui traseul in mod trial, fara sa, ca tot ajung pana seara la sosire. Si nu pot sa nu recunosc ca ma gandeam ca poate primesc si eu un premiu special, acolo, o sticla de vin :)) Si aici intervine norocul: dupa o urcare pe asfalt pana la PA de la crama si vreo 2-3 km de coborat prin padure, ma intalnesc cu Zaco, care imi zice ca a cazut urat si abandoneaza. Evident, imi fuge privirea la tija lui de sa pe care o masor ochiometric: incredibil, dar e de 27,2 si mi-e buna. Zambesc prelung si il conving sa mi-o ofere imprumut, asa ca am continuat concursul asezat cu fundul intr-o sa Fizik pusa pe o tija K-Force care impreuna fac cat toata bicicleta mea. Mersi mult inca o data si pe aceasta cale!!!

Astfel, mi s-a dat ocazia sa recuperez din locurile pierdute, tragand pentru asta pana la final, unde am ajuns dupa 4:09:04 h, pe locul 29 la general si locul 9 la categoria mea. Am observat ca imi plac mult concursurile cu probleme tehnice, pentru ca ma motiveaza sa trag tare sa recuperez, chiar daca nu o sa stiu niciodata altfel ce timp as fi scos...

In fine, mai multe poze si rezultatele finale se pot vedea pe pagina concursului, iar traseele pe sports-tracker - sosea si MTB.

Prima (mea) evadare pe ciclocross

Desi pentru unii Prima Evadare este deja demult o traditie, eu n-am avut niciodata o mare atractie sa ma duc la concursul asta, intotdeauna mi-am gasit ceva mai bun de facut. Anul asta in schimb, datorita faptului ca in sfarsit mi-am incropit din bucati un soi de ciclocross, am zis ca da, asa merita sa particip. Ca sa scot MTB-ul pe-acolo m-as simti ca si aia ce merg cu cate un Nissan Patrol cu troliu, snorkel, cauciucuri imense si zgomotoase si plin de noroi pe Magheru. Iata cu intarziere (ca am uitat pur si simplu) povestea:

Astfel, cu mirare, a fost inca o zi cu multe premiere:
- prima data la Prima Evadare
- primul concurs pe ciclocross
- primul concurs cu o bicla echipata cu Acera

Iata un mic film facut de organizatori dupa concurs:



Cum in seara dinainte a fost furtuna si in dimineata concursului ploua marunt, m-am bucurat si am zis ca da, va fi o zi memorabila. Astfel, dupa cei 10 km pe asfalt pana la Academia de Politie si o ora de socializare, m-am aliniat la start, un pic mai in fata.

Dupa buluceala de la start, cum am intrat pe noroi, prima cazatura intr-o balta nu s-a lasat asteptata. M-am prins repede ca anvelopele mele Conti CX Race nu prea au de-a face cu aderenta laterala, asa ca am selectat in creier programul Race King si, dupa inca cateva cazaturi pana la soseaua de centura, de calibrare, am intrat in linie dreapta. Cel mai fain a fost pe bucata lunga de asfalt din Dimieni unde chiar mi se parea ca MTB-istii stau pe loc.

Ce sa zic, erau bucati unde mergeam mai bine ca MTB-istii, altele unde ei erau avantajati. Probleme cu noroiul am avut doar pe ultimii 5 km, unde se mai aduna putin la frana. Restul a fost asa cum m-am asteptat: ciclocross adevarat, cu noroi din plin. Bicicleta s-a comportat cum se poate comporta un Acera din anii 90: schimbam viteza, dupa jumate de minut se muta si lantul. Franele in schimb au fost OK. Mi-ar fi placut sa fie tija de sa o idee mai ridicata, dar nu am avut mox-ul strict necesar acestei operatii la CX-ul meu.

Pe parcurs, ca la orice concurs, am mai socializat cu Alex Fodor, cu unii-altii, m-am tot depasit cu tandemul de la Tusnad, m-am mai uitat dupa alti ciclocross-eri... O dimineata frumoasa si murata, de vis.

Am terminat mai tarziu decat ma asteptam, dar rotund ca de obicei, in aproape fix 4 ore (4:00:30), obtinand un amarat loc 69 la general dar si un frumos loc 5 la ciclocross. Dupa ce am inghetat un pic prin zona, am plecat cu Dorin spre Bucuresti, tot pe biciclete, ca na, ciclismul se duce pana la capat...

Per total, am doar cuvinte de bine organizatorilor din toate punctele de vedere: puncte de alimentare, marcaje, totul perfect, cu un mare plus pentru cortul incalzit de la final. Dar si un maaaarreee minus: am primit cel mai ORIPILANT tricou care l-am vazut vreodata: gata descusut, cu imprimeurile puse stramb, groaznic. Record total!!!

Foto: Robert Ghement

In fine, Prima Evadare este ce este si a avut un rol fantastic atat in ridicarea nivelului MTB-ului populist in Romania, cat si in ridicarea nivelului de trai a celor cu magazine de biciclete din Bucuresti. Eu tot timpul am zis ca astia de pe la BikeXpert si alte magazine mari ar putea sa puna mana de la mana sa le faca cadou initiatorilor ideii cate un bike de 5-6000 de euro de multumire....

Productie mare de acid lactic pe Valea Prahovei

Duminica asta am reusit sa dau o tura la care visez din noiembrie de cand am luat pentru prima data intre picioare cursiera. Si nu oricum, ci asa cum am facut-o, cu oameni seriosi si intr-un ritm asa cum merita cursierele noastre sa fie calarite.

Astfel, impreuna cu Costin, Horia si Dani, am comis traseul Nistoresti - Predeal - Brasov - Poiana Brasov - Rasnov - Predeal - Nistoresti, pe un asfalt superb si sub privirea muntilor incarcati de zapada.

Un traseu al carui profil arata superb si care aduna in 155 km 2050 m de diferenta de nivel:

Timpul de parcurgere de 5:22 h si viteza medie de 29.1 km/h m-au facut inca o data sa indragesc bicicleta si ce poate ea sa faca. Traficul si soferii de la an la an mai binevoitori, care au ajuns de la a se trage spre mijlocul drumului sa poti sa-i depasesti, pana chiar la a se posta in fata ta sa te duca cu 50 km/h in trena (s-a intamplat asta din Timisul de Jos pana la Brasov, un pick-up de teren argintiu), toate te fac sa realizezi ca traiesti intr-o tara care mai are o sansa. Cele cateva claxoane rare primite au fost doar de la unii cu numere de prin judete unde inca BMW-ul sta parcat in fata colibei de chirpici - nu spun care sa nu se supere nimeni.

Am plecat de la OMV din Nistoresti in rulaj usor de incalzire pana la branzoici in Comarnic, ne-am umplut buzunarele cu delicioasa patiserie locala si am dezlantuit lupta cu media orara (mediile orare le am pe portiuni de cate 10 km).

Echipa hotarata

Comarnic - Sinaia - 26,5 km/h
Mergem intr-un oarecare pluton, cu cate o evadare razleata si regrupare la Izvor.

Sinaia - Predeal - 31 km/h
Pluton fara Costin care ramane mai mult la izvor si ne ajunge din urma in Busteni, iar apoi preia cu forte proaspete conducerea ostilitatilor in mare forta. Vantul din spate ne este un prieten real (deocamdata).

Predeal - Timisul de Sus - 38 km/h
Serpentine, frane, Costin si Horia abordeaza curbele cu mare talent, talent ce inca mie imi lipseste.

Timisul de Sus - Brasov - 49,1 km/h !!!
Vant din spate destul de prietenos si o coborare care nu lasa lantul sa se mute de pe foaia mare si pinionul mic. O cursa cu viteze peste limita legala pe alocuri, la trena unei masini pe ultima bucata, pana la intrare in Brasov. Avem 1:55 h de la Nistoresti.

Brasov - Poiana Brasov - 21 km/h
Dupa o traversare a orasului foarte rapida, am inceput urcarea. Blana, mai ales pe ultima bucata. La 2:45 h de la start suntem pe iarba sub partia Bradul. Super!

Poiana - Rasnov - doar 24 km/h
O coborare in care am fost deranjat la telefon de 2 ori, care are si o urcare serioasa la mijloc si care e destul de ingusta si cu multe curbe cat sa nu te lase sa fii foarte curajos. Si, de asteptat, vantul am inceput sa-l incasam din fata.

Rasnov - Predeal - cam 19 km/h - cea mai grea bucata, cu un uragan ce venea
O deplasare groaznica, cu un uragan ce batea dinspre munti si care ne lovea, dupa cum era directia drumului, fie frontal, fie din lateral. Desi drumul incepe deja inclinat, totusi nu e o urcare dificila, dar am mers toti pe foaia mica si aveam momente cand nu reuseam sa depasim 17 km/h. De trena nu prea putea sa fie vorba. Treaba s-a mai domolit doar pe serpentine, unde am intrat deja rupti. Urcarea e placuta, atingand o panta mai consistenta (am inteles ca 8%) doar prin Paraul Rece. In rest, destul de rapida. Pe Paraul Rece, de la oboseala acumulata, am folosit un pic prima data in tura asta si pinionul de 25. Cel de 27 nu a fost nevoie sa-l ating.

Dani, vasnic fotograf al acestei ture 

(toate pozele sunt facute de el mai putin asta care i-am facut-o eu lui)

Predeal - Nistoresti - cam 35 km/h
A fost pentru mine un contratimp individual fiindca am luat-o in fata. Ca asa am avut eu chef. Evident, vantul prietenos de dimineata a devenit dusmanos si din fata. Traficul deja aglomerat ma facea sa incetinesc mult. Totusi, unde era liber, tineam si peste 40 km/h. Dupa o pauza de vreo 5 minute m-am regrupat cu Dani la iesire din Sinaia, apoi am poposit la branzoici pana au trecut si ceilalti, care ramasesera la Paraul Rece pe o terasa sa admire natura.

Pe ultimii 3-4 km din track am uitat sa opresc GPS-ul si a inregistrat din masina, asa ca imi apare o viteza maxima de 110 km/h. Nu, n-am fost eu acela :) Viteza maxima a fost de vreo 65 si media de 29.1, luate de pe ciclocomputer.

Una peste alta, o tura asa cum imi doream demult. Catararile nu sunt grele, se pot face si relaxat, spre deosebire de cele de la Sotrile care nu prea iti dau de ales. Dar noi n-am ales sa ne relaxam. Vreau sa mai fac cat mai multe trasee de genul asta, pentru ca seamana ca idee cu concursul de la Solden. O sa revenim, poate in formula asemanatoare, peste cateva zile sa refacem traseul dar sa includem si Cota 1400 - astfel diferenta de nivel ar creste semnificativ.

Traseul l-am pus si pe Sports-tracker, si pe Bikemap.