Tur de forta pe creasta Balaurului

Dupa ce ne-am rupt cum se cade la prima noastra participare la Maratonul Piatra Craiului, duminica, Radu ne-a luat cu el, Adrian si cu Kelu sa dam o tura pe creasta Balaurului. Ce sa zic, de-abia ma puteam misca. A fost o performanta mareata ca m-am ridicat dimineata din pat. Nu mai zic de traseu, urcarea pe acesta fiind destul de solicitanta. Oricum, peisajele iti taiau rasuflarea. Din pacate, doua traverseuri (unul pe sub un soi de bolovan si unul peste o creasta mica) mi-au cam tulburat concentratia de adrenalina in mod negativ, ramanand cu amintiri nu doar frumoase.

Coborarea am facut-o pe valea Morarului iar mie (de ce ma mir?) mi-a cam cedat un picior, asa ca am ajuns la masina mai mult in betze.

Una peste alta, desi a fost o tura grea pentru conditiile date (oboseala noastra si conditia fizica a momentului), a fost un prim pas prin colturile mai neumblate ale Bucegilor, care ascund multe comori stiute de putina lume.

O revelatie - Maratonul Piatra Craiului 2007

Chiar daca nu am nici o poza de atunci, imaginile imi sunt inca vii in memorie. Parca a fost ieri. O idee nebuneasca a Roxanei: hai sa ne bagam si noi la maratonul asta de alergat 41 km si peste 2000 m denivelare. Vedem ce putem face, ca nu ne impusca nimeni daca nu terminam. Si am zis da, ce naiba. Chiar daca nu eram in stare sa alerg un tur de bloc!!!

Astfel, ne-am aliniat la start. Eram convins ca nu o sa ajung nici pana la Table in ritm alert. Dar prin fata mea s-au perindat in acea zi de toamna Magura, izvorul de la Table, saua Funduri, Marele Grohotis, Spirlea, Plaiul Foii.... Aici am ajuns cu cateva minute inainte de timpul limita. Dar am ajuns! A fost o motivare suficienta cat sa ma pornesc spre Diana. Azi nu inteleg cum am reusit. Am convins-o si pe Roxana, care ma astepta ca sa... abandonam. Am urcat, am coborat in chinuri groaznice si dupa mai mult de 10 ore am trecut linia de sosire, unde Luci Clinciu ne-a asteptat rabdator... Mi-a spus ca nu credea ca voi reusi. Iar eu mi-am propus sa le arat tuturor ca treaba nu sta chiar asa si, de atunci, viata mea s-a schimbat pentru totdeauna...

Rezultatele de atunci le puteti vedea aici: http://maratonpiatracraiului.blogspot.com/2007/10/rezultate-maraton-piatra-craiului-2007.html

Din drumurile mele prin sud, comuna Buzescu

Cu masina prin sud nu e de loc neplacut, din contra, mai ales daca ai parte de asa peisaj.


Dar inainte de Slobozia ajungi in comuna Buzescu. Ce comuna e asta? Iata:

Weekend de vis

Suparat si plictisit de traseul de la Ciuc, am hotarat impreuna cu Clicu sa ne dezmortim incheieturile amortite pe niste trasee hotarate pe loc, in Brasov. Pana la urma au fost 3 bucati la care visam de mult. Cam astea ar fi:

Duminica, 17 iunie 2007: Babele - Pestera - Cota 2000 - Sinaia

Sambata, 16 iunie 2007 - Poiana Brasov - Poiana Ruia - Saua Tampa - Brasov

Masina mea s-a dus, asteptam sa vina alta

Am vandut masina! Saraca de ea m-a servit 130.000 de km in 4 ani in care am trecut prin multe aventuri impreuna. Dar, ca orice lucru la o anumita varsta, i-a venit si ei vremea sa duca o viata linistita. Am traversat impreuna crestele muntilor, albiile raurilor, am ramas impotmoliti in noroaie, am facut slalom printre copacii din padure, ne-am catarat pe campuri de bolovani si lapiezuri, care au lasat rani adanci in baia de ulei. Si in tot acest timp, ea m-a transportat cu fidelitate, iar eu am avut grija de ea sa nu sufere cu nimic, si am mers cu ea la service pentru ca sa o tin sanatoasa.
Acum ea va mai vedea muntii pe care-i iubea atat doar in amintiri, iar in fata o asteapta o viata mai usoara: va transporta costume de baie, dar o va face cu mandria unei masini care a ajuns acolo unde putine alte masini au ajuns vreodata.

Iata ingrosate cu negru toate drumurile tarii pe care le-am batut impreuna:




In curand, o masinuta noua si simpatica ii va lua locul, si vom avea impreuna cel putin la fel de multe aventuri:




In amintirea ei iata cateva din pozele pe care le-am facut impreuna.