Tur de forta pe creasta Balaurului

Dupa ce ne-am rupt cum se cade la prima noastra participare la Maratonul Piatra Craiului, duminica, Radu ne-a luat cu el, Adrian si cu Kelu sa dam o tura pe creasta Balaurului. Ce sa zic, de-abia ma puteam misca. A fost o performanta mareata ca m-am ridicat dimineata din pat. Nu mai zic de traseu, urcarea pe acesta fiind destul de solicitanta. Oricum, peisajele iti taiau rasuflarea. Din pacate, doua traverseuri (unul pe sub un soi de bolovan si unul peste o creasta mica) mi-au cam tulburat concentratia de adrenalina in mod negativ, ramanand cu amintiri nu doar frumoase.

Coborarea am facut-o pe valea Morarului iar mie (de ce ma mir?) mi-a cam cedat un picior, asa ca am ajuns la masina mai mult in betze.

Una peste alta, desi a fost o tura grea pentru conditiile date (oboseala noastra si conditia fizica a momentului), a fost un prim pas prin colturile mai neumblate ale Bucegilor, care ascund multe comori stiute de putina lume.