Sunday, March 20, 2011

Premiere cicliste de duminica

20 martie a fost cu siguranta o duminica interesanta, care a insemnat dintr-un foc doua mari premiere cicliste pentru mine:

1. Primul meu concurs de sosea

Astfel, de dimineata, m-am prezentat cu Dani la Dragonul Rosu pentru prima etapa de anul asta a concursurilor de sosea organizate in parcarea complexului de catre FRCT. Ne-am inscris la sectiunea amatori si am luat startul pe un vant ingrozitor.

Surpriza a fost ca, desi nu am reusit sa sprintez cand s-a detasat plutonul fruntas, format din 5 ciclisti, am reusit sa ma tin la o distanta acceptabila de acestia pana la finalul concursului, singur, fara beneficiul unei trene. Pe lungimea cu vant din spate prindeam peste 45 km/h, pe cea cu vant din fata ma luptam crancen pentru un 30.

In final, am terminat conform rezultatelor oficiale concursul pe locul 6 din 20 de participanti, la mai putin de 50 de secunde de cei din plutonul fruntas. Se pare ca nici sportul asta nu e departe de sufletul meu... Oricum, invarteala asta in parcare si distanta scurta nu sunt neaparat acordate cu preferintele mele, dar m-au facut sa imi doresc sa particip la ceva mai serios. Si vine vertiginos luna august, cu concursul anului pentru mine, Oetztaler Road Marathon, unde sper sa reprezint Romania cu onoare si sa iau un rezultat bun, cel putin in comparatie cu restul romanilor care au participat la acest concurs pana acum.

2. Prima mea tura de CX (cyclocross)

Astfel, direct de la concurs, m-am deplasat cu Dani la Cernica, cu escala de cafea la Cora in Pantelimon, unde am petrecut o dupa-amiaza placuta calarind noul meu armasar, Kona Yee-haa cycloross edition, tuning propriu. O zi frumoasa si un sport deosebit: in mod cert CX-ul se preteaza pentru padurile din jurul Bucurestiului. Ce mai, un film si niste poze facute cu telefonul spun totul. Traseul e pe Sports-tracker.

Tuesday, March 15, 2011

Madarasi - un concurs de vis si-o zi de schi in paradis

Sambata asta s-a desfasurat unul din foarte putinele concursuri de schi de tura de anul asta, Cupa Memoriala Mike Csaba de la Madarasi. Si daca tot mergem acolo, cum sa ne refuzam placerea sa schiem si noi o zi pe partie, acolo unde partia neagra e neagra, cea rosie e superba si mai sunt si tot felul de partii intre ele, deservite de doua teleschiuri tip T, zapada ingrijita si batuta profesional, totul la 45 lei pe zi.

Astfel, am plecat impreuna cu Adi si Dan inspre inima tinutului secuiesc, acolo unde ne putem simti un pic ca si in strainatate, in inima tarii noastre. Dupa o mica escala de somn vineri seara la Odorheiul Secuiesc intr-un super apartament amenajat pentru turisti, la 30 RON pe noapte, dis de dimineata am purces spre greul drum al Madaras-ului. Drum care, in ciuda faptului ca era cald, era plin de gheata si de zapada inca dinainte de bariera. Am indraznit sa incerc sa urc fara lanturi, sa vad cum merge, fara sa sper sa reusesc. Totusi, de data asta, am reusit sa ajung sus fara ele si sa inchei oficial o iarna (e drept, nu foarte grea) cu lanturile in tipla. Noile cauciucuri Continental WinterContact TS830 m-au purtat cu incredere, dupa Muntele Rosu de saptamana trecuta, si aici unde nu speram sa ajung vreodata fara lanturi, fata de vechile Dunlop Wintersport M3 cu care nu reusisem sa iau niciodata nici macar prima curba spre Muntele Rosu. Continental - highly recommended din partea mea...

Ajunsi sus, ne-am cazat la pensiunea Sugo, cam scumpa la prima vedere (250 RON camera dubla cu demipensiune), dar odata vazuta camera, amenajata intr-un rustic impecabil, inclusiv suportul de hartie igienica si capacul de wc fiind din lemn natural, combinate cu cina ce a inclus inclusiv ciorba si micul dejun suedez in belsug de duminica, ne-am convins ca pretul este mai mult decat OK. Teleschiurile par sa fie tot ale lor. Turism rustic la cel mai inalt nivel dupa parerea mea...

Astfel, ne-am inscris la concurs, ne-am echipat si ne-am aliniat cu totii la startul traseului ce urma sa cuprinda cam 15 km cu 1000 m diferenta de nivel, intinsi pe 5 urcari si 4 coborari intr-un frumos circuit in jurul statiunii. Traseul se poate vedea pe Sports-Tracker.

Din punctul meu de vedere, m-am simtit aproape perfect, cu exceptia claparilor Silvretta care, de cand incep sa cer viteza si performanta de la ei, incep sa protesteze din ce in ce mai rau cu niste puncte de presiune foarte dureroase in lateral si, gresala mea, a betelor de carbon fara rozete, cu care am plecat in traseu aproximand total gresit stratul de zapada. Zapada a avut mai peste tot peste 1 m iar betele intrau cu totul in ea, fiindu-mi practic inutile.




Start, eu in febra startului si Roxana la final
fotografii de la organizatori

Am tras binisor si am terminat traseul in 2:14:11, timp care mi-a asigurat un frumos loc 14 din 69 concurenti la open general si, dupa calculele mele, locul 6 la categoria 25-35 de ani (singura neafisata la rezultate). Roxana nu a prea avut chef de tras, asa ca a scos un 3:28:37 si un loc 7 fix la mijlocul clasamentului feminin.

Mai multe poze de la organizatori se pot vedea pe Picasa.

Eu personal am incheiat ziua cu inca 5 km cu 500 m pe piei pe partie, dupa inchiderea scaunului, dar de data asta am scos pentru prima data Thunder-urile de la naftalina, impreuna cu claparii Nordica Speedmachine 12 pe care nu i-am mai folosit niciodata la urcare: sunt rezonabili, cu tot flexul lor de 130. O sa fie ok cu ei de la cabina din Babele pana in gura vailor primavara asta.

Duminica a fost prima si singura zi a noastra de schi de partie de anul asta. Astfel, am profitat din plin de abonamentul de 45 RON si am dat cam 40 de ture ce au insumat dupa Sports-Tracker cam 57 km. Am scos tura cam la 1,15 RON ceea ce mi se pare remarcabil. Partia neagra doar avea niste bolovani in partea strict superioara (vreo 50 m) dar in rest zapada a fost impecabila. La coada n-am stat mai mult de 3 minute.

In fine, a fost un ultim weekend reusit de iarna pe anul acesta, care s-a inchieat la o pizza in Miercurea Ciuc. Singurul weekend din sezonul asta in care am simtit cat de cat ca e iarna.

Tuesday, March 08, 2011

Start pe ultima secunda in Postavaru Night Race

- Ce facet bai? In 2 minute e startul!
- Pe bune? Pai nu-i la 7:30?
- Nu bai, e la 7, ce naiba...
- Aoleu, pe unde-s claparii aia???

Asa incepe sa devina o traditie intarzierea mea la startul unuia din cele mai originale concursuri de pe la noi, Postavaru Night, dupa ce anul trecut era sa pierd startul ca nu stiam sa-mi prind claparii in legaturile Dynafit cumparate cu 2 ore in urma.

Dupa ce am reusit iute sa ma incalt, sa pun pieile si sa ajung la start, mi-am rezolvat nevoile fiziologice in lateral in umbra in timp ce lumea numara startul si am plecat. In ultima secunda, ultimul din pluton, dar am reusit. Si, ca de obicei cand pleci din spate, au urmat minute bune de depasiri. Iar la schi de tura, depasirile sunt cele mai grele, cand pe jos e plin de zeci de perechi de schiuri care se misca grabite.

A fost un concurs frumos, cu vreme buna, dar startul pe fuga fara incalzire si faptul ca in ziua aia nu apucasem sa beau nici o gura de apa, desi facusem de dimineata o tura de valcel si in Ciucas, mi-a cam facut minutele pana in varful muntelui destul de grele - dureri, junghiuri si o sete puternica. Totusi, inconjurat mai mult de alergatori decat de schiori, mi-am facut drum pana sus. Cred ca poza asta de pe cea mai abrupta bucata, in dreptul teleschiului Ruia, e destul de concludenta:


Foto de Nico Verhelst

Macar anul asta vedeam pe unde sunt si intuiam cat mai este. Anul trecut a fost o mare ceata si am bagat orbeste pana am auzit chiote si am vazut in fata linia de final.

Am trecut finish-ul in 50:50 min, ceea ce mi-a asigurat locul 11 la categoria mea din 27 de concurenti, dar sunt convins ca daca nu eram luat asa ca din oala si nu plecam din spate, mai castigam 3-4 minute. Asta este. Roxana a iesit pe locul 5 din 12 fete, cu timpul de 1:07:37 h. Rezultatele complete sunt pe blogul concursului.

A urmat apoi cheful traditional de la cabana Postavaru, cu muzica buna si dansat in clapari unde, din pacate, anul asta a fost parca mult prea multa lume. Nu stiu daca erau multi concurenti sau erau si multi acompaniatori veniti doar pentru chef, dar poate acum ca schiul de tura a devenit un sport cu o oarecare amploare, s-ar putea renunta la proba de alergat. Din pacate (ma simt oarecum prost fata de organizatori pe treaba asta), am cam plecat la masina pe la 0:30 :( si nu am mai prins premierea. Nu prea imi sta in fire sa fac treaba asta si nici nu sunt mandru ca am facut-o.


Foto de Nico Verhelst

Weekend-ul nu a insemnat insa doar acest concurs. Sambata de dimineata, cu Dani si Adi, cu care am mers la concurs, am facut o tura pe valcelul din Ciucas unde, desi pe creasta nu prea era zapada, am dat de un strat consistent de pulver indesat de vant. Din pacate, nu prea avea baza, asa ca am mai luat cate o piatra ici-colo, dar per total a fost o coborare faina. Vine si un filmulet aici cat mai curand.

Duminica am petrecut-o pe partie la Azuga, unde am dat eu 3 si restul 2 ture cu pieile. Imi place foarte mult sa ma dau cu pieile pe Azuga, e solicitanta la urcare, acumuleaza 600 m diferenta de nivel, iar la coborare beneficiez de unele din cele mai bine intretiunte partii din Romania.

Asa s-a petrecut poate weekend-ul cu cea mai buna zapada de anul asta. Urmeaza concursul de la Madarasi, unde sper sa dam de iarna serioasa (poate ultima data pe anul asta...)