Tuesday, November 25, 2008

Schi in Baiului - deschidere oficiala de sezon

Dupa prognoza de vreme rea pentru weekend si dupa multe discutii si telefoane, duminica am decis sa mergem la o tura de schi in Baiului. Si pentru ca masina era in service duminica dimineata eram in Gara de Nord la acceleratul de 07:30 impreuna cu Sorin,Doru,Catalin si Corina. Eu si Horatiu am coborat in Poiana Tapului sa ne intalnim cu Bubulu si sa imi recuperez eu schiurile, ceilalti urmand sa mearga direct in Azuga. Dupa ce imi recuperez eu schiurile, plecam de la Bubulu de acasa iar gasca se mareste cu Sasha, Robert,Martin, Nea Gigi si Mario. In total doisprezece persoane. Planul era simplu: urcare cu gondola dupa care pe jos pana pe Cazacu, coborare pe schiuri pana in vale, apoi urcare pe Urechea si in final prin padure pana la gondola. Buuuun. Urcam noi in gondola si dupa ce ne regrupam sus incepem urcusul spre Cazacu.


Este destul de frig, in jur de -8 grade. Pe creasta incepe sa sufle si vantul destul de tare, senzatia de frig fiind mult amplificata.


Ajungem pe Cazacu, unde incep pregatirile de coborare.

De aici i-am dat in jos, destul de greu pentru mine asta din cauza faptului ca toata zapada era spulberata si era un super inghet, deci trebuia sa fac viraje peste scoici si iarba inghetata. Asa ca m-am chinuit din rasputeri sa fac vreo doua-trei viraje cu un semi plug obosit, pana la urma am trecut de zona inghetata si am ajuns la pulver, pulver pana la mijloc unde ma cufundam ca un submarin. In fine dupa vreo doua trei trante am ajuns in vale, unde am stat cu totii pret de vreo zece minute. Dupa care am inceput urcusul spre Urechea, mai bine zis am traversat vreo doua-trei muchii si am ajuns un pic mai sus de padure.


De aici finalul este cunoscut, coborare prin boscheti si apoi drumul forestier pana la gondola. Un inceput de sezon bun.

Monday, November 17, 2008

Valcelul cu Fereastra - o tura clasica in Piatra Craiului

Dupa ce o saptamana intreaga am dat telefoane in stanga si in dreapta ca sa fac echipa, sambata a venit momentul foarte asteptat de mine, adica tura pe Valcelul cu Fereastra in Piatra Craiului.

Tura a inceput clasic, cu urcarea spre cabana Ascunsa.

Foto: Vlad Corsate

Pana la cabana veselia a fost in toi, asta pentru ca a venit personajul principal , adica Chelu.


De la cabana am urmat poteca pana la primul obstacol.

De aici am continuat cu urmatoarele saritori pana la fereastra, apoi valcelul cu smardar pana la Amvon.
Foto: Vlad Corsate

De la Amvon eu, Horatiu si Vlad am iesit in creasta, ceilalti au decis sa coboare pe braul Cioranga.

Mai departe am urmat traseul de creasta pana la Vf.Padina Popii si de aici am coborat pe Padina Popii la Diana si apoi la Plaiul Foii.
O tura de exceptie iar vremea de vis.

Toate pozele sunt aici.

Sunday, November 16, 2008

Ciucas: ocolul Zaganului prin valea Stanii - ultimul MTB pe anul asta

Duminica am dat mai mult ca sigur ultima tura de MTB pe anul asta, dar nu cu regrete, pentru ca nici nu am fi sperat sa mai mergem cu bike-ul in mijlocul lui noiembrie, pe munte. Coincidenta face sa fie si una din cele mai frumoase ture pe care le-am facut.
Ideea turei o aveam de mult, auzisem ca exista posibilitatea sa inconjori Zaganul din Ciucas cu bicicleta, dar a aparut un articol in IIC cu tura, asa ca am zis sa o facem si noi. Tura este urmatoarea: Cheia - Valea Stanii - Cheile Stanii - Cabana Ciucas - Cheia, cu o varianta mult mai faina de care acum n-am avut timp, cu iesire in pasul Bratocea (adica o combinatie cu tura de we trecut).

Am plecat din Cheia, pe la 11:30, eu, Roxana si Bubulu si, dupa mici cercetari, am gasit drumul care da in valea Stanii. Nu e greu, scrie pe el Valea Stanii la intrare, e la 4 km spre Maneciu din Cheia. Drumul trece culmea spre Valea Stanii, urcusul e foarte usor si placut (am mers cu foaia 2), dar coborarea este cam noroioasa. Jos in vale, se ia in amonte pana la primele sageti indicatoare, apoi mai urmeaza niste sageti la care se paraseste drumul spre pasul Boncuta si se intra pe chei.


Cheile au fost marea surpriza, cu totul altceva decat ne asteptam. Erau cu portiuni inguste, stancoase, destul de lungi in total, dar... pe jos cu un nisip fin pe care se putea merge cu bicicleta. Practic te dadeai jos pe portiuni destul de scurte, iar micile saritori nu au pus mari probleme. Pe scurt, ceva cu totul inedit.




Cheile se termina in golul alpin, unde urmeaza o frumoasa si grea urcare pe iarba, la sfarsitul careia dam de alte sageti indicatoare. Drumul continua cu un singletrail cu radacini prin padure alternata cu ceva poieni, care se face 90% pe bicicleta. Intr-un cuvant, superb. Practic, din singletrail iesi direct la Cabana Ciucas. De aici, daca este timp, se poate continua spre Bratocea, ceea ce ar face tura sa fie chiar mai frumoasa. Noi nu am avut timp si, cu inima stransa, am luat-o in jos pe drumul cel nou spre Valea Berii. Drumul e deosebit de abrupt si nisipos, ceea ce face coborarea foarte dificila si riscanta. Am reusit sa pun piciorul jos doar de cateva ori, dar am coborat cu saua lasata. Jos, franele miroseau a ferodou prajit in draci.




Am ajuns la sosea fix la lasarea intunericului, pe la 17:00, iar eu am plecat, inarmat cu multe lumini, pe serpentine spre Cheia inca vreo 8 km sa recuperez masina.

In total, pe ciclocomputer, am avut o distanta de 39 km, asa ca adaugand cat am mai carat bicicleta cu carca, traseul are ceva mai mult de 40 km. Daca ar fi prn Bratocea, eu il aproximez pe la 55-60 km. O sa vedem doar vara viitoare, pana atunci bicicletele vor lua o binemeritata pauza.......

Toate pozele sunt aici.

Tuesday, November 11, 2008

Ciucas pe bicicleta - o mica bucla de toamna

Ce sa faci intr-o duminica de noiembrie cu bicicleta? Ceva tare, da sa te trezesti tarziu, ca dupa concurs, si nici sa nu te prinda noaptea? Si sa nu fie plimbare? Si sa ai si peisaj? Si sa cari si bicla-n spate, ca altfel nu e tura serioasa? Si sa ai si unde sa-ti rupi gatul daca nu esti pe faza?

Eu, Bubulu, Sasa (un prieten de-a lui Bubulu) cu prietena, Iancu si Andrei de la Cluj, cu totii am gasit raspunsul: urcam pe Valea Berii la Cabana Ciucas si coboram pe creasta in pasul Bratocea.

Am plecat din Bratocea pe la 12 si ceva in jos pe sosea, apoi am intrat pe Valea Berii. Urcarea la cabana este rapida, iar pedalatul se transforma incet in push-bike, care devine permanent cam de la izvor pana pe platoul cu cabana, unde e un loc bun de popas si de regrupare, ca deh, la push-bike echipa se imprastie.

De la cabana, se merge bine pe bicicleta pana aproape in saua de unde se incepe traversarea mai multor vaioage pana in traseul de creasta. Surprinzator, o mare parte din aceasta poteca merge facuta pe bicicleta, mai mult sau foarte mult extrem.

Din creasta pana in Bratocea, coborarea e pe un single-trail care, dupa o bucata mai abrupta, de la o antena, se transforma in forestier. E o coborare minunata, care te face sa te dai jos doar de cateva ori pentru niste foarte scurte pasaje.


Am ajuns in Bratocea la masini fix pe la 5, la lasarea intunericului. Pe scurt, o tura relaxanta dar obositoare, numai buna pentru o duminica de noiembrie...

Toate pozele sunt aici.

Monday, November 10, 2008

Valea Cerbului si Ciubotea

Dupa vremea superba de sambata, m-am hotarat sa merg duminica in Bucegi pe un traseu clasic. Asa ca impreuna cu Alin am inceput sa urcam pe Valea Cerbului putin inainte de ora zece. Dupa ce am iesit din padure, plafonul de nori a ramas undeva jos.



Dupa aproximativ trei ore si jumatate de cand am inceput sa urcam am ajuns la Cabana Omu, unde spre surprinderea noastra era atmosfera de inceput de toamna:


Dupa o pauza scurta de masa am inceput sa coboram in Bran prin Ciubotea de unde ne-a recuperat Horatiu.


Saturday, November 08, 2008

Un nou tip de provocare: Duatlonul Cetatea Brasovului

Ne-am raspuns repede la intrebarea ce alta provocare ar mai fi de gasit. Bineinteles, cum era sa lipsim de la Duatlonul Cetatea Brasovului: 5 km alergat, 25 km de MTB iar apoi alti 5 km de alergat. Evident, nu m-am gandit ca ar fi probleme la MTB, dar ma stresam cum o sa alerg atat. Asta e, trebuia incercat.

Pana la urma, eu m-am bagat la Profi, iar Roxi la stafeta, doar pe partea de alergare, MTB-ul de doar 8 km la aceasta proba urmand sa-l faca Andrei din Cluj.

Ce sa zic, concursul a fost interesant. Alergarea nu a fost usoara, avand pe cei 5 km 200 m diferenta de nivel, adica 5 blocuri cu 10 etaje !!! Totusi, a trecut mai repede decat as fi zis. Oricum, ma gandeam ca o sa ma relaxez la MTB. GRESIT!! Proba de MTB a fost cat se poate de dificila, atat la urcari cat si la coborari, portiunile de plat fiind aproape inexistente. Totusi, a fost din punctul meu de vedere un traseu provocator si frumos, cu coborari si urcari deosebit de tehnice. Astfel, la a doua runda de alergare, am ajuns terminat fizic. Asta e, cu dureri in splina, ficati si ce mai e prin burta, inarmat cu multa vointa, am pornit sa alerg ultimii 5 km. La final, bucuria a fost foarte mare, desi am ajuns penultimul. Nu imi vine sa cred ca am reusit sa alerg atat, mai ales in combinatie cu bicicleta ce nu a fost de loc usoara. Roxi cu Andrei au iesit pe 11 la stafeta, deloc rau avand in vedere ca nu au fost categorii pe sexe si au concurat cu echipe de baieti.

Din pacate, nu am poze de la concurs facute de noi, ca n-am avut timp. Singurele poze cu noi le-am primit de la Oana pe Ciclism.ro, sper ca nu se supara ca le-am pus aici.


Rezultatele si mult mai multe poze se pot gasi pe pagina concursului.