Monday, September 29, 2008

Maros MTB Maraton Cluj-Napoca

Am asteptat cu nerabdare a doua editie a maratonului de la Cluj, deoarece organizatorii au promis ca au sa-l mute la Gilau, unde posibilitatile de a face un traseu adevarat sunt mult mai mari. Momentul a venit asa ca ne-am deplasat inspre Cluj in formatie mare: eu, Roxi, Alin, Ovi, Sorin si Alex, la start urmand sa ne intalnim cu o gasca aproape completa.

Inainte de maraton am dat o tura de incalzire, sambata, pe un traseu drag mie din Faget: urcare pe banda rosie + banda albastra pana pe Vf. Peana si apoi coborare pe cruce albastra + triunghi rosu. Totul a fost minunat, putand sa observ si progresul clar pe care l-am facut de cand m-am mutat din Cluj. Asta pana pe ultima suta de metrii cand, pe coborarea de deasupra poligonului, Ovi a cazut destul de urat. Dupa o seara petrecuta pe la analize si dupa ce am aflat ca totul e OK, ne-am odihnit sa fim pregatiti pentru a doua zi.


Duminica ne-am prezentat la start, toti inscrisi la proba mare, de 78 km, de fapt cam 82. Multa lume, organizare frumoasa, un traseu pe masura asteptarilor, care include aproape toate deliciile mtb-iste din zona. Urcari multe si dure, coborari in viteza, nu foarte tehnice dar deosebit de placute. Am terminat cu totii cu bine, iar Roxana a luat locul 2, incadrandu-se in timpul limita dat de organizatori.


Mai multe poze si rezultatele complete se gasesc pe site-ul maratonului. Finalul a fost frumos, cu artificii.

Saturday, September 20, 2008

Uphill si ratacire in Piatra Mare, pe un inceput de iarna

Sambata, cei de la EKE/SKV/SCA (dupa preferinte) din Sfantu Gheorghe au organizat ceva nou pentru Romania: un concurs de uphill, care a constat in urcarea de la Dambul Morii la cabana Piatra Mare, pe bicicleta, pe drumul familial, marcat cu banda rosie. O experienta interesanta, fiind doar vreo 10 km cu o diferenta de nivel de vreo 1000 m (valori rotunjite). Vremea a fost urata rau, o ploaie marunta si o umezeala care te faceau sa nu iesi din masina. Totusi, vreo 11 curajosi (din pacate cam putini) ne-am aliniat la start, printre care trupa noastra: Bubulu, Mircea, Luca si cu mine - adica mai mult de 1/3 din concurenti :-) Datorita faptului ca traseul era foarte greu, Roxana a hotarat sa faca o plimbare pana la cabana pe jos, pe la 7 Scari, impreuna cu Corina si Emilia.

Fetele au plecat in fata, urmand sa ne intalnim cu ele sus la cabana. Au avut parte de un canion plin cu apa si de un traseu frumos:


Noi am pornit spre varf pe la 10:15, experienta fiind personala, dureroasa, minunata si greu de explicat. Zapada de sus a fost ca frisca de pe prajitura: o zi de tinut minte ani de zile. Poze nu am facut, ca am bagat cat de tare am putut, dar cateva a facut Laurentiu Barza si le-a pus pe blogul lui, de altfel un blog super fain de rasfoit, cu poze deosebite.

La cabana am fost intampinati cu ceai si supa calda. Dupa un mic repaos si decernarea premiilor (Bubulu a luat locul 2), am plecat cu totii, curajosi, sa continuam drumul pana la cabana Susai, ca doar n-am urcat degeaba pana acolo. Evident, pentru asta trebuia urcat pana aproape pe varf, cu bucati lungi si minunate de deja clasica "carca":

Dar au fost si portiuni de mers pe bicicleta. Terenul se vede din poze:


Nu ne-am rabdat sa nu urcam si pe varf:


Apoi ne-am despartit: fetele au zis ca o iau pe jos pe la Tamina, la fel Laurentiu si Luca pe bicicleta. Eu cu Bubulu si Mircea am ramas, curajosi sa continuam spre Susai. Dupa ce ne-am despartit de restul, am coborat bine pe pajiste si apoi am taiat-o pe triunghi albastru spre Susai. Doar ca in loc sa coboram, tot urcam. Ni s-a parut ciudat, am scos harta, GPS-ul, busola, totul parea OK. Asta pana cand am dat de un indicator unde scria ca spre Susai e... in directia din care venim, iar noi mai aveam 20 min pana la... Cabana Piatra Mare. Initial am fost convinsi ca cineva a inversat indicatoarele, dar apoi ne-am prins ca am gresit drumul si am luat-o tot pe triunghi albastru dar inapoi. Prea tarziu pentru a ne continua ideea, am coborat spre cabana. Am sunat-o pe Roxana sa-i spun de schimbarea de planuri si am aflat ca fetele erau... tot la cabana. Din cauza vizibilitatii proaste nu au gasit drumul de Tamina. Asa ca ne-am intalnit toti la cabana, am mai mancat ceva si am taiat-o in jos cu totii pe banda rosie, dupa ce fetele au renuntat la un traseu mai scurt fiindca au auzit ceva animale in padure. Numai bine, ne-au mai tras niste poze pe coborarea care, chiar si in aceste conditii, a fost DE VIS:

In concluzie, va recomand tuturor Semimaratonul Piatra Mare daca organizatorii o sa-l mai faca si la anul viitor. Eu sper din toata inima ca da!

Sunday, September 07, 2008

Ciocanu cu un singur click de pedala: MTB in Bucegi si Crai

Am petrecut acest sfarsit de saptamana in sa, in doua ture destul de dure, fiecare in felul ei. Sambata a fost Bucegi, duminica a fost Crai, dar pentru mine cea mai mare realizare (asteptata de mult) a fost cea din titlu, Ciocanu cu un singur click de pedala.

Sambata: Poiana Tapului - Cota 1400 - Cota 2000 - Piatra Arsa - Padina - Saua Strunga - Bran

Participanti: Bubulu, Luca si eu

Un super traseu, la limita dintre MTB si nebunie, dar totusi un traseu rezonabil. Din Poiana Tapului am urcat pe ceva forestiere "locale" pana in drumul de 1400, apoi dupa vreo 2 curbe am continuat pe drumul vechi, din cel de Poiana Stanii, pana la 1400. Super tare, realizabil 100% pe bicicleta.


De la 1400 spre 2000 am mers pe drumul de vara, cu urcari foarte solicitante si cateva portiuni inevitabile de impins. De sub statia de cabina am taiat-o spre Piatra Arsa pe un super drum, un pic in coborare. Am ocolit cabana si am coborat pe banda rosie, cam hardcore, spre Padina (1/3 pe langa bicla).

De la Padina am urcat pe drumul spre Saua Strunga, ce a implicat si un pic de impins, mai ales in partea superioara, dar de o dificultate rezonabila.

In schimb din Saua Strunga a inceput "vedeta" zilei, coborarea pe single-trail pana in Bran. Desi un pic mai dificila in partea superioara (te mai dai jos ici-colo), ea devine contiuna din Poiana Gutanului pana in Simon. Este ceva extraordinar, viteza si adrenalina cat incape, intr-o succesiune fermecatoare de poteci inguste prin padure si poieni inierbate...

Desi ne gandeam sa ne intoarcem din Bran pe la Diham pe bicla, a fost cam tarziu, asa ca, ajutat de Radu, am recuperat masina din Poiana Tapului si apoi pe toata lumea din Bran.
Duminica: Tura de 100 km in jurul Pietrei Craiului (din MBike), fara ocolul lacului (deci cam 90 km)

Participanti: Roxana, Bubulu, Ovi si eu

Tura am inceput-o prost, de la Plaiul Foii, ca sa-l luam pe Ovi care era acolo, dar mai ales am plecat dupa 11, foarte tarziu. Urcusul cu bicla in carca pana in creasta nu a fost asa de greu, in schimb coborarea spre Petrimanu a fost dementiala, superba si cu inima stransa.


Jos in drum am hotarat ca nu mai dam si turul lacului, fiindca e tarziu. O decizie evidenta.


Drumul pe valea Dambovitei a decurs minunat, cu o pana la Ovi prin cheile Dambovitei. Problema mare a fost insa in Podul Dambovitei unde ne-am oprit sa mancam si am stat pentru un bulz si niste clatite 2 ore jumate!!! Era clar ca intoarcerea o vom face si pe intuneric.

In sfarsit mi-am indeplinit si eu un vis: AM URCAT DIN DAMBOVICIOARA PANA IN CIOCANU FARA SA PUN PICIORUL JOS. Adica dintr-una, fara pauza.

Noaptea ne-a prins intre Sirnea si Pestera, dar am reusit sa parcurgem bucatile mai dificile fara lanterna. Luminile le-am pus in Pestera si am inceput drumul spre Zarnesti, dar cu o viteza destul de mica. Eu am si picat de vreo 2 ori.

Din Zarnesti spre Plaiul Foii am plecat doar eu cu Bubulu, sa recuperam masina. Doamne ce bine era sa fie la Gura Raului, asa cum ar fi cel mai eficient. Drumul pe bezna pana la Plaiul Foii, unde am ajuns dupa 11, a fost halucinant si parca nu se mai termina. La fel de halucinanta a fost si intoarcerea acasa unde am ajuns pe la 4, iar la 7 am fost prezent la servici!!!

Saturday, September 06, 2008

Valea Podurilor

Sambata am fost in Crai pe Valea Podurilor. Dimineata de la Plaiul Foii am plecat impreuna cu Corina, Radu, Chelu si Ovi. Pe urcusul spre Poiana Cotofenii Chelu a abandonat din cauza unei indigestii. Dupa un urcus pe o caldura insuportabila si mai ales agresati de tonele de muste din padure, dupa vreo ora si jumatate am fost la "Termopile".


La Termopile

Valea Podurilor

De aici am urmat traseul care ocoleste primele saritori. Dupa ce am ajuns pe un fel de pajiste, Radu si Ovi s-au catzarat in continuare la baza peretelui incercanda sa gaseasca mai sus intrarea in Amfiteatrul Coltilor Gemeni timp in care eu si Corina am stat de povesti asteptandu-i. Se pare ca amfiteatrul era mai jos, astfel ca dupa ce au coborat in rapel pana la noi am intrat in firul vaii continuand cu o saritoare de 12m, un pic spalata si pe care eu am trecut-o asigurata.

Amfiteatrul Coltilor Gemeni


Saritoarea de 12m

Am continuat pe o fata de iarba si jnepenis pe valcelul secundar pana in Strunga Caprelor de unde am coborat pe Valcelul Caprelor pana in braul de mijloc.

Valcelul Caprelor

Degetul lui Calinet
Fotografii: Ovi Mihu

De aici am mers spre Saua Scarii de Fier si am continuat coborarea astfel ca pe la cinci si jumatate eram la Plaiul Foii.