Uphill si ratacire in Piatra Mare, pe un inceput de iarna

Sambata, cei de la EKE/SKV/SCA (dupa preferinte) din Sfantu Gheorghe au organizat ceva nou pentru Romania: un concurs de uphill, care a constat in urcarea de la Dambul Morii la cabana Piatra Mare, pe bicicleta, pe drumul familial, marcat cu banda rosie. O experienta interesanta, fiind doar vreo 10 km cu o diferenta de nivel de vreo 1000 m (valori rotunjite). Vremea a fost urata rau, o ploaie marunta si o umezeala care te faceau sa nu iesi din masina. Totusi, vreo 11 curajosi (din pacate cam putini) ne-am aliniat la start, printre care trupa noastra: Bubulu, Mircea, Luca si cu mine - adica mai mult de 1/3 din concurenti :-) Datorita faptului ca traseul era foarte greu, Roxana a hotarat sa faca o plimbare pana la cabana pe jos, pe la 7 Scari, impreuna cu Corina si Emilia.

Fetele au plecat in fata, urmand sa ne intalnim cu ele sus la cabana. Au avut parte de un canion plin cu apa si de un traseu frumos:


Noi am pornit spre varf pe la 10:15, experienta fiind personala, dureroasa, minunata si greu de explicat. Zapada de sus a fost ca frisca de pe prajitura: o zi de tinut minte ani de zile. Poze nu am facut, ca am bagat cat de tare am putut, dar cateva a facut Laurentiu Barza si le-a pus pe blogul lui, de altfel un blog super fain de rasfoit, cu poze deosebite.

La cabana am fost intampinati cu ceai si supa calda. Dupa un mic repaos si decernarea premiilor (Bubulu a luat locul 2), am plecat cu totii, curajosi, sa continuam drumul pana la cabana Susai, ca doar n-am urcat degeaba pana acolo. Evident, pentru asta trebuia urcat pana aproape pe varf, cu bucati lungi si minunate de deja clasica "carca":

Dar au fost si portiuni de mers pe bicicleta. Terenul se vede din poze:


Nu ne-am rabdat sa nu urcam si pe varf:


Apoi ne-am despartit: fetele au zis ca o iau pe jos pe la Tamina, la fel Laurentiu si Luca pe bicicleta. Eu cu Bubulu si Mircea am ramas, curajosi sa continuam spre Susai. Dupa ce ne-am despartit de restul, am coborat bine pe pajiste si apoi am taiat-o pe triunghi albastru spre Susai. Doar ca in loc sa coboram, tot urcam. Ni s-a parut ciudat, am scos harta, GPS-ul, busola, totul parea OK. Asta pana cand am dat de un indicator unde scria ca spre Susai e... in directia din care venim, iar noi mai aveam 20 min pana la... Cabana Piatra Mare. Initial am fost convinsi ca cineva a inversat indicatoarele, dar apoi ne-am prins ca am gresit drumul si am luat-o tot pe triunghi albastru dar inapoi. Prea tarziu pentru a ne continua ideea, am coborat spre cabana. Am sunat-o pe Roxana sa-i spun de schimbarea de planuri si am aflat ca fetele erau... tot la cabana. Din cauza vizibilitatii proaste nu au gasit drumul de Tamina. Asa ca ne-am intalnit toti la cabana, am mai mancat ceva si am taiat-o in jos cu totii pe banda rosie, dupa ce fetele au renuntat la un traseu mai scurt fiindca au auzit ceva animale in padure. Numai bine, ne-au mai tras niste poze pe coborarea care, chiar si in aceste conditii, a fost DE VIS:

In concluzie, va recomand tuturor Semimaratonul Piatra Mare daca organizatorii o sa-l mai faca si la anul viitor. Eu sper din toata inima ca da!