Un sezon de schi minunat

Ca de obicei, iarna raman in urma cu povestitu' turelor. Cred ca e din cauza extazului, schiul e un sport atat de frumos incat de la prima zapada pana la venirea primaverii sunt vandut cu totul. Nu pot sa ma pun la calculator, n-am stare sa stau sa scriu, vad pozele si imi vine sa fug inapoi la munte. Dar macar acum, vara, o sa ma mobilizez sa scriu cateva cuvinte despre orele minunate petrecute alergand impreuna cu oamenii deosebiti cu care ma intalnesc de fiecare data cand se da startul la o noua aventura pe piei de foca.

2.02.2013 - Cupa Memoriala Dorin Jercan si Cosmin Conut, Zarnesti

Sezonul a inceput, ca de obicei, cu concursul de la Zarnesti, organizat de Silviu Manea si echipa. Dar anul acesta ei ne-au pregatit o mare surpriza: pe dealul dintre Zarnesti si Magura, ei au reusit sa faca un adevarat traseu de schi-alpinism, cu urcari si coborari abrupte, culoare inguste, ba chiar si un horn de peste 40 de grade inghetat pe care s-a coborat pe coarda!!! Multe clase peste vechiul traseu, frumos si acela, concursul de anul acesta ne-a facut sa plecam spre casa cu un mare zambet intiparit pe fata. Multumim mult, Silviu, pentru efortul depus. Sa mai adaug si ca nu a existat o taxa de participare, doar posibilitatea unei donatii voluntare!

9.02.2013 - Cupa Honey Energy, Magura

La o saptamana distanta de memorial, a venit si prima editie a cupei Honey Energy, organizata de aceasta data de Rares Manea, care a ales ca locatie centrul comunei Magura. A fost un traseu ceva mai cuminte, dar totusi lung si solicitant, beneficiind de o zapada proaspat cazuta in noaptea dinainte. A fost si Roxana si ne-am simtit minunat, chiar daca pe sub zapada tentanta erau ascunsi mici si perversi bolovani. Schiurile au facut fata cu bine si fara urmari. Abia asteptam editia de anul urmator!

16.02.2013 - Semimaratonul Piatra Mare

De cate ori am ocazia, ma duc la acest concurs deja cu traditie, dar cu o organizare genial de minimalista. Dar cu toate acestea, adica implicare aproape zero a organizatorilor, concursul continua sa existe, lumea continua sa vina iar eu voi merge de cate ori nu voi gasi ceva mai bun de facut. Anul asta, treaba nu a stat foarte bine. Zapada a fost exterminata de ploaie iar traseul nu arata foarte bine pentru schi. Dar totusi, m-am incumetat si am plecat pe schiuri. De la inceput, s-a putut alerga cu ele in picioare, chiar daca pe alocuri zapada era intrerupta. La start am fost doar vreo 6 schiori. M-am distantat din start de toti ceilalti si, motivat fiind, i-am dat tare. Am urcat partea abrupta cu schiurile pe rucsac. Pana sus, n-am mai vazut urma de schior. La vale, i-am dat tare, dar la mai putin de jumatate din coborare m-am cam infipt in bolovanii de pe poteca. Se cam terminase coborarea pe doage, asa ca am continuat cam jumatate din coborare in alergare in clapari, cu schiurile in mana. Am ramas surprins de faptul ca TLT5 sunt impecabili la alergare, fugeam mancand pamantul (ca zapada nu mai era) cot la cot cu altii in adidasi, iar daca nu aveam schiurile de carat in mana, cred ca ii depaseam pe alergatori. Am fost impresionat de calitatile claparilor la astfel de provocari. In drum, mi-am pus din nou schiurile, sa termin, simbolic, pe ele, pe mica limba de zapada inghetata ramasa. Am terminat pe locul 1 la schi, la vreo 10minute de urmatorul concurent, in 2:11:53. Cel mai bun rezultat al meu pana acum la schi, desi concurenta a fost redusa. Dar ramane o medalie aurie de locul 1 agatata cu drag pe perete....

09.03.2013 - Postavaru Night - Poiana Brasov

A fost si o noua editie de Postavaru Night. Nu e tocmai concursul meu, pentru ca implica doar urcare pura, fara coborari, fara tranzitiile la care eu castig mult. Dar totusi, am reusit un rezultat bun de 45:08, pe locul 32 la general din 94 de concurenti si locul 13 din 35 la categoria mea. A urmat acelasi chef, aceiasi aglomeratie, aceiasi coborare noaptea si intoarcere semiadormit acasa....

16.03.2013 - Cupa Memoriala Mike Csaba - Madarasi

De prima data cand am ajuns la Madarasi, acum vreo 3 ani, m-am indragostit de mica statiune izolata in inima muntelui. Odata terminata aventura drumului pana acolo, aventura de care am avut parte si anul acesta din belsug - lanturi, derapaje, spart taluzuri de zapada - ne-am relaxat si bucurat de ospitalitatea secuilor. Concursul a fost, ca de obicei, lung si placut, cu coborari prin pulver de vis, cu urcari cu peisaje unice. Voi reveni aici de cate ori voi avea ocazia. Ziua s-a terminat cu un chef monstru la cabana veche, ca in tinerete, cu muceala si cu dureri de cap si voma dimineata. Dimineata care m-a prins tot pe schiuri, spre varf, la "revenire", da' nu dupa efort. Si, ca de obicei, ziua de duminica am dedicat-o schiului pe instalatiile de acolo, superbe si ridicol de ieftine.

30.03.2013 - Cupa Calimani, Toplita

Toata iarna mi-am dorit sa ajung la concursul din Calimani, desi distanta facea treaba aproape imposibil acest lucru. Totusi, am facut o combinatie si am ajuns la un concurs ce se anunta ca unul din cele mai frumoase trasee de acest gen. Aproape sa fie, dar in ziua concursului ploaia a facut praf planurile organizatorilor, iar zapada grea si uda cazuta din belsug in creasta a facut impracticabile din motive de securitate cele mai frumoase bucati. Asa ca am ramas cu o urcare lunga, intai pe forestier, apoi prin padure si in final ceva mai tehnica, urmata practic de o coborare lunga pe forestier. Destul de putin, dar na, vremea nu iarta, ne-am bucurat ca am reusit sa facem si atat.... Tot ce ne putem gandi este sa revenim la anu' si sa avem noroc de intregul traseu, care promite sa fie unul adevarat de schi-alpinism.

20.04.2013 - Cupa Memoriala Buzasi Zoltan, Balea Lac

Sfarsitul de sezon a fost apoteotic. Dupa doi ani in care m-am tras pe cur, sa zic asa, am ajuns si eu la linia de start a celui mai adevarat concurs de schi-alpinism de la noi, cupa Buzasi Zoltan de la Balea Lac, un traseu cu adevarat alpin, cu culoare inguste, urcari abrupte, traverseuri, zone de creasta, aproape totul la peste 2000 m, in zona salbatica a Fagarasului. Cum eu am inima mica atunci cand e vorba de alpinism, am plecat cu un nod in gat, dar vremea impecabila, traseul cum nu mi-am putut inchipui de frumos, totul m-a facut sa petrec mai mult de doua ore de extaz pe schiuri. Nimic nu poate fi mai frumos, au fost probabil cele mai deosebite momente sportive din viata mea. Chiar daca eram deja, m-am mai indragostit o data de schi-alpinism. In plus, a fost prima data cand am participat cu noile mele schiuri Movement Fish cu legaturi Dynafit Radical Lite de doar 900 g bucata cu legatura cu tot, schiuri cu care voi alerga in urmatorii ani si cu care voi incerca sa ajung sus, printre cei buni.... Am dat si o urcare/coborare pe schiuri in saua Capra. De mult imi doream sa urc Capra pe schiuri, nu cu ele in spate, iar Fish mi-au dat ocazia asta. Ziua s-a terminat cu o coborare pe schiuri pana la Balea Cascada, impovarat ca un pom de craciun. Ce sa zic, o zi perfecta si niste schiuri care pe final am inceput sa le controlez acceptabil. Dupa mult antrenament, sunt convins ca sezonul viitor va fi exploziv. Viitorul suna bine!

Madarasi - un concurs de vis si-o zi de schi in paradis

Sambata asta s-a desfasurat unul din foarte putinele concursuri de schi de tura de anul asta, Cupa Memoriala Mike Csaba de la Madarasi. Si daca tot mergem acolo, cum sa ne refuzam placerea sa schiem si noi o zi pe partie, acolo unde partia neagra e neagra, cea rosie e superba si mai sunt si tot felul de partii intre ele, deservite de doua teleschiuri tip T, zapada ingrijita si batuta profesional, totul la 45 lei pe zi.

Astfel, am plecat impreuna cu Adi si Dan inspre inima tinutului secuiesc, acolo unde ne putem simti un pic ca si in strainatate, in inima tarii noastre. Dupa o mica escala de somn vineri seara la Odorheiul Secuiesc intr-un super apartament amenajat pentru turisti, la 30 RON pe noapte, dis de dimineata am purces spre greul drum al Madaras-ului. Drum care, in ciuda faptului ca era cald, era plin de gheata si de zapada inca dinainte de bariera. Am indraznit sa incerc sa urc fara lanturi, sa vad cum merge, fara sa sper sa reusesc. Totusi, de data asta, am reusit sa ajung sus fara ele si sa inchei oficial o iarna (e drept, nu foarte grea) cu lanturile in tipla. Noile cauciucuri Continental WinterContact TS830 m-au purtat cu incredere, dupa Muntele Rosu de saptamana trecuta, si aici unde nu speram sa ajung vreodata fara lanturi, fata de vechile Dunlop Wintersport M3 cu care nu reusisem sa iau niciodata nici macar prima curba spre Muntele Rosu. Continental - highly recommended din partea mea...

Ajunsi sus, ne-am cazat la pensiunea Sugo, cam scumpa la prima vedere (250 RON camera dubla cu demipensiune), dar odata vazuta camera, amenajata intr-un rustic impecabil, inclusiv suportul de hartie igienica si capacul de wc fiind din lemn natural, combinate cu cina ce a inclus inclusiv ciorba si micul dejun suedez in belsug de duminica, ne-am convins ca pretul este mai mult decat OK. Teleschiurile par sa fie tot ale lor. Turism rustic la cel mai inalt nivel dupa parerea mea...

Astfel, ne-am inscris la concurs, ne-am echipat si ne-am aliniat cu totii la startul traseului ce urma sa cuprinda cam 15 km cu 1000 m diferenta de nivel, intinsi pe 5 urcari si 4 coborari intr-un frumos circuit in jurul statiunii. Traseul se poate vedea pe Sports-Tracker.

Din punctul meu de vedere, m-am simtit aproape perfect, cu exceptia claparilor Silvretta care, de cand incep sa cer viteza si performanta de la ei, incep sa protesteze din ce in ce mai rau cu niste puncte de presiune foarte dureroase in lateral si, gresala mea, a betelor de carbon fara rozete, cu care am plecat in traseu aproximand total gresit stratul de zapada. Zapada a avut mai peste tot peste 1 m iar betele intrau cu totul in ea, fiindu-mi practic inutile.

Start, eu in febra startului si Roxana la final

fotografii de la organizatori

Am tras binisor si am terminat traseul in 2:14:11, timp care mi-a asigurat un frumos loc 14 din 69 concurenti la open general si, dupa calculele mele, locul 6 la categoria 25-35 de ani (singura neafisata la rezultate). Roxana nu a prea avut chef de tras, asa ca a scos un 3:28:37 si un loc 7 fix la mijlocul clasamentului feminin.

Mai multe poze de la organizatori se pot vedea pe Picasa.

Eu personal am incheiat ziua cu inca 5 km cu 500 m pe piei pe partie, dupa inchiderea scaunului, dar de data asta am scos pentru prima data Thunder-urile de la naftalina, impreuna cu claparii Nordica Speedmachine 12 pe care nu i-am mai folosit niciodata la urcare: sunt rezonabili, cu tot flexul lor de 130. O sa fie ok cu ei de la cabina din Babele pana in gura vailor primavara asta.

Duminica a fost prima si singura zi a noastra de schi de partie de anul asta. Astfel, am profitat din plin de abonamentul de 45 RON si am dat cam 40 de ture ce au insumat dupa Sports-Tracker cam 57 km. Am scos tura cam la 1,15 RON ceea ce mi se pare remarcabil. Partia neagra doar avea niste bolovani in partea strict superioara (vreo 50 m) dar in rest zapada a fost impecabila. La coada n-am stat mai mult de 3 minute.

In fine, a fost un ultim weekend reusit de iarna pe anul acesta, care s-a inchieat la o pizza in Miercurea Ciuc. Singurul weekend din sezonul asta in care am simtit cat de cat ca e iarna.

Back in business: trail-running si mtb in zona Tusnad

Dupa o pauza "tehnica" de vreo 3 saptamani ingrozitoare, am revenit la munte, si am facut-o cu ocazia maratonului MTB de la Tusnad. Dar cum maratonul a fost duminica, sambata am dat si o tura de trail-running pe jos. Participanti: echipa Lumea Pierduta (Roxana, Alin, Ovi si cu mine).

Ziua 1: Baile Tusnad - Sf. Ana - Vf. Tetelea - Cetatea Balvanyos - Balvanyos - Circuitul Muntele Puturosu - Sf. Ana - Tinovul Mohos - Baile Tusnad, 36 km, 1610 m dif. nivel, trail-running

Aceasta este tura, in prima poza se vede mai bine zona Balvanyos, in a doua poza se vede mai bine in detaliu zona Tusnad - Sf. Ana.

Tura am pus-o si pe Wandermap.

Traseul este deosebit de frumos, nu e foarte greu si ofera sansa de a vizita intr-o zi de plimbare toate obiectivele importante din zona: Lacul Sf. Ana, Tinovul Mohos, Vf. Tetelea (cel mai inalt din zona), Cetatea Balvanyos, Baile Balvanyos si pesterile sulfuroase de pe muntele Puturosu.

Dupa ce ne-am cazat la o pensiune cu conditii super, la 20 RON pe noapte (lux), pe la 10:50 am plecat si noi din Tusnad spre Sf. Ana pe cruce rosie, urcarea cea mai directa. Am tras cat de tare am putut pe urcare, iar dupa o foarte scurta pauza in varf, am alergat la vale in conul vulcanic, ajungand la parcarea de deasupra lacului in ceva mai putin de o ora de la start.

Aici, era sa punem un pariu cu rangerii rezervatiei, care nu credeau, dupa ce au aflat de planul nostru, ca o sa fim inapoi pentru ultima vizita la tinov, la ora 18. Am ajuns inapoi la 16:45 :)

De la parcare, se continua pe niste portiuni de traseu care taie din curbele drumului asfaltat, iar apoi pe drum, pana la limita de judet. De acolo, se continua pe creasta, tinand limita de judet, pana pe varful Tetelea. Zona are ceva urcusuri si coborasuri, dar e superba, dupa cum se poate vedea din poze. Marcajul e cam deficitar, dar exista.

Din pacate, nu am urcat chiar pana pe Vf. Tetelea, oprindu-ne cam la 300 m de mers de el, intr-o poiana, sa mancam. Ne era frica sa nu pierdem vizita la tinov. Ne-am intors putin si am intrat pe traseul cu banda rosie, ce coboara pe un picior pana la ruinele cetatii Balvanyos.

De acolo, am coborat in statiune, am ocolit pe cruce galbena prin niste balarii cateva serpentine pana la hotelul imens Best Western Balvanyos din spatele caruia incepe traseul circuit marcat cu punct albastru de vizita a muntelui Puturosu. In sens trigonometric, se viziteaza Pestera Puturosu, Cimitirul Pasarilor si Pestera Ucigasa. Acestea sunt cavitati naturale care emana cantitati foarte mari de sulf. Sulful, mai greu decat aerul, ramane la baza galeriei, formand un gaz ucigas pentru orice vietate care coboara acolo. Limita intre viata si moarte se vede pe peretii ingalbeniti pana la un nivel precis. Aerul de sus e respirabil, dar daca incerci sa bagi capul mai jos, te inneci instantaneu (a incercat Alin de curiozitate). Sunt fenomene unicate care nu merita ratate daca mergeti in zona.

Intorsi de pe circuit, am continuat pe asfalt pana la intersectia cu drumul din Tusnad si apoi, peste deal, pe cruce galbena, inapoi la Sf. Ana. Am vizitat si tinovul Mohos, cu grupul de ora 17, dupa ce am impartit o bere.

Inapoi am ales sa coboram pe alt traseu, respectiv pe banda albastra, pe Valea Cetatii. Dupa ce am iesit in pas alert din conul vulcanic, am coborat in alergare continua pana in oras si apoi pana la zona de inscrieri, ca sa ne luam numere pentru concursul de duminica.

Ce mai, o tura deosebita, in care am tras tare. Un pic prea tare, caci ne-am resimtit cu totii a doua zi la concurs...

Ziua 2: Maratonul MTB Tusnad (pe site se gasesc informatii, rezultate si poze)

Traseul, de 25 km, urca din capatul superior al orasului, pe forestiere, pana pe drumul asfaltat la limita de judet. De acolo, pe asfalt pana in buza conului lacului Sf. Ana, face un tur de con pe carari singletrail si coboara la lac. De acolo, se iese pe asfalt si se continua pe un forestier pe langa tinov, se trece buza dealului si se coboara pe un singletrail de exceptie pana in zona startului. Noi am participat toti la 50 km, unde traseul se parcurgea de 2 ori.

Dupa o noapte odihnitoare, dimineata ne-a fost stricata de un mic incident. Un vecin de pensiune, la o manevra neatenta cu masina, a reusit sa ne infunde usile din dreapta, cu 10 minute inainte de startul concursului. Ce mai, am plecat cu moralul foarte bun...

Concursul este foarte frumos, traseul are o succesiune de urcari si coborari care te tin in priza, ceva asfalt si o coborare de nota 10 pe final. Ne-a placut tuturor si abia asteptam sa revenim si anul viitor.

Am gasit si doua poze din zona sosirii, facute de Marius Scarlat - sper ca nu e o problema ca le-am preluat. Dam o bere :)

Un filmulet de la maraton se gaseste pe YouTube:

Asa s-a desfasurat mult asteptatul weekend la munte, mai bine decat ne asteptam dupa 3 saptamani de pauza. Sa speram ca pauzele se vor incheia in curand, sa ne putem relua activitatea montana saptamanala...

Maratonul MTB Muntii Ciucului 2009 si o plimbare la Cernica

Foarte stramtorat de timp si fara Roxana care nu a putut sa plece de la servici, am reusit sa dau o fuga la primul concurs de anul asta, Maratonul Muntii Ciucului. Anul acesta din nou a fost un traseu de 41 km si 1100 m denivelare care se parcurgea o data la proba scurta si de doua ori la cea lunga. Eu nu sunt un mare amator de dat ture de 2 ori, asa ca am ales proba scurta:

 

La start s-au adunat din cate am inteles in jur de 270 de participanti, mult mai multi decat se asteptau organizatorii.

Pentru mine a fost o zi speciala, o zi in care urma sa vad rezultatele antrenamentelor pe care le fac de ceva vreme. Nu aveam sa fiu dezamagit, deoarece am reusit sa parcurg traseul fara nici o oprire si sa scot un timp de aproximativ 2:35, ceea ce e mult mai bine decat reuseam pana acum. Traseul, desi nu avea dificultati tehnice, avea urcari destul de solicitante. Am terminat cu cateva secunde in spatele lui Sorin. Asteptam poze si rezultate, care vor fi afisate pe pagina maratonului.

Am luat track-ul GPS, dar am pornit aparatul doar dupa prima urcare din sosea, adica lipsesc din el cam 200 m, de la iesirea de pe asfalt (care e traseu comun si la intoarcere) pana la baza padurii. Desi unii il au probabil complet, l-am pus si eu pentru doritori pe Bikemap.

Duminica, impreuna cu Radu Savin, cu care am mers si la maraton, am decis sa ne delectam cu o plimbare in "leaganul MTB-ului ragatean", locul, impreuna cu Valea Doftanei, unde se duc cei mai multi din MTB-istii capitalei. Eu n-am mai fost niciodata acolo si aveam o impresie proasta, ca nu merita. Impresia a fost gresita, drumurile din padure fiind foarte stricate, cu urme adanci, fiind cu adevarat o provocare pentru MTB-isti, chiar daca nu prea exista diferente de nivel. Am facut un traseu de vreo 20 km in circuit, cu plecare de la Manastirea Cernica si cu o iesire din padure pana la Autostrada Soarelui.

Cum spuneam, drumurile proaste si vegetatia au facut sa avem chiar si mici sesiuni de "push-bike" !!! (mai mult din cauza vegetatiei prin care nu prea puteai sa treci). Circuitul nostru trece pe drumuri destul de proaste, pe carari inguste si are si o bucata de vreo 200 m de "ratacire" prin padure, daca se poate zice asa. Pentru cei ce vor sa mearga acolo, se pot plimba pe forestiere la deruta, cel putin cu o busola, dar daca track-ul nostru pare interesant, il gasiti pe Bikemap.

Am pus si cateva poze. Zona e plina si de tot felul de animale ciudate: am vazut serpi de 2 m si niste gandaci imensi cat palma...