Sunday, March 16, 2014

La Sinaia cu dyna-fetele

Cred ca pe ultima strigare de sezonul asta, am mai dat o tura sa vedem ce mai e pe la Sinaia. Si soarta a facut sa ajung in tura eu cu 3 fete: Roxana, Roxana si Zelma, toate in forma maxima si echipate serios din cap pana in picioare, cu TLT5 sau F1, legaturi Dynafit, schiuri de tura de top. Pacat ca Sinaia nu ne-a asteptat cu o zapada pe masura intentiilor noastre.


Firnul din ziua precedenta a inghetat si cum soarele nu prea s-a aratat a ramas asa bocna toata ziua. Am urcat de la 1400 cu schiurile in spate pana sub stana Tarle si de acolo pe schiuri pana in drum si pe drum pana in saua dintre cele doua teleschiuri sudice din Valea Dorului. Acolo era un viscol destul de serios. Ne-am dat la vale pe un soi de crusta inghetata care se mai rupea din cand in cand, cel putin la mine. Mi-a placut enorm ca am folosit virajul prin saritura si acum, cu echipamentul usor, pot sa leg cate viraje din astea vreau fara sa obosesc. E un vis de-al meu vechi, virajul asta mi se parea tehnica suprema in off-piste, sa lasi in zapada niste linii in zig-zag cu pauza in viraje unde esti in aer...

Jos ne-am pus la terasa si pana fetele au comandat o ciorba am dat o urcare in regim de race pana sus pe partie. Pe partie nu se dadea nimeni si nu stiam de ce. Pentru ca era gheata oglinda. De-abia am urcat. M-am miscat bine ca viteza, in schimb la coborare am mers greu, am derapat metri intregi la fiecare viraj, nu puteai bate un cui in zapada si mai era si raschetata bine. Clar, nu era vreo-un business de stat pe acolo, de fapt pe la 13 au si inchis scaunul ca era chiar imposibil sa te dai. Am bagat si eu o ciorba cu fetele in cabana si apoi ne-am pornit inapoi, nu inainte de cateva poze:




Dinspre Padina venea pe noi si un front cu viscol si ninsoare care ne-a prins numai bine fix sus unde ne scoteam pieile. Am dat-o cu fetele spre Papagal pe intrarea de sub stanca, dar zapada nu a fost chiar continua, chiar pe intrare am mers putin pe iarba. Apoi am coborat Papagalul care era o combinatie de urme inghetate si crusta nasoala. Mie mi-a placut ca m-am mai exersat cu Fish-ul si mi-a iesit binisor, chiar imi place schiul asta in conditii nasoale, poti face ce vrei cu el ca e usor. Fetele s-au descurcat admirabil date fiind si conditiile si faptul ca doua dintre ele erau cu echipament de imprumut cu care nu erau obisnuite. In schimb de pe drumul de vara, in loc sa o taiem pe Tarle, am continuat in jos si am ajuns intr-un mare noroi, pe noua bucata spre stana Tarle. Am mers prin noroiul ala pana pe panta de sub stana unde cel putin eu am mai legat cateva viraje acolo, de adio, dupa care ne-am retras cu totii la masina si spre casa, dupa o zi de schi provocatoare, ca sa zic corect. Dar compania fetelor a fost foarte placuta, spre ca le-a facut si lor placere tura....

Saturday, March 15, 2014

La 30% pe Sultanu, prima cursiera din an

Atata tot m-a zapacit lumea cu Sultanu asta ca abia asteptam sa vina primavara sa vad ce e pe acolo. Asa ca sambata, cum vremea era cristal, m-am mobilizat cu Roxana si Horia si am purces spre Pucioasa (mie mi se pare mai aproape decat Campina) pentru clasica tura in circuit Provita - Pucioasa - Sultanu.

Vremea a tinut cu noi, a fost perfect. Am plecat din Pucioasa si am facut si o mica deviatie ca sa urcam un alt proaspat asfaltat, Varfurile, dar care nu se leaga cu nimic, deci am coborat pe acelasi drum.


Asfaltul e bun, drumul e simplu de intuit. Nu dupa mult timp am ajuns si la intrare in mai nou celebrul sat Sultanu.


Tot am asteptat sa inceapa urcarea, nu stiam exact unde e, dar ea e dupa iesirea din sat. Am inteles ca era si un semn de 30% cu care am fi vrut sa ne facem poza, dar se pare ca a fost luat de cineva pentru colectia personala ca acolo nu mai era. Urcarea e destul de scurta, incepe destul de tare dar nu exagerat, oricum peste 10%, mai are cate o bucata mai moale si, doar pe ultima bucata de vreo 2-300 m intr-adevar devine epica, clar foarte aproape de cei 30% cu care se lauda. E posibil de parcurs cu cursiera, ca e scurta, doar sa nu tragi tare pana pe ultima bucata, sa iti ramana niste aer pentru 1 minut de efort anaerob. Sus e o bancuta draguta unde se poate sta la tras sufletul...



Intoarcerea se poate face fie direct fara sa mai cobori in Campina, cum am facut noi, dar e o mica bucata neasfaltata de vreo 100 m si un podet de lemn ce trebuie trecut, fie probabil mai interesant e sa cobori si pana in Campina sa mai adaugi ceva diferenta de nivel. In rest e o urcare decenta, cu cate o bucata mai spre 10%. Singura problema mai mare sunt 2 km neasfaltati pe coborare din varful dealului spre Bezdead. Dupa parerea mea e OK cu cursiera cat timp e uscat. Pe ploaie cred ca as evita sa fac tura sau as merge bucata poate pe langa, sa salvez rotile si sabotii. Dupa aia, drumul devine normal si iti faci o dezincalzire usoara vreo 20 km pana inapoi in Pucioasa. O tura frumoasa pe care o sa mai revin, mie mi se pare ca e interesanta si invers.



Sunday, March 09, 2014

Din nou cu drag la Cupa Calimani

Anul trecut am mers plini de incantare la Cabana Lomas din Muntii Calimani pentru prima editie a concursului de schi de tura Cupa Calimani. Vremea nu prea a tinut atunci cu noi, ploaie la start, vreme urata.... Dar totusi ne-a placut. Ne-a placut atat de mult incat sa ne incumetam sa mai batem o data drumul lung pana la Toplita pentru o revedere cu frumosii Calimani...

Asa ca am plecat din Bucuresti cu Andrei Olariu si, impreuna cu nelipsita Corina Sava din Brasov am ajuns vineri noaptea la Cabana Lomas din inima Calimanilor. De data asta muntii ne-au asteptat cu vreme superba, zapada de zile mari (din pacate nu chiar pana la cabana) si un traseu care a putut sa fie mai generos decat cel de anul trecut, desi daca ar fi fost mai multa zapada organizatorii ar fi facut ceva si mai tare. Poate la anu'

Am avut insa o cursa foarte buna. Am luat un start multumitor si am mers in spatele Alexandrei Dobre cam tot concursul. M-am simtit foarte bine, moralul ridicat, pot sa zic ca am fost in forma maxima si mi-a mers totul bine. Desi am implinit 35 de ani, era categorie de la 36, asa ca am intrat cu tinerii, dar daca as fi fost la categoria urmatoare ieseam pe 4, la foarte putin de locul 3. Asta e semn ca la anu' trebuie sa bag tare de tot ca sunt sanse.....

A doua zi am mai dat o tura pana la statia meteo Retitis, de mult visam sa ajung pe acolo pe schiuri, dar spre deosebire de sambata acum a fost un viscol taios sus pe creasta. Ne-am intors destul de repede ca e drum lung pana la Tartasesti.

Cei de la GligaTV ne-au incantat cu niste poze superbe si un film, ce sa zic, impresionant de peste o ora despre concursul nostru. Ia priviti ce poze frumoase ne-au facut, si la final pentru cine are rabdare filmul:



Saturday, March 01, 2014

Pentru prima data la Bucegi Winter Race

Cu Bucegi Winter Race nu mi s-au aliniat planetele niciodata. Ba nu am vrut eu sa merg la prima editie si am avut dreptate, ba a intervenit ceva, ba m-am imbolnavit. Anul asta am negociat inca de la Squeezy cu Stetca Ioan sa facem echipa si de vineri seara, impreuna cu Dani si familia lui, am ajuns la Padina. Organizatorii ne-au primit cu caldura si prietenie. Natura mai putin, zapada fiind foarte putina si facand cam imposibila parcurgerea traseului planificat. Noroc cu Luci Clinciu care a improvizat repede un traseu de vreo 10-11 km in zona saua Strunga superb. Am ramas toti impresionati. A fost atat de fain incat imediat dupa ce am terminat am supt toti o ciorba si am mers in gasca mare sa-l mai dam o data. Oameni faini, vreme faina, toate perfecte.... Pacat ca a trebuit sa plec sambata. Dar sa lasam imaginile de la CarpeDiem TV si pozele sa vorbeasca:








Saturday, February 08, 2014

La schi cu Roxana la Vidra si primul meu concurs de slalom urias

Cu o logistica grea de lasat pe Rares la Draganesti am reusit sa ne organizam si sa ajung cu Roxana sa faca si ea o zi de schi pe partie, la Vidra, aceasta perla a schiului romanesc din ultimii 2 ani. Exceptand coada de la cabina.

Tot cu ocazia asta a fost si un concurs de slalom urias de care am aflat din timp si la care m-am inscris de curiozitate, desi am participat cu claparii TLT5, legaturi Dynafit si schiuri de tura.

Ziua de schi a fost superba si am reusit muuuuulte coborari, jumate pe Thunder, jumate pe Fish. Ce e pacat e ca din toata statiunea aia doar partia cu gondola e utilizabila pentru schiat, restul sunt aproape plate de incepatori. Daca ar mai face macar o instalatie pe undeva unde sa te poti da....

Cu concursul, a fost interesant. Nu m-am facut chiar de rusine din cate mi-am dat seama, dar am fost dezavantajat de schiurile lungi si late care nu au apucat sa prinda viteza pana jos. Era mai bine clar daca mergeam cu Fish-ul. Ce mi s-a parut socant este cat de mari sunt taluzurile din jurul jaloanelor formate de la cei ce au virat acolo inainte, daca nu esti atent te arunca in cap (ceea ce au si patit unii). In fine, am pierdut vreo 2 ore in total cu concursul care a durat 30 de secunde.... O fi meritat, n-o fi meritat, nu stiu... Uite in schimb o poza cu mine mare racer si cu micutul traseu, dar si un film cu mine in concurs:




Sunday, February 02, 2014

Cu Roxana pe valcel in Ciucas

Cum a venit zapada, ne-am pus pe treaba si am planuit o tura fulger cu Roxana pe valcelul meu din Ciucas. Am decis sa urcam din Cheia, o decizie proasta. In primul rand se pierde mult cu taiatul urmelor pana la Muntele Rosu, in al doilea rand panta e mult prea mica si la coborare dai din bete. Practic nu are niciun sens, e mult mai logica plecarea fie de la Muntele Rosu fie macar de la intrarea pe drumul spre acesta.

Oricum, a fost zapada mare si conditii cam dubioase, au fost multe avalanse in ziua aia, una din ele chiar foarte aproape de unde am fost noi, la cateva sute de metri, la o ora dupa ce am trecut pe acolo (ma rog, nu chiar pe acolo, pe aproape). A fost frumos ca pe valcel zapada a fost de nota 10. Pacat de decizia asta a mea proasta care ne-a facut sa pierdem degeaba vreo 2 ore in care mai puteam da un valcel sau o coborare pe altundeva.....




Sunday, January 26, 2014

Semimaratonul Gerar asa cum trebuie

Nu stiu de ce dar nu am fost niciodata atras de ideea de a alerga la Gerar, desi lumea e in extaz dupa concursul asta. Poate pentru ca imi pierd o zi de schi ca sa ma invart prin curte pe la Politehnica. Dar anul asta nu prea era zapada asa ca m-am inscris in echipa cu Roxana si Eugen. Zapada insa a venit exact atunci si am avut pana la urma parte de o zi frumoasa si inedita de alergare pe distanta de semimaraton prin ninsoare si prin zapada. Am avut echipa de valoare si au ramas amintiri si mai ales poze deosebite.... Dar tot nu stiu daca nu as prefera o zi de schi. Ma mai gandesc pana la anu', momentan sunt 50/50 daca ma mai duc.

Ca si alergare a mers mediocru dar nu rau, nereusind sa scoatem sub 2 ore cum doream eu, lipsindu-ne foarte putin.... Dar am ramas cu pozele: