Monday, September 26, 2011

Ghinionul loveste din nou la Maros Bike Marathon

Da, revenind cu ganduri mari dupa 2 ani, cand pe urcarea spre Manastirea Muntele Rece mi s-a rupt o spita si s-a dus roata in balarii, am luat startul din nou la proba lunga de la Maros Bike Marathon. Roxana s-a bagat si ea la tura scurta.

Traseul a fost un pic schimbat si promitea sa fie mult mai greu si mai frumos decat anii trecuti.

Am plecat nu tocmai in forma (ce mai, asta nu e o noutate, startul nu e tocmai momentul meu favorit). Am intrat totusi increzator in marea urcare din primul sfert al concursului. Totul mergea bine, dar dupa cativa km lantul a inceput sa imi joace intre pinioane. Am incercat sa mai reglez tensiunea din mers, dar degeaba. Apoi a inceput sa imi sara de pe foaia mijlocie, pe care imi place mai nou sa urc cat mai mult, pe foaia mica. Toate aceste ezitari din transmisie m-au facut sa pierd cateva pozitii in pluton. Am tras concluzia ca asta e, lantul s-a uzat si dupa concurs va trebui sa-l schimb.

Foto: Szakacs-Korom Zoltan

Cat de gresita concluzie... la nici 2-300 m dupa ce m-am angajat in coborarea de dupa PA1, lantul mi se rupe si ramane in urma pe poteca.... Shit! Nu mi s-a mai rupt un lant de 2-3 ani si, instinctiv, am renuntat ca prostu' sa mai car cu mine presa de lant. Acuma stau si ma uit ca idiotul la bicicleta si la lantul cu o za rupta. De acolo erau problemele, lantul statea sa cedeze... Ce sa fac, nu sunt obisnuit sa ma complac. Gasesc prin buzunar un pin de conexiune de la Shimano, asa ca demontez un cap imbus de pe multitool si, cu un bolovan, incerc in van sa demontez un pin de la lant sa-l repar. Zeci de concurenti trec pe langa mine, probabil vreo 15-20 minute dau cu bolovanul in van. Pana la urma, un concurent al carui numar din pacate nu-l retin ma intreaba, in sfarsit, daca ma poate ajuta. Eu nu sunt genul cersetor, am gresit, sufar, asa ca nu m-am apucat sa strig dupa altii, Acest coleg de concurs nu numai ca s-a oprit, dar avea si presa de lant, asa ca in 2-3 minute bicicleta era good-to-go. Nici problemele dinainte cu saritul lantului nu mai existau. Dar deja pierdusem peste 20 minute, eram undeva grav de tot in spate. Asa ca am inceput sa-i dau tare, sa mai recuperez. Si am tot depasit. Dupa ce ne-am despartit de tura scurta, am depasit mai rar, dar am ramas fixat pe ideea sa recuperez cum pot.

Foto: Raducanu Florian


M-a impresionat enorm coborarea in valea Somesului Rece. Un single-trail superb. Drumul Generalului il stiam, l-am urcat bine si am mai recastigat cateva locuri. De pe creasta, pe coborarea inapoi in vale si pe urcarea de la Pape, n-am mai castigat cred nici un loc. Mi-a placut in schimb ca am reusit sa urc integral Papele, in regim de concurs. Doar pe la mijloc am pus un picior jos sa treaca o masina, ca n-avea loc. In schimb, am trecut in continuu pe langa concurenti de la tura scurta.

Foto: Fotogear

Coborarea pana la lac a mers perfect, cu viteze care ma speriau, dar ma simteam in control perfect. Sunt convins ca bratara EFX Performance primita in Austria isi face treaba.

Am mai depasit 2 concurenti de la tura lunga pe ultimii 2 km inainte de sosire. Am trecut linia de finish in 5:46:40, pe locul 22 din 57 la general si pe 12 din 27 la categorie. Am mers foarte bine, poate cel mai bun concurs al meu pana acum, cu siguranta daca nu aveam ghinionul cu lantul, sau macar daca aveam presa la mine, faceam o figura de exceptie. Asa, ramane un rezultat de imbunatatit la anu', ca asa-i la MTB - mai faci pene, mai rupi lantul, iar daca nu esti pregatit pentru asta - pierzi!

Foto: Costi Salagean

Foto: Fotogear

Roxana a terminat tura scurta in 5:57 h. Din nou, ma bucur mult ca a revenit pe scena concursurilor si ca s-a simtit bine.

Tuesday, September 20, 2011

Porcul se-ngrasa in ajun - trail-running prin Crai

Anul asta, din motive ce tin mai mult de sfera obiectiva, nu am alergat deloc pe munte. Nu am putut participa la nici unul din maratoane. Dar Maratonul Piatra Craiului nu am de gand sa-l ratez. Mai sunt 2 saptamani. Singura problema: anul asta n-am alergat deloc pe munte. Da, sunt in forma de la ciclism, dar muschii specifici nu sunt. Asa ca trebuia sa-i trezesc la viata. Si cum altfel decat cu o alergare in Crai, urmata de o bineasteptata febra musculara ingrozitoare.

Astfel, am plecat cu Roxana si Radu sa vedem cat avem chef sa alergam de la Botorog. M-am simtit bine, am urcat pe Piatra Mica, apoi Saua Crapaturii - Vf. Turnu - Vf. Ascutit - spre Curmatura - poteca pana in Prapastii - inapoi prin Prapastii. Ceva mai putin de 20 km, dar cu o diferenta considerabila de nivel de vreo 1600 m parca, traseul ce mi-a luat un pic sub 3 ore de alergat.

Antrenamentul pe ultimii m pentru MPC s-a terminat exact peste o saptamana, la Cluj, cu o zi inainte de Maros Bike, unde am dat o alergare pe banda rosie din Manastur pana la intersectia cu soseaua de Ciurila si inapoi. Atat. Apoi direct la maraton.

Din Crai, Radu a facut un film super fain. Iata-l:


Saturday, September 10, 2011

Predeal MTB Trophy, in mare forma

Aterizat direct de pe meleaguri austriece, cu binevointa lu CiDo care m-a ajutat cu drumul pana la Predeal, m-am prezentat la a doua editie a MTB Trophy, un concurs care mi-a placut in mod deosebit anul trecut.

Anul acesta, traseul nu a fost mult schimbat, doar bucata de coborare de la Susai in Valea Azugii a fost noua. Noua dar superba, in intregime ciclabila.

Am inceput concursul in forma buna, ca niciodata pe coborarea spre Timisul de Sus nu m-a depasit nimeni. Pe marele push-bike am mai dat chiar si cateva pedale din cand in cand. M-am pus pe bicicleta destul de repede si am reusit si sa traversez cateva podete de scandura, chestie care nu prea imi iesea pana acum. Coborarea spre drum si urcarea la Susai au fost "in parametrii". La fel si coborarea cea noua si superba si urcarea inapoi pe drumul lui Ceausescu. Practic, pe bucla de la Susai, nu am fost nevoit sa pun piciorul jos.

Intoarcerea pe partia Cocosul a fost un motiv sa vad cum ar fi daca as mai urca o data panta aia pe bicicleta. Am facut-o, desi nu aduce vreo-un mare avantaj pentru timpul de concurs. Bucata de la cabana Clabucet pana pe partie si la sosire, uscata fiind, a mers ca unsa, un freeride de calitate.



Am terminat traseul de 45 km si 1700 m diferenta de nivel pe un loc care m-a multumit pe deplin: locul 9 din 38 la categoria 30-40 de ani, cu un timp de 03.05.31, la doar 42 min de locul 1, Tudy Oprea.

Predeal MTB Trophy va fi, in masura posibilitatilor, un concurs la care voi face tot posibilul sa spun prezent. Asa ca, ne vedem la anu'