Traseul a fost un pic schimbat si promitea sa fie mult mai greu si mai frumos decat anii trecuti.
Am plecat nu tocmai in forma (ce mai, asta nu e o noutate, startul nu e tocmai momentul meu favorit). Am intrat totusi increzator in marea urcare din primul sfert al concursului. Totul mergea bine, dar dupa cativa km lantul a inceput sa imi joace intre pinioane. Am incercat sa mai reglez tensiunea din mers, dar degeaba. Apoi a inceput sa imi sara de pe foaia mijlocie, pe care imi place mai nou sa urc cat mai mult, pe foaia mica. Toate aceste ezitari din transmisie m-au facut sa pierd cateva pozitii in pluton. Am tras concluzia ca asta e, lantul s-a uzat si dupa concurs va trebui sa-l schimb.
Foto: Szakacs-Korom Zoltan
Cat de gresita concluzie... la nici 2-300 m dupa ce m-am angajat in coborarea de dupa PA1, lantul mi se rupe si ramane in urma pe poteca.... Shit! Nu mi s-a mai rupt un lant de 2-3 ani si, instinctiv, am renuntat ca prostu' sa mai car cu mine presa de lant. Acuma stau si ma uit ca idiotul la bicicleta si la lantul cu o za rupta. De acolo erau problemele, lantul statea sa cedeze... Ce sa fac, nu sunt obisnuit sa ma complac. Gasesc prin buzunar un pin de conexiune de la Shimano, asa ca demontez un cap imbus de pe multitool si, cu un bolovan, incerc in van sa demontez un pin de la lant sa-l repar. Zeci de concurenti trec pe langa mine, probabil vreo 15-20 minute dau cu bolovanul in van. Pana la urma, un concurent al carui numar din pacate nu-l retin ma intreaba, in sfarsit, daca ma poate ajuta. Eu nu sunt genul cersetor, am gresit, sufar, asa ca nu m-am apucat sa strig dupa altii, Acest coleg de concurs nu numai ca s-a oprit, dar avea si presa de lant, asa ca in 2-3 minute bicicleta era good-to-go. Nici problemele dinainte cu saritul lantului nu mai existau. Dar deja pierdusem peste 20 minute, eram undeva grav de tot in spate. Asa ca am inceput sa-i dau tare, sa mai recuperez. Si am tot depasit. Dupa ce ne-am despartit de tura scurta, am depasit mai rar, dar am ramas fixat pe ideea sa recuperez cum pot.
Foto: Raducanu Florian
M-a impresionat enorm coborarea in valea Somesului Rece. Un single-trail superb. Drumul Generalului il stiam, l-am urcat bine si am mai recastigat cateva locuri. De pe creasta, pe coborarea inapoi in vale si pe urcarea de la Pape, n-am mai castigat cred nici un loc. Mi-a placut in schimb ca am reusit sa urc integral Papele, in regim de concurs. Doar pe la mijloc am pus un picior jos sa treaca o masina, ca n-avea loc. In schimb, am trecut in continuu pe langa concurenti de la tura scurta.
Foto: Fotogear
Coborarea pana la lac a mers perfect, cu viteze care ma speriau, dar ma simteam in control perfect. Sunt convins ca bratara EFX Performance primita in Austria isi face treaba.
Am mai depasit 2 concurenti de la tura lunga pe ultimii 2 km inainte de sosire. Am trecut linia de finish in 5:46:40, pe locul 22 din 57 la general si pe 12 din 27 la categorie. Am mers foarte bine, poate cel mai bun concurs al meu pana acum, cu siguranta daca nu aveam ghinionul cu lantul, sau macar daca aveam presa la mine, faceam o figura de exceptie. Asa, ramane un rezultat de imbunatatit la anu', ca asa-i la MTB - mai faci pene, mai rupi lantul, iar daca nu esti pregatit pentru asta - pierzi!
Foto: Costi Salagean
Foto: Fotogear
Roxana a terminat tura scurta in 5:57 h. Din nou, ma bucur mult ca a revenit pe scena concursurilor si ca s-a simtit bine.
No comments:
Post a Comment