Showing posts with label ciclocross. Show all posts
Showing posts with label ciclocross. Show all posts
Sunday, November 10, 2013
Ciclocros cu baietii la Cernica
Ca in fiecare toamna, trebuie sa fac si o tura de ciclocros cu baietii de pe ciclism.ro la Cernica. Frumos, toamna, racoare, padure, poteci inguste, lacuri linistite ascunse in inima padurii, micii de la Branesti, toate au fost acolo la locul lor si anul asta.... Mi-ar fi placut sa gasesc mai mult timp pentru ciclocros, imi place asa de mult disciplina asta.... Da' merg niste poze facute de colegii de tura:
Sunday, May 13, 2012
Prima si insorita Evadare
Anul asta s-a implinit cu varf si indesat visul MTB-istului de capitala. In sfarsit, dupa ani buni de chin si lupta, peste 2000 de ciclisti au luat startul intr-o editie de Prima Evadare complet uscata.
Pentru mine personal, desi conside Prima Evadare ca o imensa realizare, cu implicatii si beneficii pentru miscarea biciclistilor din Romania greu de evaluat si care a schimbat cu siguranta fata acestui sport, ei bine pentru mine nu inseamna mare lucru din punct de vedere sportiv, e pana la urma un concurs pe niste poteci prin Balotesti, nu se compara cu traseele ametitoare de la Geiger sau 3Munti. Insa daca iei acest concurs exact ca si ceea ce e el, vei avea parte, chiar si ca MTB-ist experimentat care a batut zeci de mii de km pe potecile muntilor, de o zi minunata si de o cursa pe cinste. Si pana la urma cand mai ai ocazia in Romania sa iei startul alaturi de peste 2000 de ciclisti, fie ei chiar si foarte amatori?
Ca si anul trecut, si anul acesta am ales sa particip la ciclocros. Daca anul trecut am facut-o din motivul protejarii MTB-ului de certele daune de la noroi, anul acesta am facut-o pentru ca o sa particip la zeci de curse pe MTB, dar pe ciclocros ele sunt foarte putine, asa ca de ce nu una in plus.
In fine, cum spuneam, anul asta a fost un traseu uscat iasca. Multi s-au bucurat pentru ca va fi un traseu usor. Da, e adevarat, dar nu si daca tragi tare. Mai ales ca anul acesta, intr-o sclipire de geniu, Daniel si echipa inimoasa de organizatori au venit cu o noua provocare: un tricou personalizat pentru primii 100 care trec linia de sosire. Aceasta provocare va asigur ca a facut cursa mult mai interesanta in primul sfert al concurentilor, brusc oameni fara sansa la un podium (cum as fi si eu de altfel) au gasit un motiv real sa traga. Astfel, privirile "dusmanoase", strategiile si depasirile in forta si-au facut loc si in spatele plutonului fruntas, facand ca probabil primii 300 sa lupte intre ei ca si cum ar fi primii. Una peste alta, s-a mers foarte tare, cu viteze de peste 30 km/h constant pe multe bucati, inclusiv cu vant puternic de fata, s-au aplicat strategii de stat la trena, una peste alta a fost o cursa epuizanta, la maxim in fiecare secunda, fara ragaz de pauze, orice secunda pierduta fiind o sansa in minus de a obtine tricoul mult ravnit.
Personal, dintr-o greseala stupida, am pierdut locul in fata rezervat primilor 100 de anul trecut, asa ca am pornit undeva pe la 3-400 de locuri in spate, asa ca prima jumatate de concurs mi-am petrecut-o depasind. Doar de pe la palatul Ghica am inceput sa dau de oameni care mergeau in ritmul meu, facand depasirile mai rare. Sincer, am plecat cu ideea sa lupt, dar nu speram prea mult sa ies in primii 100. Platul nu e deloc specialitatea mea, iar faptul ca nu mai era noroi facea ca avantajul ciclocros-ului sa dispara, facandu-l mult mai greu de controlat pe terenul uscat si denivelat, unde probabil MTB-istii au avut parte de o plimbare in puf fata de noi, care pe multe bucati eram zguduiti de nu mai vedeam bine cararea.
Intr-un final am terminat mult mai bine decat ma asteptam, pe o pozitie identica cu cea de anul trecut, cand am concurat pe noroi: locul 70 la general si 6 la ciclocros, anul trecut obtinand locul 69 tot cu 6. Timpul in schimb a fost aproape injumatatit. Am luat pana la urma si tricoul mult ravnit. In schimb, pe final, cu toata mica mea desconsideratie pentru acest traseu, trebuie sa recunosc ca am avut o cursa pe cinste, probabil printre cele mai intense concursuri la care am participat vreodata. Mi-am adus aminte de cursa nebuna de la Carpathian Adventure cand am fost tot concursul pe locul 3 si fugeam ca disperatii, cu echipa de pe 4 in urma noastra. Nu, Prima Evadare nu a fost o duminica pierduta, a fost o duminica minunata in care am dat tot ce am putut, impreuna cu prietena mea de otel si rotile ei cu cramponase. Si cu siguranta vom reveni si anul viitor sa pastram sau sa imbunatatim locul si palmaresul la acest probabil cel mai mare concurs de ciclism din estul Europei.
Pentru mine personal, desi conside Prima Evadare ca o imensa realizare, cu implicatii si beneficii pentru miscarea biciclistilor din Romania greu de evaluat si care a schimbat cu siguranta fata acestui sport, ei bine pentru mine nu inseamna mare lucru din punct de vedere sportiv, e pana la urma un concurs pe niste poteci prin Balotesti, nu se compara cu traseele ametitoare de la Geiger sau 3Munti. Insa daca iei acest concurs exact ca si ceea ce e el, vei avea parte, chiar si ca MTB-ist experimentat care a batut zeci de mii de km pe potecile muntilor, de o zi minunata si de o cursa pe cinste. Si pana la urma cand mai ai ocazia in Romania sa iei startul alaturi de peste 2000 de ciclisti, fie ei chiar si foarte amatori?
Ca si anul trecut, si anul acesta am ales sa particip la ciclocros. Daca anul trecut am facut-o din motivul protejarii MTB-ului de certele daune de la noroi, anul acesta am facut-o pentru ca o sa particip la zeci de curse pe MTB, dar pe ciclocros ele sunt foarte putine, asa ca de ce nu una in plus.
In fine, cum spuneam, anul asta a fost un traseu uscat iasca. Multi s-au bucurat pentru ca va fi un traseu usor. Da, e adevarat, dar nu si daca tragi tare. Mai ales ca anul acesta, intr-o sclipire de geniu, Daniel si echipa inimoasa de organizatori au venit cu o noua provocare: un tricou personalizat pentru primii 100 care trec linia de sosire. Aceasta provocare va asigur ca a facut cursa mult mai interesanta in primul sfert al concurentilor, brusc oameni fara sansa la un podium (cum as fi si eu de altfel) au gasit un motiv real sa traga. Astfel, privirile "dusmanoase", strategiile si depasirile in forta si-au facut loc si in spatele plutonului fruntas, facand ca probabil primii 300 sa lupte intre ei ca si cum ar fi primii. Una peste alta, s-a mers foarte tare, cu viteze de peste 30 km/h constant pe multe bucati, inclusiv cu vant puternic de fata, s-au aplicat strategii de stat la trena, una peste alta a fost o cursa epuizanta, la maxim in fiecare secunda, fara ragaz de pauze, orice secunda pierduta fiind o sansa in minus de a obtine tricoul mult ravnit.
Personal, dintr-o greseala stupida, am pierdut locul in fata rezervat primilor 100 de anul trecut, asa ca am pornit undeva pe la 3-400 de locuri in spate, asa ca prima jumatate de concurs mi-am petrecut-o depasind. Doar de pe la palatul Ghica am inceput sa dau de oameni care mergeau in ritmul meu, facand depasirile mai rare. Sincer, am plecat cu ideea sa lupt, dar nu speram prea mult sa ies in primii 100. Platul nu e deloc specialitatea mea, iar faptul ca nu mai era noroi facea ca avantajul ciclocros-ului sa dispara, facandu-l mult mai greu de controlat pe terenul uscat si denivelat, unde probabil MTB-istii au avut parte de o plimbare in puf fata de noi, care pe multe bucati eram zguduiti de nu mai vedeam bine cararea.
Intr-un final am terminat mult mai bine decat ma asteptam, pe o pozitie identica cu cea de anul trecut, cand am concurat pe noroi: locul 70 la general si 6 la ciclocros, anul trecut obtinand locul 69 tot cu 6. Timpul in schimb a fost aproape injumatatit. Am luat pana la urma si tricoul mult ravnit. In schimb, pe final, cu toata mica mea desconsideratie pentru acest traseu, trebuie sa recunosc ca am avut o cursa pe cinste, probabil printre cele mai intense concursuri la care am participat vreodata. Mi-am adus aminte de cursa nebuna de la Carpathian Adventure cand am fost tot concursul pe locul 3 si fugeam ca disperatii, cu echipa de pe 4 in urma noastra. Nu, Prima Evadare nu a fost o duminica pierduta, a fost o duminica minunata in care am dat tot ce am putut, impreuna cu prietena mea de otel si rotile ei cu cramponase. Si cu siguranta vom reveni si anul viitor sa pastram sau sa imbunatatim locul si palmaresul la acest probabil cel mai mare concurs de ciclism din estul Europei.
Saturday, November 26, 2011
Trei sambete pe ciclocross la Cernica
Luna noiembrie a insemnat zile petrecute mai pe langa casa, din diverse motive de diverse feluri. Asa ca am profitat pentru a ataca impreuna cu colegii de pedala, care cu ciclocross-ul, care pe MTB, padurea de la Cernica, inainte de zapada. Astfel, trei weekend-uri la rand am petrecut cate o zi superba de toamna tarzie la pedalat in jurul lacurilor. Primele doua cu gasca mare de pe Ciclism.ro, iar ultima data cu Horia si Roxana. Au fost si ture pline de incidente: in prima mi-am rupt deraiorul spate si am facut tura cu bicicleta single-speed, in a doua imi schimbasem lantul belit in prima tura si acesta aluneca pe foaia mica, fiind nevoit sa merg doar cu foaia mare.
Una peste alta, au fost zile frumoase, cu oameni faini, din care o sa pun cateva poze:
Una peste alta, au fost zile frumoase, cu oameni faini, din care o sa pun cateva poze:
Tuesday, November 08, 2011
Cel mai tare concurs pe ciclocross - Arges Autumn Race
Probabil ultimul concurs de anul acesta a fost Arges Autumn Race, organizat pe un traseu superb de XCO in Padurea Trivale de langa Pitesti. Si mai frumos a fost ca organizatorii au introdus categoria ciclocross - asa ca alegerea a fost evidenta. Concursul a avut doua categorii, 100 si 200 de minute, in care trebuia sa faci cat mai multe ture. La ciclocross, doar 100 de minute au fost posibile - lucru de altfel de bun simt, nefiind un traseu tocmai pentru o astfel de bicicleta.
Asa ca ne-am aliniat la start o gramada de entuziasti, iar la categoria CX doar 4 temerari: Basso, 445, Titel Rusinaru din Timisoara si subsemnatul. Dupa cum pe primii doi ii stiu, iar Titel mi-a dat ceva minute bune la Prima Evadare si la Emmedue la sosea, nu prea m-am gandit altfel decat ca eu voi fi cel ghinionist....
Totusi, dupa un start la care am plecat resemnat, l-am prins din urma pe Titel pe una din urcari, inca la prima tura. Nasol - asta inseamna ca s-a dus naibii cu dupa-amiaza relaxanta la care ma asteptam - eram pe locul 3, si cel din spatele meu nu era tocmai genul care sa nu ma sperie. Asa ca am fost nevoit sa-i cam dau la limita, cat de tare am putut, tot concursul. Mai ales ca prin tura a 4-a unii mi-au strigat sa-i dau tare ca e la sub un minut in spate, efectiv am tras la limita mea fizica. Am reusit astfel sa termin pe 3, dar va las sa va amuzati singuri cu pozele in care se vede acel "third place face" - cele mai haioase poze cu mine pe care le-am vazut pana acum... Dar mai intai podiumul:
Asa ca ne-am aliniat la start o gramada de entuziasti, iar la categoria CX doar 4 temerari: Basso, 445, Titel Rusinaru din Timisoara si subsemnatul. Dupa cum pe primii doi ii stiu, iar Titel mi-a dat ceva minute bune la Prima Evadare si la Emmedue la sosea, nu prea m-am gandit altfel decat ca eu voi fi cel ghinionist....
Totusi, dupa un start la care am plecat resemnat, l-am prins din urma pe Titel pe una din urcari, inca la prima tura. Nasol - asta inseamna ca s-a dus naibii cu dupa-amiaza relaxanta la care ma asteptam - eram pe locul 3, si cel din spatele meu nu era tocmai genul care sa nu ma sperie. Asa ca am fost nevoit sa-i cam dau la limita, cat de tare am putut, tot concursul. Mai ales ca prin tura a 4-a unii mi-au strigat sa-i dau tare ca e la sub un minut in spate, efectiv am tras la limita mea fizica. Am reusit astfel sa termin pe 3, dar va las sa va amuzati singuri cu pozele in care se vede acel "third place face" - cele mai haioase poze cu mine pe care le-am vazut pana acum... Dar mai intai podiumul:
Sunday, October 16, 2011
Cupa Olimpia la Ciclocros - disciplina mea preferata
Cred ca in ultima jumatate de an m-am atasat foarte mult de disciplina asta, de ciclocross. O fi din seria in care m-am indragostit si de monoschi. Imi plac chestiile astea mai arhaice si mai exclusiviste. Combinatia de pozitie de cursiera si senzatia de apropiere cu terenul, pe care-l simti in fiecare detaliu, fara suspensii si cauciucuri groase si moi care sa le amortizeze seamana oarecum cu ideea de masina supersport, in care pilotul e una cu terenul pe care ruleaza.
Multumesc pentru fotografii lui Florin Leonte (ProCiclism) si Florin Sima. O sa pun multe poze, ca imi place mie mult cum arata ciclocross-ul.
Astfel, m-am bucurat mult cand am aflat ca la Balotesti se va organiza Cupa Olimpia la Ciclocross, chiar daca traseul nu parea sa fie chiar potrivit, adica mai mult plat si fara nu stiu ce obstacole. La fata locului, s-a dovedit ca am avut dreptate. Traseul era pe plat, o treime pe asfalt cu gropi, restul pe pamant batatorit, singurele obstacole fiind o vale care se cobora si se urca, vreo 20 m in jos si inca 20 in sus, dar care a pus ceva probleme unora - nu era chiar asa de usor de urcat pe ciclocross - cei cu MTB s-au descurcat ceva mai bine - si o bucata de 2 m cu pietris care am putea-o asimila cu un sand-pit. In rest, nu tu bariere, nu tu noroi, nimic. Practic, un circuit de fuga si-atat, nimic sa ma avantajeze, mica sectiune tehnica oferindu-mi la fiecare tura cate un mic avans, pe care sa-l pierd pe asfalt.
Dintre cunoscuti a participat multa lume, o sa ma rezum sa-i amintesc pe cei de la ciclocross: campionii Frunzeanu si Stefan (Basso), Stefan (445), Kimosabe si Horia (Han) care venise cu un trekking sa faca poze si l-am convins sa dea jos portbagajele si sa se inscrie.
Am fost anuntati ca avem de facut 10 ture, apoi un "dobitoc" a intrebat daca ne opresc cand termina primul. Organizatorii brusc s-au luminat: da, da, va oprim. Cred ca daca nu se trezea ala sa comenteze, ne lasa sa facem toti 10 ture. Asa, concursul s-a terminat cand a terminat primul. Acuma inchipuiti-va ca pe un circuit de 2 km, la 10 ture, e evident ca Frunzeanu si Basso or sa te ajunga din urma ca amator. Adica din start esti condamnat sa nu termini. Ce mai costa sa stai 20 minute sa termine toti... Ma rog, regula asta exista intr-adevar la cursele de profesionisti, asa ca, daca tot n-am dat nici un ban, n-o contestam. Astfel, as fi apucat sa fac 9 ture. Totusi, dintr-o eroare si o incurcatura in care au fost implicati Frunzeanu, organizatorii si Basso si din care Frunzeanu a iesit prost de tot, cu DNF, si noi am fost opriti cu o tura mai repede, dupa 8 ture, desi Basso a terminat a 10-a tura dupa ce ne-au oprit pe noi.
In fine, lucrurile s-au terminat in pripa. Basso a iesit pe locul 1 singur-singurel cu Frunzeanu descalificat, desi au tras impreuna in fata pana la final iar la amatori Stefan 445 a luat podiumul dupa o cursa foarte tare, urmat de mine si de Horia, care am terminat impreuna, din intamplare eu trecand linia primul. Putea fi si invers. Noi n-am stiut ca se termina, ca altfel ne-am fi sprintat un pic asa, de fun. Kimosabe a incheiat plutonul amatorilor de ciclocross.
A fost pana la urma o dimineata placuta intre prieteni, aproape o ora de tras pe roti inguste si un loc 2 din ala, din 4 persoane prezente. Fiindca concursul a iesit atat de "bine", se pare ca se mai face unul si saptamana viitoare in acelasi loc, cupa FRCT la ciclocross. Mi-ar place mult sa vina mai multa lume la ciclocross, stiu ca sunt multi care mai au biciclete, e o disciplina foarte iubita in alte tari si, daca ne-am aduna macar 20-30 de amatori am putea lansa o miscare frumoasa, ca si in SUA, cu concursuri cu spectacol, cu costume, talangi, oameni mascati, un festival al ciclismului care ar atrage multi biciclisti inspre latura sportiva. Viitorul depinde de noi.
Multumesc pentru fotografii lui Florin Leonte (ProCiclism) si Florin Sima. O sa pun multe poze, ca imi place mie mult cum arata ciclocross-ul.
Astfel, m-am bucurat mult cand am aflat ca la Balotesti se va organiza Cupa Olimpia la Ciclocross, chiar daca traseul nu parea sa fie chiar potrivit, adica mai mult plat si fara nu stiu ce obstacole. La fata locului, s-a dovedit ca am avut dreptate. Traseul era pe plat, o treime pe asfalt cu gropi, restul pe pamant batatorit, singurele obstacole fiind o vale care se cobora si se urca, vreo 20 m in jos si inca 20 in sus, dar care a pus ceva probleme unora - nu era chiar asa de usor de urcat pe ciclocross - cei cu MTB s-au descurcat ceva mai bine - si o bucata de 2 m cu pietris care am putea-o asimila cu un sand-pit. In rest, nu tu bariere, nu tu noroi, nimic. Practic, un circuit de fuga si-atat, nimic sa ma avantajeze, mica sectiune tehnica oferindu-mi la fiecare tura cate un mic avans, pe care sa-l pierd pe asfalt.
Dintre cunoscuti a participat multa lume, o sa ma rezum sa-i amintesc pe cei de la ciclocross: campionii Frunzeanu si Stefan (Basso), Stefan (445), Kimosabe si Horia (Han) care venise cu un trekking sa faca poze si l-am convins sa dea jos portbagajele si sa se inscrie.
Am fost anuntati ca avem de facut 10 ture, apoi un "dobitoc" a intrebat daca ne opresc cand termina primul. Organizatorii brusc s-au luminat: da, da, va oprim. Cred ca daca nu se trezea ala sa comenteze, ne lasa sa facem toti 10 ture. Asa, concursul s-a terminat cand a terminat primul. Acuma inchipuiti-va ca pe un circuit de 2 km, la 10 ture, e evident ca Frunzeanu si Basso or sa te ajunga din urma ca amator. Adica din start esti condamnat sa nu termini. Ce mai costa sa stai 20 minute sa termine toti... Ma rog, regula asta exista intr-adevar la cursele de profesionisti, asa ca, daca tot n-am dat nici un ban, n-o contestam. Astfel, as fi apucat sa fac 9 ture. Totusi, dintr-o eroare si o incurcatura in care au fost implicati Frunzeanu, organizatorii si Basso si din care Frunzeanu a iesit prost de tot, cu DNF, si noi am fost opriti cu o tura mai repede, dupa 8 ture, desi Basso a terminat a 10-a tura dupa ce ne-au oprit pe noi.
In fine, lucrurile s-au terminat in pripa. Basso a iesit pe locul 1 singur-singurel cu Frunzeanu descalificat, desi au tras impreuna in fata pana la final iar la amatori Stefan 445 a luat podiumul dupa o cursa foarte tare, urmat de mine si de Horia, care am terminat impreuna, din intamplare eu trecand linia primul. Putea fi si invers. Noi n-am stiut ca se termina, ca altfel ne-am fi sprintat un pic asa, de fun. Kimosabe a incheiat plutonul amatorilor de ciclocross.
Horia Han - Stefan 445 - moi
A fost pana la urma o dimineata placuta intre prieteni, aproape o ora de tras pe roti inguste si un loc 2 din ala, din 4 persoane prezente. Fiindca concursul a iesit atat de "bine", se pare ca se mai face unul si saptamana viitoare in acelasi loc, cupa FRCT la ciclocross. Mi-ar place mult sa vina mai multa lume la ciclocross, stiu ca sunt multi care mai au biciclete, e o disciplina foarte iubita in alte tari si, daca ne-am aduna macar 20-30 de amatori am putea lansa o miscare frumoasa, ca si in SUA, cu concursuri cu spectacol, cu costume, talangi, oameni mascati, un festival al ciclismului care ar atrage multi biciclisti inspre latura sportiva. Viitorul depinde de noi.
Wednesday, July 27, 2011
Vf. Omu pe roti subtiri - ciclocross extrem
Urcarea cu MTB-ul pe Omu nu e nici o smecherie, n-am fost nici o data atras de ideea sa o fac. Nu mi se pare nici macar de palmares, doar o tura de MTB banala - vreo 35 km cu 1800 m diferenta de nivel din Sinaia - doar o urcare pe Drumul de Vara dintre Cote o poate face mai atractiva. Sunt atatea in zona mult mai interesante de facut. In plus, tigania de pe varf din perioada estivala, ghiolbanii urcati cu cabina si, mai nou, gratie noului drum, cu masina la Babele, nu ma fac sa imi doresc sa ajung acolo.
Totusi, ideea de a urca pe Omu cu ciclocross-ul pare o adevarata provocare. Iar coborarea de acolo o provocare si mai mare si o doza acuta de fun. Plus privirile ciudate ale oamenilor care vad sprijinite la intrarea cabanei o gramada de "semicurse"...
Dar as incepe mai intai prin a lamuri notiunea asta de ciclocross, care devine din ce in ce mai "pop" in cultura ciclista, mai ales bucuresteana, dar destul de gresit inteleasa de unii. Prin urmare:
Cyclo-cross (sometimes cyclocross, CX, CCX, cyclo-X or 'cross') is a form of bicycle racing. Races typically take place in the autumn and winter (the international or "World Cup" season is September–January), and consists of many laps of a short (2.5–3.5 km or 1.5–2 mile) course featuring pavement, wooded trails, grass, steep hills and obstacles requiring the rider to quickly dismount, carry the bike whilst navigating the obstruction and remount.
Cyclo-cross bicycles are similar to racing bicycles: lightweight, with narrow tires and drop handlebars. However, they also share characteristics with mountain bicycles in that they utilize knobby tread tires for traction, and cantilever style brakes for clearance needed due to muddy condition
Si pentru cine n-are rabdare de citit:
Si nu in ultimul rand, cursele de ciclocross exista de aproape 100 de ani, MTB-ul fiind proaspat aparut in anii 80...
OK, deci care e smecheria? De ce sa te duci pe off-road cu un soi de cursiera mai ciudata cand te poti duce cu MTB-ul? Care e motivatia?
PENTRU CA PE CICLOCROSS SINGURUL TAU AJUTOR SUNT ABILITATILE TALE TEHNICE. Nu ai suspensii, nu ai cauciucurile mari, nici macar toata gama de viteze, nu ai nimic ce sa te ajute sa treci peste obstacole. Esti tu versus natura, cu o legatura directa si rigida intre voi: ciclocross-ul.
Si acum sa ajungem la tura la OMU. Da, este o tura de MTB si da, sa urci pe Omu pe ciclocross e fortat. E foarte greu cu rotile alea prin bolovani, e greu de invins panta, sunt grele sectiunile de single-trail si drumul abrupt si sfaramicios dintre Cote. Dar satisfactia de a le birui fara ajutorul tehnicii e imensa.
Asa ca ne-am aliniat 11 curajosi in gara la Sinaia: 8 cu ciclocross, 2 cu MTB si un cross.
Totusi, ideea de a urca pe Omu cu ciclocross-ul pare o adevarata provocare. Iar coborarea de acolo o provocare si mai mare si o doza acuta de fun. Plus privirile ciudate ale oamenilor care vad sprijinite la intrarea cabanei o gramada de "semicurse"...
Dar as incepe mai intai prin a lamuri notiunea asta de ciclocross, care devine din ce in ce mai "pop" in cultura ciclista, mai ales bucuresteana, dar destul de gresit inteleasa de unii. Prin urmare:
Cyclo-cross (sometimes cyclocross, CX, CCX, cyclo-X or 'cross') is a form of bicycle racing. Races typically take place in the autumn and winter (the international or "World Cup" season is September–January), and consists of many laps of a short (2.5–3.5 km or 1.5–2 mile) course featuring pavement, wooded trails, grass, steep hills and obstacles requiring the rider to quickly dismount, carry the bike whilst navigating the obstruction and remount.
Cyclo-cross bicycles are similar to racing bicycles: lightweight, with narrow tires and drop handlebars. However, they also share characteristics with mountain bicycles in that they utilize knobby tread tires for traction, and cantilever style brakes for clearance needed due to muddy condition
Si pentru cine n-are rabdare de citit:
Si nu in ultimul rand, cursele de ciclocross exista de aproape 100 de ani, MTB-ul fiind proaspat aparut in anii 80...
OK, deci care e smecheria? De ce sa te duci pe off-road cu un soi de cursiera mai ciudata cand te poti duce cu MTB-ul? Care e motivatia?
PENTRU CA PE CICLOCROSS SINGURUL TAU AJUTOR SUNT ABILITATILE TALE TEHNICE. Nu ai suspensii, nu ai cauciucurile mari, nici macar toata gama de viteze, nu ai nimic ce sa te ajute sa treci peste obstacole. Esti tu versus natura, cu o legatura directa si rigida intre voi: ciclocross-ul.
Si acum sa ajungem la tura la OMU. Da, este o tura de MTB si da, sa urci pe Omu pe ciclocross e fortat. E foarte greu cu rotile alea prin bolovani, e greu de invins panta, sunt grele sectiunile de single-trail si drumul abrupt si sfaramicios dintre Cote. Dar satisfactia de a le birui fara ajutorul tehnicii e imensa.
Asa ca ne-am aliniat 11 curajosi in gara la Sinaia: 8 cu ciclocross, 2 cu MTB si un cross.
Protagonisti :
Urs, Masi, Adi, Sergiu, Horatiu, Basso, Stef , Caine, Octav, Vlad, Costin
Urs, Masi, Adi, Sergiu, Horatiu, Basso, Stef , Caine, Octav, Vlad, Costin
Unii au renuntat pe parcurs, multi au renuntat la Babele. Dar sus am ajuns doar 5: la categoria CICLOCROSS, pe OMU, au spus prezenti Stefan (Basso), Costin, Octav si subsemnatul, plus Sergiu pe MTB. Am zis, am facut, ne-am simtit bine si fierul meu a mers impecabil. A fost cea mai tehnica tura din viata mea, dar am reusit sa urcam din gara pana pe varf cam in 3 ore. Am impins doar cativa m la Cerdac si cateva bucati chiar inainte de varf, iar la coborare am facut 99% in sa. Ce mai, un vis devenit realitate, un extaz total pentru orice rider tehnic.
In final, o poza cu blestemul Bucegilor, drumul de pe Dichiu. Va fi sigur trecut pe lista rutierilor pe perioada urmatoare, dar eu zic ca nu o sa tina mult, se va surpa. Si daca e sa imi spun parerea, cu cat se surpa mai repede, cu atat mai bine....
Subscribe to:
Posts (Atom)