Monday, March 31, 2008

Sinaia la sfarsit de martie

Duminica asta ar fi trebuit sa fie Valea Gaura pe schiuri cu gasca lui Bubulu, dar deh din motive subiective ne-am oprit in Sinaia (pentru a cata oara????!!!!!). Asa ca impricinata impreuna cu Horatiu am luat cabina pana la cota 2000 si am coborat pentru inceput pe Carp pe firul vaii, dupa care am coborat pe Papagal impeuna cu Mitza si Cristina. In continuare am urcat la 2000 si am coborat pe Valea Dorului care era plina ochi ca de obicei atat pe terasa cat si la teleschi. Nedorind sa subventionam acel teleschi am decis pe loc sa urcam pe piei spre Varful cu Dor, ocazie cu care am si testat noile pieps-uri achizitionate. Am coborat o tura in vale si in final pe piei pana la 2000 de unde am coborat frumos pe Tarle.

Cateva poze din tura:











Tuesday, March 25, 2008

Seaca dintre Clai si drumul lui Schill

Duminica aveam chef de o vale la coltzari asa ca am stabilit cu Radu sa mergem in Busteni sa vedem ce se poate face. Am luat in calcul si varianta sa urcam cu cabina si sa coboram pe Bucsoiu. Cand am ajuns acolo, la cabina era pus anunt ca din cauza vantului nu functioneaza asa ca am trecut la planul B: urcam pe Seaca dintre Clai si Hornul cu Flori si coboram pe undeva. Zis si facut. Vremea era destul de buna, adica soare, frumos. Am inceput noi sa urcam, fara prea mult entuziasm. Am zis ca cine stie, poate e din cauza ca sunt la inceputul traseului si nu mi-am intrat in forma. Radu mergea la fel ca mine, adica prost. Am ajuns la prima saritoare pe care am ocolit-o prin dreapta. Dupa ce am trecut de prima saritoare ne-am oprit sa ne punem coltzarii. Zapada era destul de multa, era un strat de pulver de 20-30 cm peste un strat mai vechi consolidat. Pe langa faptul ca era zapada multa, mai faceam si urme lucru care m-a cam terminat. Abia ma taram pe vale, fiecare pas mi se parea o lupta cu mine insami. Toata povestea am pus-o pe seama faptului ca in ultima luna jumate am fost exclusiv la ski si nu mai facusem miscare de la inceputul lui februarie. Am urcat noi cam 3 sferturi din vale cu o tarseala de nedescris. Mie nu prea imi placea zapada, ca la fiecare pas se rupea stratul nou. Radu era si el circumspect, ca daca sus era cornisa ar fi fost nasol. Asa ca de comun acord si in cel mai scurt timp am luat decizia sa ne intoarcem si sa urcam pe Schill. Cu ocazia asta am facut si un rapel frumos pe ultima saritoare, adica prima cum urci. Asa ca am ajuns in traseul marcat si am inceput sa urcam pe Schill la fel de sictiriti si cu entuziasmul la pamant. Intre timp am vorbit cu Horatiu care urcase cu gasca de schiori si mergeau spre Valea Cerbului. Pe Schill am mers la fel, pana la urma pe la 3 eram la ultimul pilon. Am stat juma de ora la povesti, dupa care am dat-o la vale pe valcele pana s-a terminat zapada. Pe la 6 am facut join si cu Horatiu si am mers impreuna la o carciuma din Sinaia, de unde am plecat spre Bucuresti.













Sunday, March 16, 2008

Un pic de schi - doua ture in Azuga si Sinaia

Dupa Austria am revenit cu picioarele pe pamant, respectiv pe partiile de la noi. Sambata am plecat cu Roxana spre Sinaia, unde se anunta nu stiu ce mare test de schiuri, cu gandul sa testez si eu niste Dynastaruri si Elanuri in perspectiva. Din pacate, situatia a fost ceva mai trista, la Sinaia batea vantul si nu mergea cabina, implicit pica si testul. Asa ca am tras spre Azuga. Acolo, peste gheata cu bolovani de pe partie s-a depus un super pulver. Mie mi-a placut, la Roxana nu ca fugea zapada un pic sub schiuri. Am dat o Sorica si doua Cazacu si ne-am retras, atat din motive financiare (Azuga e totusi cam scumpa) cat si datorita socului reintalnirii cu partiile noastre dupa Austria. Am bagat o masa copioasa la Furnica si ne-am intors repede la Bucuresti.

Duminica speranta n-a murit asa ca am plecat cu Sorin inapoi la Sinaia, unde de data asta am urcat cu cabina. Ne-am intalnit si cu Doru si inca un prieten. Totusi, testul de schiuri se pare ca n-a mai avut loc. Am dat o tura pe Valea Dorului si am urcat un pic pe piei ca sa dam o tura spre Valea Vanturis, unde Doru a tras o cazatura de nota 10. Apoi am urcat pe piei inapoi si am coborat pe Carp, destul de dragut. Dupa parlamentari lungi, daca sa mai dam un Carp sau nu, am hotarat sa mergem la Azuga unde trebuia sa fie un super pulver, si sa dam o Urechea. Ajunsi sus in Azuga, am descoperit ca pulverul ud de Sambata s-a tasat si a rezultat o partie impecabila, motiv pentru care am dat vreo 4 ture pe Cazacu. Apoi s-a facut seara si ne-am retras spre Bucuresti.

Saturday, March 01, 2008

In sfarsit - SCHI IN AUSTRIA !!!

De cand am reusit cat de cat sa schiez, am avut un vis. Sa ma duc sa schiez in afara, unde pe partii curge lapte si miere, in lumea pulverului fara sfarsit, unde notiunea de coada la telescaun nu s-a inventat si unde sunt mai multe ratrack-uri decat masini inmatriculate.
In fiecare an, soarta a facut sa nu pot sa incerc si eu marea placere. Dar anul acesta, dupa ce soarta, care din nou si-a bagat nasul, a fost invinsa, am reusit. Astfel, in 29 februarie dimineata, din Cluj iesea un Renault Clio cu mine, Roxana si Sergiu, ticsit cu schiuri, clapari si rucsaci, cu destinatia AUSTRIA. Mai exact, statiunea Moeltaller Gletscher, despre care sincer sa fiu nu stiam nimic, doar ca am gasit o combinatie de cazare ieftina.

Prima zi am mers la Moeltaller, unde am descoperit despre ce e vorba. Super! Trenulet subteran pana la partii, o gramada de instalatii de cablu, tot ce vrei. Statiunea are vreo 60 km de partii, dar nici vorba sa poti sa fi dezamagit, ai ce schia la greu.
Nu tot timpul s-a putut schia aici, din cauza vantului, motiv pentru care cateva zile am poposit la o statiune vecina Mallnitz, unde vremea era mai ingaduitoare si unde skipass-ul era valabil.

Ce sa spun, nu as vrea sa lungesc prea mult, dar partii ca-n palma, off-piste suficient, pulver pana-n gat, cruste si placi de vant la greu, panta mare sau mica, pentru fiecare, cablu pana la peste 3000 m, in fine, cine a fost pe afara stie senzatia. Eu am incercat sa schiez cat mai putin pe zapada batuta de pe partie si am reusit - am avut parte de tot ce am vrut.

Ce sa mai spun, eu mi-am incercat noii clapari, Roxi si-a luat altii dar nu se potriveau pe legaturi asa ca i-a incercat doar in Romania. In rest, civilizatie, cate un Piatra Craiului in fiecare curba, as putea sa scriu o carte despre ce e pe acolo, dar mai bine pun cateva poze:

Un sat de pe marginea drumului, pe undeva prin Dachstain, unde fiecare sat are o gondola ca cea din Poiana Brasov:



Vedere in sus de la statia intermediara din Mallnitz, pe bucata asta am prins cel mai mare pulver in care am schiat vreodata, pana la brau:



Vedere de pe terasa de la gondola din Moeltaller, unde se poate servi o gustare minunata cu o priveliste de vis:



Sergiu sus pe varf la 3000 m:



Eu si cu Roxana, tot la 3000 m. Nu se vede in poza, dar vantul te cam lua de pe picioare:



Sergiu cu placa pe cea mai scarboasa crusta posibila. Cool!!!



Roxi la Moeltaller, in spate instalatiile si varful de 3000 m:



O priveliste cu zona superioara din Moeltaller, evident in poza nu reiese si panta, care era destul de serioasa pe alocuri:



Roxi la gondola din Moeltaller:



Amandoi cu privelistea in spate:



Partea inferioara a partiilor din Mallnitz, vazute de la terasa de la statia intermediara a cabinei, singura coborare din zona accesibila pe vreme foarte proasta (o coborare rosie/neagra superba de altfel):



Priveliste de pe partia din Mallnitz:



Sergiu la Mallnitz:



Eu la Moeltaller:



Tot eu "inotand" cu schiurile prin crusta de vis din Moeltaller. Se vede dupa pozitie cam care era treaba cu zapada: