Sunday, June 15, 2014

La lupta la Brasov XCM

Daca 4Munti e taticul concursurilor de MTB, la cele cu o singura etapa se detaseaza clar cele doua concursuri din seria Triada MTB, Brasov XCM si Geiger, cu turele lor lungi. Traseele sunt foarte lucrate, deosebit de grele si de frumoase si sunt o adevarata provocare.


La Brasov am ajuns obosit dupa o alergare la Omu cu o zi inainte, cu ceva febra musculara care nu se simte direct la pedalat, dar conteaza. Am luat startul acceptabil, dar nu imi place deloc urcarea aia pe forestier pana in Poiana. Traseul de abia de acolo incepe. Coborarea din Poiana in Rasnov e genul ala de coborare care o percepi ca o urcare, are tot felul de gaturi abrupte astfel incat jumatate din timp ti-l petreci urcand. M-am alergat un pic pe acolo cu Teodor Cosmin dar era in mare forma si la un moment dat a luat-o tare in fata si nu l-am mai vazut tot concursul.


Pe urcarea grea de la pestera Valea Cetatii inapoi spre Poiana am mai cules si depasit vreo 2 concurenti. Urcarea aia e ridicol de grea, dar aproape in intregime ciclabila. Dar marea ei calitate e ca te pregateste pentru marea provocare, urcarea pe Postavaru....


Dar pana acolo mai e coborarea inapoi in Brasov pe un traseu special de DH. Jos la Pietrele lui Solomon m-am intalnit si cu Suca cu care am urcat pana in punctul de alimentare, unde eu m-am oprit sa iau apa iar el nu. Nici pe el nu l-am mai vazut pana la final. Pe urcarea pe Drumul Rosu m-am mai alergat un pic cu un concurent care m-a cam facut pe primele bucati dar, de pe la jumatate, a ramas cam in urma. Una peste alta, am reusit sa combin foarte bine momentele de urcare in forta cu cele de impins de relaxare pentru a ajunge eficient dar la capatul puterilor in varf pe Postavaru de unde incepe ultima mare provocare: 20 km de coborare pana in Brasov, cu bucati deosebit de tehnice si de grele, aproape la fel de obositoare ca urcarea dar cu satisfactii deosebite.


Un ultim concurent l-am depasit pe bucata sapata in stanca de pe Tampa, la 1 km de sosire si am ajuns la final cu vreo 20 de minute mai bine decat anul trecut, la cateva zeci de minute bune de tot dupa Suca si Cosmin. A fost un concurs pe cinste pe care ma voi stradui sa nu-l ratez niciodata....

Saturday, June 14, 2014

O fugareala mica spre Omu cu Roxana si una pe Tampa cu Rares

Cu o zi inainte de un concurs greu cum e Brasov XCM ce face omul cu scaun la cap? Da o alergare spre Omu, pe cea mai frumoasa combinatie de traseu: urcare pe Gaura, coborare pe Clincea. Asa ca am plecat de la bariera din Poarta infipt si am urcat bine de tot astfel incat in vreo 2 ore bune si un pic eram sus in Saua Hornurilor.




Cum nu am vreo-un fetis deosebit cu cabana Omu si vremea nu era foarte frumoasa pe sus, am coborat direct pe Clincea si mi-am adus aminte de ce frumos e acest traseu pe care mai fusesem doar o data, acum si plin de Rododendroni...





Cum nu era de ajuns, seara l-am luat pe Rares in rucsac si pe bona si am urcat cu totii din Brasov pana pe Tampa pe treptele de piatra si am coborat pe serpentine, unde Rares a facut si primii lui pasi pe munte :)





Sunday, June 08, 2014

MTB de elita la 4 Munti

Si iata ca a venit si punctul culminant al anului MTB-ist, 4 Munti, cunoscut pana acum ca si 3 Munti :)

Astfel, anul asta m-am aliniat la start cu echipa Spokes Cannondale impreuna cu colegul meu Serban Bara pentru 4 zile de MTB de cea mai inalta clasa, 4 zile de vis de pedalat prin, evident, 4 munti frumosi foc: Iezer, Leaota, Piatra Craiului si Bucegi. Dar as lua povestea pe zile, ca e mai simplu....

Ziua 1 - Muntii Iezer

Muntii Iezer sunt noii intrati in pleiada celor 4 munti parcursi pe MTB de cei ce vor sa devina Carpathian Man-i. Din pacate iarna tarzie a facut ca zapada sa persiste sus pe creste asa ca organizatorii ne-au pregatit un traseu surpriza care nu urca peste 2000 de m dar care promite sa merite sa faca parte din acest concurs...


Am plecat de dimineata cu Serban, Doru si Sorin din Stoenesti, unde va fi sosirea si, numai bine, ne-am facut incalzirea vreo 10 km pana in Campulung Muscel in centru unde e startul. S-a plecat moderat si am reusit sa luam un start bun, incalzirea spunandu-si cuvantul. Imediat din drumul de Leresti am intrat pe off-road si am inceput o lunga urcare, la inceput ciclabila, apoi mai pe final si cu mici bucati care pentru noi cel putin au necesitat cate putin push-bike. Vremea a fost cam inchisa, nu a plouat dar era noroi si mai ales o ceata care nu ne permitea sa vedem peisajul. Doar putin s-au dat norii la o parte sa vedem privelistea majestuoasa ce se deschidea din creasta estica a Iezerului.


Traseul a urcat constant pe o creasta dupa care a coborat pe alta pe niste bucati de single-trail delicioase, prin rauri, pe push-bike-uri noroiase, asa cum ii sta bine MTB-ului.


Pe ultimul sfert ne-am alergat putin cu echipa "concurenta" a lui Teodor Cosmin dar, undeva dupa traversarea DN-ului si inainte de coborarea finala spre Stoenesti am sprintat tare pe un forestier si i-am lasat in urma. In schimb i-am ajuns pe Balan si Fodor si i-am depasit si pe ei pe coborarea finala terminand prima etapa pe locul 8. Am mers frumos ca echipa si se pare ca, desi oricum stiam asta, decizia de a merge cu Serban a fost una foarte buna.



Ziua 2 - Muntii Leaota

Am reusit sa il conving pe Serban cat de cat de strategia mea de a porni moderat si a intrece lumea cand e deja obosita, dar parca nu parea convins. Eu stiam ca asta va fi ziua in care il voi convinge. E o strategie foarte buna ca sa obtii un loc bun, dar nu prea poti castiga un concurs cu ea. Oricum nu trageam la podium ca n-aveam cum, asa ca am zis sa o aplic aici unde se potriveste de minune. Startul e pe asfalt in usoara coborare dupa care se intra in urcare usoara pentru cativa km buni, urcare pe care toti sunt tentati sa traga tare. Dar apoi urcarea devine brusc foarte grea iar bucata grea e foarte lunga. Serban s-a dus un pic in fata dar eu am ramas sa ma conserv, undeva la vreo 50 m mai in spate, incercand astfel sa-l mai domolesc si pe el. Am venit langa el doar cand drumul paraseste valea Badeni si incepe sa urce, unde i-am zis sa incepem si noi sa ii dam.


Astfel, echipa dupa echipa au inceput sa ramana in urma pana cand am ajuns pe unde ne era locul, pe langa cei de la CPNT, Balan care ramasese singur (Suca a plecat din cauza unor probleme de familie), echipa lui Cosmin si se mai vedeau si englezii de la Dullwich Paragon. Din pacate, cum am inceput sa trag tare, lantul meu a inceput sa scartaie rau, desi il dadusem seara cu ulei. Trebuia sa-i mai dau un ulei si dimineata... La un moment dat incepuse sa sara de pe un pinion pe altul. Atunci am trecut pe langa Balan si l-am intrebat daca n-are niste ulei de lant. Ii raman dator pe multa vreme pentru ajutor, avea si bicla mea era iar noua. Cum ne apropiam de punctul de alimentare din varful Leaota i-am depasit pe englezi si pe Cosmin.


Coborarea de pe varful Leaota e pe un single-trail in coasta cu bolovani si imi place mult de tot. Cred ca i-a placut si lui Serban, eu eram mai avantajat un pic cu rotile de 29.


Pe single-trail am observat in fata inca o echipa pe care am ajuns-o mult mai incolo, pe un push-bike criminal.


Apoi, pe coborarea din creasta spre Fundata, am dat de unul din echipa S&S Cannondale care se ratacise, practic ii depasisem si pe ei. Am tras cat am putut si am reusit cea mai buna clasare din cele patru zile, pe locul 5, in mare parte si datorita greselii celor de la Cannondale. In clasamentul general am fost propulsati pe locul 6.

Dupa finish am reusit sa il "pacalesc" pe Serban sa mearga cu mine inapoi in Stoenesti sa recuperam masinile, el a lui Doru si eu a lui Corrado, desi s-a cam ofticat cand am avut de mers aproape 40 km, desi mai toti au fost in coborare :) Dar na, am mers la munte sa ma dau cu bicicleta, nu sa stau cu burta la soare, chiar daca e concurs...

Ziua 3 - Piatra Craiului

Ziua asta e ziua care da oarecum brand-ul concursului si e si ziua cand se desfasoara si cursa de o zi, deci traseul e ceva mai aglomerat. Am luat startul de la Cheile Gradistei destul de slab, pe prima coborare cu pietre mi-a derapat o roata si m-am cam speriat. Mi-am revenit cat de cat si m-am regrupat cu Serban, dar el s-a mai distantat putin pe coborarea de pe torentul din Fundata. A mers mai bine ca mine si pe coborarea spre drumul de Ciocanu, dar ne-am regrupat pe marea urcare si am reusit sa mergem cat de cat in echipa pana in Sirnea.


Dupa punctul de alimentare in schimb, Serban a plecat mai tare un pic pe coborarea spre valea Sbarcioara si la un moment dat cativa concurenti mi-au taiat fata si nu am mai putut sa-i depasesc o bucata lunga de timp.


Am intrat pe firul raului, cu cele peste 20 de treceri prin rau, unde vreau sa zic ca e parfum cu rotile de 29... Dar cu toate astea nu il vedeam pe Serban, desi stiam ca trebuie sa fie pe aproape.



Dupa ce am iesit in asfalt in Moieciu am inceput sa imi fac griji, daca cumva Serban a ramas in urma cu o problema si nu l-am vazut, ca pe Sbarcioara sunt mai multe versiuni de carare. Am inceput urcarea spre Magura cu teama asta in suflet, dar la un moment dat cand era vizibilitatea mai buna l-am vazut si pe Serban destul de aproape in fata mea. L-am ajuns pe la push-bike si de acolo am mers relativ impreuna.


Urcarea de la Prapastii a mers fantastic, m-am simtit in mare forma, ne-am mai alergat un pic cu Balan care pana la urma in sfarsit s-a distantat de noi in fata. Mai erau si cativa concurenti de la o zi. La Table ma saluta Adi Bostan si ii fac si eu cu mana, treaba care ma arunca direct in bot, singura cazatura din concurs pentru mine, dar destul de dura. Un pic sifonat, ma urca inapoi pe bicicleta si ii dam si urcarea in saua Joaca si coborarea ce urmeaza pe bolovani, apoi trecerea pietroasa spre Sirnea si de acolo ultimele bucati, pe drumul judetean, coborarea pe single trail in Cheile Gradistei si urcarea finala pana la complex sus unde am ajuns pe locul 6 si ne-am pastrat pozitia in clasament.

Ziua 4 - Bucegi

Ziua 4 e cea mai urata zi dintre toate, pentru ca totul se termina..... Parca nimeni nu s-a saturat de pedalat, nimeni nu ar vrea sa plece seara acasa.... Dar ca si traseu, e ziua cea mai provocatoare, cu o urcare cu push-bike si single-trail pana in Strungulita. Ne-am fugarit pana acolo un pic cu Balan care ne-o cam luase in fata. De asemenea echipa din spatele nostru din clasament ne-o luase si ea in fata, Are We There Yet, iar noi stiam ca ei sunt foarte buni pe coboorare, iar a doua jumatate a zilei e chiar cel mai lung single-trail si poate si cel mai frumos din Romania, coborarea din Saua Strunga pana in Moieciu, unde cu siguranta ei se vor distanta si mai tare de noi. Nu ne despartea decat vreo 15 minute care le puteam pierde usor, asa ca am tras cat am putut. Totusi, nu am reusit sa ajungem inaintea lor in saua Strunga, oamenii erau hotarati.



Cu nemultumirea asta in suflet, dupa micul carry-bike prin zapada din Strungulita, ne-am dat si noi drumul in coborare pe single-trail unde ne-am bucurat sincer de fiecare moment. Dar cel mai mult ne-am bucurat (desi nu e frumos) cand echipa din fata era trasa pe dreapta si repara o pana...





Nu cred ca reuseau totusi sa ne ia tot avantajul, dar macar de acolo scapasem de un stres, asa ca am urcat spre Cheile Gradistei in tempo mai relaxat, ca era clara treaba. Clara pana cand, cu 2 curbe inainte de a ajunge sus, constat ca am facut.... pana!!! Noroc cu un spray din ala ieftin de Lidl care mi-a pus roata un pic pe picioare si am putut ajunge cu ea asa si-asa pana la sosire, terminand astfel concursul pe un nesperat dar muncit loc 6 in clasamentul general.

Sunday, June 01, 2014

Brasov Gentleman's Race - un super pseudo-concurs de sosea

Inca de prima data cand am auzit de Gentleman's Race-ul de la Brasov m-am gandit ca ar fi frumos de mers. Cu conceptul de Gentleman's Race ma mai intalnisem la concursul 60/3000+ al lui Ion, un concurs cu un traseu marcat sumar, fara arbitrii, la care totul se bazeaza pe increderea in concurenti ca nu triseaza. In plus, la concursul de sosea era si ideea ca, desi noi ne concuram, oficial eram fiecare iesiti la o plimbare cu bicicleta daca ne intreba cineva ceva. Concursul din Brasov a fost pe echipe de 4 persoane. Traseul a avut in jur de 145 km cu vreo 2000 m parca diferernta de nivel pe ruta Podul Olt - Harman - Bod - Sfantu Gheorghe - Sugas Bai - Sfantu Gheorghe - Zagon - Intorsura Buzaului - Podul Olt, cu o bucata neasfaltata de "strada bianchi" de vreo 7 km in pasul Zagon. Ca sa nu perturbam traficul, echipele au plecat la interval de 3 minute una de alta, in ordinea timpului de parcurgere aproximat de fiecare dintre ele, cei mai slabi primii.

Echipa noastra de aur a fost formata din Doru, Serban, Sorin si bineinteles subsemnatul, iar noi am aproximat ca vom scoate o medie de 30 km/h.



Taxa de participare a fost cate un bax de 6 cutii de bere de echipa, ce vrea fiecare, plus eventuale si evidente donatii voluntare.

Vreau sa spun ca am fost impresionat de cat de ordonat a mers treaba. Am fost o echipa adevarata, am mers in pluton ca la carte aproape tot traseul, Doru si Serban si-au asumat rolul sa duca trena in momentele mai grele, eu si Sorin am mai dus-o si noi cand si cum. Una peste alta, a fost o experienta deosebita. Organizarea a fost de asemenea impecabila, cu un Base Camp foarte dotat cu cafele, beri, sucuri dar mai ales pizza si prajituri de casa cat incape, atat la start cat si la sosire!!!

Am mers deci ca ceasul, ne-am mai imprastiat un pic pe urcarea de la Sugas si de pe Zagon, in rest fiind o echipa adevarata, cum se poate vedea si din poze, care zic eu ca spun totul. Mi-a placut mult de tot si concursul, dar mai ales cum s-a miscat echipa. La final am scos fix cat am preconizat! Cu siguranta voi reveni la concursul asta sau la altele de genul sau, de preferat in aceiasi echipa de aur! Imi permit (cu multumiri fotografilor) sa pun toate pozele care le am ca merita!