Monday, June 25, 2012

3Munti - 3 zile, 2 oameni si o mare provocare

Daca pentru ciclistul de Bucuresti provocarea anuala se numeste Prima Evadare iar pentru MTB-istul consacrat provocarea anuala vine la Geiger, pentru numarul mult mai restrans decat cei inainte amintiti al ciclistului montan de anduranta provocarea vine de 2 ori pe an: la Iron Bike, unde un singur traseu de peste 200 km cu sectiuni tehnice si dificile aduce un pic de teama in inima oricarui curajos, dar si la 3Munti, singura provocare de mai multe zile, un concurs pe etape, dar si un concurs prin munti. Trasee dificle exista la multe concursuri, care pun in dificultate tehnica si iti storc ultimul strop de energie, dar foarte putine ajung in creasta, acolo unde muntele exista in toata maretia sa.  Sicane si poteci care intretaie in zig-zag padurile invartind concurentii in jurul catorva puncte principale sunt si au farmecul lor. La 3Munti, traseul urca pana in varf, departe de orice drum, acolo unde vremea poate sa se schimbe de la canicula la ninsoare in cateva minute si unde cel mai mic accident poate insemna o lunga si de durata actiune de salvare....



Ei bine, 3Munti nu numai ca ofera aventura parcurgerii unui munte pe bicicleta, dar face asta 3 zile la rand, o zi in Leaota, una in Bucegi si una de mijloc in Piatra Craiului, in care chiar daca concurentii nu urca pe creste, acestia vor descoperi zona Pestera - Sirnea - Fundata in cele mai ascunse detalii, pe poteci stiute doar de localnici, dar fara sa evite provocarile clasice, cum ar fi urcarea de la Ciocanu sau din Prapastiile Zarnestilor.


De asemenea, provocarea este pe echipe, pentru a evita situatii neplacute legate de o eventuala accidentare. Dar concursul pe echipe inseamna mult mai mult decat o simpla masura de precautie, inseamna o cu totul alta strategie, intelegere si ajutor reciproc intre cei 2 coechipieri, acceptarea slabiciunilor fiecaruia si mai ales sustinerea reciproca in momente grele...



Astfel, vineri dimineata, impreuna cu Sorin, ne-am aliniat la start in Stoenesti, avand in fata noastra drumul peste muntele Leaota. Alaturi de noi, inca 32 de temerari, in total 17 echipe. Un numar mic de concurenti in comparatie cu alte concursuri de masa, dar un numar ideal pentru aceste trasee, unde in serenitatea crestelor numai de aglomeratie si injuraturi nu ai chef.


 Traseul din prima zi e simplu: urcam aproape 30 km pana sub varul Leaota, apoi coboram pe carari atent selectionate pana la complexul Cheile Gradistei - Fundata. Un urcus superb, nu foarte tehnic si nici foarte dificil, a fost introducerea perfecta in spiritul acestei competitii. In creasta, drumul a facut loc potecilor ciobanesti, iscusit largite ici-colo de organizatori pentru a permite parcurgerea la limita pe bicicleta, exact cat sa nu dai cu pedalele de margine. Mai coboram din sa pentru unele bucati mai denivelate, mai traversam cate un varf mic, mai un push-bike urmat de o coborare in forta.... Apoi, un drum forestier prost ne conduce in coborare spre poteca pe care, peste radacini si bolovani, pe pante ametitoare, am ajuns intre primele case din Fundata. Prima zi s-a terminat minunat, ne simtim bine iar echipa noastra a obtinut un frumos loc 5.



A doua zi traseul e mai jucaus. Coborari prin torenti, traversari de sute de metri prin albia raului, single-trail-uri ce coboara in zig-zag, poteci bolovanoase care trebuie urcate, toate vin intr-o succesiune rapida si ametitoare. Intr-un fel, ne-a lipsit linistea din prima zi, deoarece inca 80 de concurenti la proba de o zi au impartit acelasi traseu, dar in final am avut mai multi cu care sa ne alergam... Ciocanu, Prapastiile, toate au trecut iute pe sub rotile bicicletelor noastre de incredere. Dupa o coborare ametitoare, am tras un sprint de zile mari pe ultimii km de forestier. Am incheiat ziua pe locul 6.




A treia zi, din nou, s-a asternut linistea. Aceiasi 34 de prieteni, care deja ne stiam foarte bine, ne-am aliniat la poate cel mai prietenesc start de care am avut parte pana acum. Fara sprinturi nebune, fara depasiri la limita, fiecare am pornit spre coborarea in Moieciu, un alt single trail memorabil, schimband pe drum impresii cu colegii de pedala. Asta nu inseamna ca mergeam incet, mergeam tare, dar asa, fara ura. Dupa urcarea prin Moecel, a urmat partea mea preferata din tot concursul, urcarea pe Bucsa, care incepe un un push-bike, mai are unul la sfarsit, dar in rest se poate face in mare parte pe bicicleta, desi mai tot timpul esti la limita. Este extraordinar cat de frumos e sentimentul sa ajungi in varful muntelui urcand pe un single-trail, pe unde in general lumea coboara. Sus, inainte de saua Strunga, ne astepta Luci, cel datorita caruia aceste 3 zile minunate au fost posibile, impreuna cu un baiat care canta la fluier. Un ultim push-bike peste stancile din Strunga ne-au dus in poate cea mai frumoasa coborare de MTB din Romania. Peste 1000 m de diferenta de nivel, coborati dintr-o singura bucata, pe o poteca ce incepe printre stanci, apoi trece prin poieni, prin paduri, prin fanate si pe langa stane, avand mereu in dreapta peisajul fantastic oferit de versantii stancosi ai muntelui Batrana. Nici nu stiu cum a trecut aceasta coborare, ca un vis, ce stiu e ca in momentul in care am iesit jos la drum am simtit o tristete enorma ca totul s-a terminat. Am mai bagat tare ultimii km de urcare pana la complex si am trecut linia de sosire tot pe locul 6, loc ocupat si in clasamentul general.



Dar nimeni, nici macar cei de pe podium, nu pareau interesati foarte mult de clasamente.... Pentru ca eram toti o alta specie de ciclisti. Cu totii ne bucuram de cele trei zile minunate, dar ne intristam ca s-au terminat. Mi-as fi dorit sa repetam asta si maine, si poimanie, la infinit daca se poate....


Asa s-au petrecut trei zile de aventura si de pedalat sub semnul prieteniei generale. Aceiasi oameni cu siguranta ne vom revedea la celealalte concursuri rezervate noua, iubitorilor de aventura. Ne vom revedea in numar mare cu totii la Iron Bike. Multumim din suflet lui Luci si echipei din Zarnesti, dar si echipei din Pitesti, care ne-au incantat cu rezultatul eforturilor lor supraomenesti. Felicitari lui Alex care din nou a facut un concurs eroic, terminand ultimele 2 zile cu mana fracturata si in plus in ultima zi si cu bicicleta colegului sau Silviu stricata si facuta single-speed. Evident, felicitari castigatorilor si finisher-ilor, care la acest concurs au fost aceiasi cu cei ce au luat startul. Cu totii am terminat impreuna aceasta aventura.



Ce sa mai zic altceva decat ca speram cu totii sa ne revedem la anu', de ce nu chiar la 4Munti. Ideea lui Luci de a mai introduce o zi in Iezer ne-a suras tuturor si nu putem decat sa ne rugam sa se alinieze planetele cum trebuie si sa avem in 2013 primul maraton din Romania in 4 etape....

Sunday, June 17, 2012

Brasov XCM - un traseu pe sufletul meu

A fost si etapa a doua din Triada MTB, respectiv maratonul Brasov XCM. Cu o zona generoasa, organizatorii nu aveau cum sa dea gres, dar dupa mine au intrecut orice asteptare si ne-au intampinat cu un traseu mult mai greu decat ne-am fi inchipuit, pe rute surprinzatoare.

Astfel, daca concursul a inceput pe drumul vechi de Poiana, dupa un start cam haotic prin oras pe tot felul de stradute inguste si pline de masini parcate, odata ajunsi in Poiana a inceput o coborare de zile mari, foarte tehnica, pe prima parte si cu mici urcari, pana in Rasnov. Panta mare si bolovanii numerosi au facut din pacate si ceva victime. Dar odata ajunsi in Rasnov urma marea provocare, pentru ca urma efectiv un urcus constant pana pe Varful Postavaru, la cabina mare. Prima parte a urcusului a fost pe poteci, foarte frumos alese, apoi ea urmand partia de schi Drumul Rosu. Aici, soarele criminal care ne-a batut in cap permanent a facut din urcare o cursa de supravietuire. Insa din varf a urmat extazul: o coborare pe single-trail interminabila pana inapoi in centrul Brasovului. Si nu a fost pe unde ne asteptam toti, ea a urmat multe poteci vechi, evident neparcurse demult de nimeni, zone prin care sincer nu aveam sanse sa ajungem singuri. Doar pe final a tinut traseul clasic de pe Tampa, unde ultimii cativa km au fost un slalom printre localnicii iesiti la plimbare si o serie interminabila de scuze si multumiri pentru acestia, foarte de treaba, ei tragandu-se din drumul nostru permanent si cu zambetul pe buze.

Finalul a venit destul de glorios, cu un loc 8 din 27 la categoria 30-39 si un 23 din 57 la general. Ramane sa vedem ce va fi la marele Geiger si cum se va termina acest prim campionat de maratoane MTB de la noi.

Sunday, June 03, 2012

Transfagarasan si Iezer - 2 zile de pedalat

Ca sa mai iau o pauza de la atatea concursuri, am decis sa aloc weekend-ul de rusalii turelor de placere. Astfel, am avut ocazia sa revad doua locuri si doua trasee dragi de ciclism.

Duminica - Transfagarasanul pe sud

Inpreuna cu o echipa serioasa, adica Basso, Han, Dani, Cristi si Marius, am scos cursierele la munte si am dat un Transfagarasan sudic. Plecati de acasa cu planuri mari, de mers pana la Cartisoara, urcarea de la Poienari pana la cota 2000 ne-a mai imblanzit, la fel si norii care se cam aratau dupa creste. Zapada prezenta din belsug ne-a si racorit, la fel si frigul din tunel pe care l-am trecut fiecare cum a putut pana la Balea, pentru o ciorbita. La Balea, cum e si normal, iarna inca era dominanta iar in fata tunelului trona un covor imens de zapada de 1 m grosime numai bun sa ne faca muci ciorapii. Dar ne-am incalzit cu ciorba si, dupa inca o tura prin tunelul intunecos aglomerat ca la metrou la Unirii de turisti, am taiat-o la vale si ne-am mai dezmortit picioarele pe drumul valurit de contur al lacului Vidraru, drum care, daca acum 1-2 ani era cam nasol, azi e aproape complet reasfaltat si e o placere. Am ajuns la masina numai bine fericiti, dupa 120 km de pedalat asa cum ne place....

Luni - Iezer - Crucea Ateneului

Traseul din Iezer ramane pentru mine un traseu de referinta pentru MTB in Romania, fiind dificil si frumos si la urcare, si la coborare. De data asta am mers sa-l fac in gasca mare, cu van-ul lui Straff. Astfel, dimineata ne-a gasit in numar de 8 MTB-isti, complet echipati, gata sa ne lansam in aventura, pentru unii mai mare, pentru unii mai mica. Ziua a mers relaxant, am mers mai tare in fata, apoi ne-am mai oprit sa ne regrupam cu cei din urma, am mai urcat cate un deal mai abrupt de ambitie. Oricum, asa,  catinel, am ajuns cu totii la obiectivul propus, Crucea Ateneului, imediat dupa coborarea de la 2350 m. Coborarea a fost dementiala, iar de la stana nu am mai stat pentru regrupari ci i-am dat blana pe pantele ametitoare din padure pana in asfalt. A fost o zi relaxanta de MTB cu oameni faini. Iar cainii din Iezer, de data asta, ne-au lasat in pace...