A fost si etapa a doua din Triada MTB, respectiv maratonul Brasov XCM. Cu o zona generoasa, organizatorii nu aveau cum sa dea gres, dar dupa mine au intrecut orice asteptare si ne-au intampinat cu un traseu mult mai greu decat ne-am fi inchipuit, pe rute surprinzatoare.
Astfel, daca concursul a inceput pe drumul vechi de Poiana, dupa un start cam haotic prin oras pe tot felul de stradute inguste si pline de masini parcate, odata ajunsi in Poiana a inceput o coborare de zile mari, foarte tehnica, pe prima parte si cu mici urcari, pana in Rasnov. Panta mare si bolovanii numerosi au facut din pacate si ceva victime. Dar odata ajunsi in Rasnov urma marea provocare, pentru ca urma efectiv un urcus constant pana pe Varful Postavaru, la cabina mare. Prima parte a urcusului a fost pe poteci, foarte frumos alese, apoi ea urmand partia de schi Drumul Rosu. Aici, soarele criminal care ne-a batut in cap permanent a facut din urcare o cursa de supravietuire. Insa din varf a urmat extazul: o coborare pe single-trail interminabila pana inapoi in centrul Brasovului. Si nu a fost pe unde ne asteptam toti, ea a urmat multe poteci vechi, evident neparcurse demult de nimeni, zone prin care sincer nu aveam sanse sa ajungem singuri. Doar pe final a tinut traseul clasic de pe Tampa, unde ultimii cativa km au fost un slalom printre localnicii iesiti la plimbare si o serie interminabila de scuze si multumiri pentru acestia, foarte de treaba, ei tragandu-se din drumul nostru permanent si cu zambetul pe buze.
Finalul a venit destul de glorios, cu un loc 8 din 27 la categoria 30-39 si un 23 din 57 la general. Ramane sa vedem ce va fi la marele Geiger si cum se va termina acest prim campionat de maratoane MTB de la noi.
No comments:
Post a Comment