Wednesday, July 27, 2011

Vf. Omu pe roti subtiri - ciclocross extrem

Urcarea cu MTB-ul pe Omu nu e nici o smecherie, n-am fost nici o data atras de ideea sa o fac. Nu mi se pare nici macar de palmares, doar o tura de MTB banala - vreo 35 km cu 1800 m diferenta de nivel din Sinaia - doar o urcare pe Drumul de Vara dintre Cote o poate face mai atractiva. Sunt atatea in zona mult mai interesante de facut. In plus, tigania de pe varf din perioada estivala, ghiolbanii urcati cu cabina si, mai nou, gratie noului drum, cu masina la Babele, nu ma fac sa imi doresc sa ajung acolo.

Totusi, ideea de a urca pe Omu cu ciclocross-ul pare o adevarata provocare. Iar coborarea de acolo o provocare si mai mare si o doza acuta de fun. Plus privirile ciudate ale oamenilor care vad sprijinite la intrarea cabanei o gramada de "semicurse"...


Dar as incepe mai intai prin a lamuri notiunea asta de ciclocross, care devine din ce in ce mai "pop" in cultura ciclista, mai ales bucuresteana, dar destul de gresit inteleasa de unii. Prin urmare:

Cyclo-cross (sometimes cyclocrossCXCCXcyclo-X or 'cross') is a form of bicycle racing. Races typically take place in the autumn and winter (the international or "World Cup" season is September–January), and consists of many laps of a short (2.5–3.5  km or 1.5–2  mile) course featuring pavement, wooded trails, grass, steep hills and obstacles requiring the rider to quickly dismount, carry the bike whilst navigating the obstruction and remount.


Cyclo-cross bicycles are similar to racing bicycles: lightweight, with narrow tires and drop handlebars. However, they also share characteristics with mountain bicycles in that they utilize knobby tread tires for traction, and cantilever style brakes for clearance needed due to muddy condition


Si pentru cine n-are rabdare de citit:





Si nu in ultimul rand, cursele de ciclocross exista de aproape 100 de ani, MTB-ul fiind proaspat aparut in anii 80...





OK, deci care e smecheria? De ce sa te duci pe off-road cu un soi de cursiera mai ciudata cand te poti duce cu MTB-ul? Care e motivatia?


PENTRU CA PE CICLOCROSS SINGURUL TAU AJUTOR SUNT ABILITATILE TALE TEHNICE. Nu ai suspensii, nu ai cauciucurile mari, nici macar toata gama de viteze, nu ai nimic ce sa te ajute sa treci peste obstacole. Esti tu versus natura, cu o legatura directa si rigida intre voi: ciclocross-ul.


Si acum sa ajungem la tura la OMU. Da, este o tura de MTB si da, sa urci pe Omu pe ciclocross e fortat. E foarte greu cu rotile alea prin bolovani, e greu de invins panta, sunt grele sectiunile de single-trail si drumul abrupt si sfaramicios dintre Cote. Dar satisfactia de a le birui fara ajutorul tehnicii e imensa.


Asa ca ne-am aliniat 11 curajosi in gara la Sinaia: 8 cu ciclocross, 2 cu MTB si un cross. 


Protagonisti :
Urs, Masi, Adi, Sergiu, Horatiu, Basso, Stef , Caine, Octav, Vlad, Costin


Unii au renuntat pe parcurs, multi au renuntat la Babele. Dar sus am ajuns doar 5: la categoria CICLOCROSS, pe OMU, au spus prezenti Stefan (Basso), Costin, Octav si subsemnatul, plus Sergiu pe MTB. Am zis, am facut, ne-am simtit bine si fierul meu a mers impecabil. A fost cea mai tehnica tura din viata mea, dar am reusit sa urcam din gara pana pe varf cam in 3 ore. Am impins doar cativa m la Cerdac si cateva bucati chiar inainte de varf, iar la coborare am facut 99% in sa. Ce mai, un vis devenit realitate, un extaz total pentru orice rider tehnic.

In final, o poza cu blestemul Bucegilor, drumul de pe Dichiu. Va fi sigur trecut pe lista rutierilor pe perioada urmatoare, dar eu zic ca nu o sa tina mult, se va surpa. Si daca e sa imi spun parerea, cu cat se surpa mai repede, cu atat mai bine....



Tuesday, July 12, 2011

Surmont MTB Azuga - 34.000 m urcati n-au fost degeaba

Da, dupa cum spuneam in titlu, am fost la maratonul Surmont de la Azuga si, in sfarsit, am constatat ca cei peste 34.000 m diferenta de nivel urcati sezonul asta nu au fost degeaba si si-au aratat rezultatele.



De data asta nu a mai fost un concurs cu 20 de participanti, ci a fost concursul cu cei mai multi participanti vreodata in Romania la munte (depasit doar de Prima Evadare) - 500 de ciclisti s-au aliniat la start. Am participat la tura lunga, un concept interesant, ea fiind doar cu vreo 5 km mai lunga decat cea medie, dar cu 600 m diferenta de nivel in plus - tura a speriat destul de multa lume, doar 55 de concurenti fiind inscrisi la aceasta lungime, toti buni, cei mai multi la categoria 30-39 de ani - sincer, credeam ca o sa ies printre ultimii. Per total, un traseu foarte dificil si tehnic, ce ne-a urcat din Azuga pana sub Vf. Piatra Mare, apoi pana pe creasta Neamtului si, in final, pana aproape pe Vf. Clabucetul Taurului. Pe bucata cea mai abrupta din partia Cocos a avut loc si contratimpul King of the Mountain.



In fine, ce sa zic, a fost o zi frumoasa, bicicleta a fost cu mici probleme (frana fata avea un piston indoit si freca o placuta pe roata), dar a facut fata si doar cand am ajuns inapoi la masina a explodat un cauciuc. Bine ca n-a explodat mai iute, ca la urcarea dinspre Susai spre Cocos am dat singura camera de rezerva nr. 51 de la +40 de ani.




A fost si o zi de care sunt foarte multumit, asa ca las rezultatele sa vorbeasca de la sine, fara sa mai comentez nimic, in afara de faptul ca rezultatul de la King of the Mountain a fost cea mai mare surpriza pentru mine - din 55 de concurenti la proba lunga, toti unul si unul, doar 9 au urcat bucata respectiva (nu aveai voie sa impingi bicicleta):



Mai multe informatii despre concurs se gasesc pe site-ul maratonului. Va las sa va delectati la final cu filmul maratonului, un film realizat profesional, dar care prinde din pacate mai mult secvente de forestier si mai putin de traseu tehnic, cursa lunga fiind mai mult de 3 sferturi cred doar sectiuni tehnice de mare dificultate:


Surmont Mountainbike Challenge 2011 from monkeyboy on Vimeo.

Tuesday, July 05, 2011

Nebunie la inaltime 2 - Transfagarasanul dus-intors

Ce sa zic, dupa Transalpina dus-intors si inainte de Transalpina si Transfagarasanul la o zi, era oarecum logic sa intre un Transfagarasan dus-intors.



Acuma, de obicei, lumea cam face tura asta, TF dus-intors, dar cu plecare de la Cartisoara si intoarcere la Piscul Negru sau invers. E si asta o tura frumoasa, dar e scurta si nu e potrivita pentru asa o zi lunga de vara si, in plus, pierde vreo trei sferturi din partea sudica, inclusiv cea mai spectaculoasa bucata dupa parerea mea, urcarea la barajul Vidraru.

Astfel, ca sa fie o tura cat de cat adevarata, am decis sa o facem din prima serpentina pana in ultima serpentina a drumului, adica am inceput de la cetatea Poienari, in sud, in Arefu, urmand sa facem cale-intoarsa la Vama Cucului, unde se termina serpentinele jos pe nord, inainte de Cartisoara.

Tura am facut-o si pe Bikemap, ea avand 168 km (confirmati pe ciclocomputer), dar diferenta de nivel este "doar" de vreo 4000 m, nu 4700 cum scrie pe ruta - am descoperit ca eroarea vine de la faptul ca bikemap nu stie de tunel si considera ca urci pana pe la aproape 2300 m in trecerea nu pe sub, ci peste creasta Fagarasului. Cam asa arata tura, ignorand tunelul:



In fine, ne-am pornit in trupa mare, 9 ciclisti in 2 masini, sambata, cu noaptea in cap, sa atacam Fagarasul. O sa-i numesc pe colegii de tura dupa porecle, ca au fost prea multi Stefani si ma incurc. Dupa startul din Cartisoara, pana spre coada lacului Vidraru, s-au "detasat" doua plutoane de evadati, primii fiind Basso si 445 (sa nu zic Stefan si Stefan) care au luat-o la fugareala in fata, apoi urmand eu cu Alex si Abu Dhaby. Vreme buna, soare cu putini nori si o sosea cu bucati destul de lungi complet refacute ne imbia sa ne ridicam in pedale si sa acceleram la maxim, facandu-ne sa uitam drumul lung pe care-l avem de facut.

Am ajuns la intrarea in tunel, la cota 2000, impreuna cu Alex, la 2h52min de la pornire, ne-am imbracat gros si am patruns in tunelul plin de ceata, pentru a descoperi pe partea cealalta ceata, umezeala si 4 grade. In concluzie, nu am mai stat ci am taiat-o in jos spre Cartisoara, cu mainile inghetate pe frana, fara sa stim ca am trecut pe langa Basso si 445 care ne asteptau la cabana la cald. Cand eram pe la Balea Cascada, am comunicat cu ei la telefon si le-am spus ca noi am coborat, asa ca au taiat-o si ei in jos. Intre timp, la Balea ajunsese si Fane (rapsohigh) cu al lui Pinarello rosu cu Super Record si roti R-Sys. El nu a mai coborat prin ceata.

Am ajuns la Vama Cucului dupa 3:30 h de pedalat de la masina, unde dupa vreo-un sfert de ora a aparut si Basso, iar imediat pe urcare ne-am reunit si cu 445. Pe urcare, Basso a luat-o in fata, iar eu am continuat cu Alex, de aproape de partea de sus a cascadei si cu 445; am urcat batraneste pe o ploaie marunta, ajungand la Balea Lac cam dupa 1:45 h de urcare. Am devorat niste covrigi si am taiat-o spre sud, la soare, iar la Cota 2000 ne-am oprit sa facem cateva poze - eu cu 445 si Alex cu 445:



Am continuat coborarea, am mai luat cu Alex o pauza sa terminam covrigii, undeva pe la intersectia cu Cumpana, dupa care ne-am reintalnit cu Fane, Basso si 445 pe baraj, incantati de o tura minunata (eu, 445, Basso si Alex, iar in ultima poza Fane cu al sau Pinarello la Balea) - pozele astea sunt facute de Fane - rapsohigh.



Am ajuns la masina dupa 7:15 h de pedalat, unde ne-am reintalnit cu restul grupului care a facut o plimbare pana sus la tunel, incantati si ei de o zi minunata, pentru ei fara vreme urata si ploaie. O sesiune de prajituri in Curtea de Arges si drumul pe autostrada pana acasa au incheiat inca o zi de ciclism de calitate, asa cum imi place mie. Duminica am dat cica o tura de refacere, am plecat la 18:00 si am ajuns acasa la 21:45 dupa inca 108 km pe langa Bucuresti, cu medie de 30 km/h...