Tuesday, March 15, 2011

Madarasi - un concurs de vis si-o zi de schi in paradis

Sambata asta s-a desfasurat unul din foarte putinele concursuri de schi de tura de anul asta, Cupa Memoriala Mike Csaba de la Madarasi. Si daca tot mergem acolo, cum sa ne refuzam placerea sa schiem si noi o zi pe partie, acolo unde partia neagra e neagra, cea rosie e superba si mai sunt si tot felul de partii intre ele, deservite de doua teleschiuri tip T, zapada ingrijita si batuta profesional, totul la 45 lei pe zi.

Astfel, am plecat impreuna cu Adi si Dan inspre inima tinutului secuiesc, acolo unde ne putem simti un pic ca si in strainatate, in inima tarii noastre. Dupa o mica escala de somn vineri seara la Odorheiul Secuiesc intr-un super apartament amenajat pentru turisti, la 30 RON pe noapte, dis de dimineata am purces spre greul drum al Madaras-ului. Drum care, in ciuda faptului ca era cald, era plin de gheata si de zapada inca dinainte de bariera. Am indraznit sa incerc sa urc fara lanturi, sa vad cum merge, fara sa sper sa reusesc. Totusi, de data asta, am reusit sa ajung sus fara ele si sa inchei oficial o iarna (e drept, nu foarte grea) cu lanturile in tipla. Noile cauciucuri Continental WinterContact TS830 m-au purtat cu incredere, dupa Muntele Rosu de saptamana trecuta, si aici unde nu speram sa ajung vreodata fara lanturi, fata de vechile Dunlop Wintersport M3 cu care nu reusisem sa iau niciodata nici macar prima curba spre Muntele Rosu. Continental - highly recommended din partea mea...

Ajunsi sus, ne-am cazat la pensiunea Sugo, cam scumpa la prima vedere (250 RON camera dubla cu demipensiune), dar odata vazuta camera, amenajata intr-un rustic impecabil, inclusiv suportul de hartie igienica si capacul de wc fiind din lemn natural, combinate cu cina ce a inclus inclusiv ciorba si micul dejun suedez in belsug de duminica, ne-am convins ca pretul este mai mult decat OK. Teleschiurile par sa fie tot ale lor. Turism rustic la cel mai inalt nivel dupa parerea mea...

Astfel, ne-am inscris la concurs, ne-am echipat si ne-am aliniat cu totii la startul traseului ce urma sa cuprinda cam 15 km cu 1000 m diferenta de nivel, intinsi pe 5 urcari si 4 coborari intr-un frumos circuit in jurul statiunii. Traseul se poate vedea pe Sports-Tracker.

Din punctul meu de vedere, m-am simtit aproape perfect, cu exceptia claparilor Silvretta care, de cand incep sa cer viteza si performanta de la ei, incep sa protesteze din ce in ce mai rau cu niste puncte de presiune foarte dureroase in lateral si, gresala mea, a betelor de carbon fara rozete, cu care am plecat in traseu aproximand total gresit stratul de zapada. Zapada a avut mai peste tot peste 1 m iar betele intrau cu totul in ea, fiindu-mi practic inutile.




Start, eu in febra startului si Roxana la final
fotografii de la organizatori

Am tras binisor si am terminat traseul in 2:14:11, timp care mi-a asigurat un frumos loc 14 din 69 concurenti la open general si, dupa calculele mele, locul 6 la categoria 25-35 de ani (singura neafisata la rezultate). Roxana nu a prea avut chef de tras, asa ca a scos un 3:28:37 si un loc 7 fix la mijlocul clasamentului feminin.

Mai multe poze de la organizatori se pot vedea pe Picasa.

Eu personal am incheiat ziua cu inca 5 km cu 500 m pe piei pe partie, dupa inchiderea scaunului, dar de data asta am scos pentru prima data Thunder-urile de la naftalina, impreuna cu claparii Nordica Speedmachine 12 pe care nu i-am mai folosit niciodata la urcare: sunt rezonabili, cu tot flexul lor de 130. O sa fie ok cu ei de la cabina din Babele pana in gura vailor primavara asta.

Duminica a fost prima si singura zi a noastra de schi de partie de anul asta. Astfel, am profitat din plin de abonamentul de 45 RON si am dat cam 40 de ture ce au insumat dupa Sports-Tracker cam 57 km. Am scos tura cam la 1,15 RON ceea ce mi se pare remarcabil. Partia neagra doar avea niste bolovani in partea strict superioara (vreo 50 m) dar in rest zapada a fost impecabila. La coada n-am stat mai mult de 3 minute.

In fine, a fost un ultim weekend reusit de iarna pe anul acesta, care s-a inchieat la o pizza in Miercurea Ciuc. Singurul weekend din sezonul asta in care am simtit cat de cat ca e iarna.

No comments: