- Pe bune? Pai nu-i la 7:30?
- Nu bai, e la 7, ce naiba...
- Aoleu, pe unde-s claparii aia???
Asa incepe sa devina o traditie intarzierea mea la startul unuia din cele mai originale concursuri de pe la noi, Postavaru Night, dupa ce anul trecut era sa pierd startul ca nu stiam sa-mi prind claparii in legaturile Dynafit cumparate cu 2 ore in urma.
Dupa ce am reusit iute sa ma incalt, sa pun pieile si sa ajung la start, mi-am rezolvat nevoile fiziologice in lateral in umbra in timp ce lumea numara startul si am plecat. In ultima secunda, ultimul din pluton, dar am reusit. Si, ca de obicei cand pleci din spate, au urmat minute bune de depasiri. Iar la schi de tura, depasirile sunt cele mai grele, cand pe jos e plin de zeci de perechi de schiuri care se misca grabite.
A fost un concurs frumos, cu vreme buna, dar startul pe fuga fara incalzire si faptul ca in ziua aia nu apucasem sa beau nici o gura de apa, desi facusem de dimineata o tura de valcel si in Ciucas, mi-a cam facut minutele pana in varful muntelui destul de grele - dureri, junghiuri si o sete puternica. Totusi, inconjurat mai mult de alergatori decat de schiori, mi-am facut drum pana sus. Cred ca poza asta de pe cea mai abrupta bucata, in dreptul teleschiului Ruia, e destul de concludenta:
Foto de Nico Verhelst
Macar anul asta vedeam pe unde sunt si intuiam cat mai este. Anul trecut a fost o mare ceata si am bagat orbeste pana am auzit chiote si am vazut in fata linia de final.
Am trecut finish-ul in 50:50 min, ceea ce mi-a asigurat locul 11 la categoria mea din 27 de concurenti, dar sunt convins ca daca nu eram luat asa ca din oala si nu plecam din spate, mai castigam 3-4 minute. Asta este. Roxana a iesit pe locul 5 din 12 fete, cu timpul de 1:07:37 h. Rezultatele complete sunt pe blogul concursului.
A urmat apoi cheful traditional de la cabana Postavaru, cu muzica buna si dansat in clapari unde, din pacate, anul asta a fost parca mult prea multa lume. Nu stiu daca erau multi concurenti sau erau si multi acompaniatori veniti doar pentru chef, dar poate acum ca schiul de tura a devenit un sport cu o oarecare amploare, s-ar putea renunta la proba de alergat. Din pacate (ma simt oarecum prost fata de organizatori pe treaba asta), am cam plecat la masina pe la 0:30 :( si nu am mai prins premierea. Nu prea imi sta in fire sa fac treaba asta si nici nu sunt mandru ca am facut-o.
Foto de Nico Verhelst
Weekend-ul nu a insemnat insa doar acest concurs. Sambata de dimineata, cu Dani si Adi, cu care am mers la concurs, am facut o tura pe valcelul din Ciucas unde, desi pe creasta nu prea era zapada, am dat de un strat consistent de pulver indesat de vant. Din pacate, nu prea avea baza, asa ca am mai luat cate o piatra ici-colo, dar per total a fost o coborare faina. Vine si un filmulet aici cat mai curand.
Duminica am petrecut-o pe partie la Azuga, unde am dat eu 3 si restul 2 ture cu pieile. Imi place foarte mult sa ma dau cu pieile pe Azuga, e solicitanta la urcare, acumuleaza 600 m diferenta de nivel, iar la coborare beneficiez de unele din cele mai bine intretiunte partii din Romania.
Asa s-a petrecut poate weekend-ul cu cea mai buna zapada de anul asta. Urmeaza concursul de la Madarasi, unde sper sa dam de iarna serioasa (poate ultima data pe anul asta...)
No comments:
Post a Comment