Ciucas pe bicicleta - o mica bucla de toamna

Ce sa faci intr-o duminica de noiembrie cu bicicleta? Ceva tare, da sa te trezesti tarziu, ca dupa concurs, si nici sa nu te prinda noaptea? Si sa nu fie plimbare? Si sa ai si peisaj? Si sa cari si bicla-n spate, ca altfel nu e tura serioasa? Si sa ai si unde sa-ti rupi gatul daca nu esti pe faza?

Eu, Bubulu, Sasa (un prieten de-a lui Bubulu) cu prietena, Iancu si Andrei de la Cluj, cu totii am gasit raspunsul: urcam pe Valea Berii la Cabana Ciucas si coboram pe creasta in pasul Bratocea.

Am plecat din Bratocea pe la 12 si ceva in jos pe sosea, apoi am intrat pe Valea Berii. Urcarea la cabana este rapida, iar pedalatul se transforma incet in push-bike, care devine permanent cam de la izvor pana pe platoul cu cabana, unde e un loc bun de popas si de regrupare, ca deh, la push-bike echipa se imprastie.

De la cabana, se merge bine pe bicicleta pana aproape in saua de unde se incepe traversarea mai multor vaioage pana in traseul de creasta. Surprinzator, o mare parte din aceasta poteca merge facuta pe bicicleta, mai mult sau foarte mult extrem.

Din creasta pana in Bratocea, coborarea e pe un single-trail care, dupa o bucata mai abrupta, de la o antena, se transforma in forestier. E o coborare minunata, care te face sa te dai jos doar de cateva ori pentru niste foarte scurte pasaje.

Am ajuns in Bratocea la masini fix pe la 5, la lasarea intunericului. Pe scurt, o tura relaxanta dar obositoare, numai buna pentru o duminica de noiembrie...

Toate pozele sunt aici.