La plimbare pe Arnota

In ajunul Pastelui nu merge sa te obosesti prea tare. Adunati fiind la Draganesti impreuna cu Madalina si Robert, in asteptarea alor mei care urmau sa soseasca de la Cluj, am plecat toti 4, cu Castor in portbagajul incapator al Doblo-ului, inspre Buila cu mari ganduri de plimbare.

Initial am zis sa plecam de la Costesti de undeva, sa urcam cat avem chef si apoi sa ne intoarcem. Am ajuns la Manastirea Bistrita de unde incep frumoasele chei ale Bistritei. Desi traseul nostru incepea dupa chei, nu m-a lasat inima sa intru acolo cu masina, asa ca am purces pe jos.


Traseul, dupa ce iese din chei, traverseaza o culme ca sa coboare in valea Costesti de unde urca in Buila. Un pic tzeapa ne-am zis, ca mai bine urcam direct pe cealalta vale si economiseam timp. Dar cand ne gandeam noi asa, ajunsi in cumpana de ape pe creasta, am descoperit un traseu, Banda Albastra, care ne ducea inapoi la Manastirea Bistrita peste Varful Arnota. Super, se potrivea si cu timpul avut la dispozitie.


Dupa o incercare curajoasa a lui Castor de a urca o surpare de teren pana in traseu, aproape reusita, am continuat printre stanci pana in superba poiana din varf (aproape 1200 m) de unde, dupa o pauza, am coborat printre flori si iarba, avand mereu prapastia imensa in dreapta spre chei, pana la Manastirea Arnota si apoi, pe cararea care taie serpentinele, spre Bistrita si spre masina. Pe o carare mai nisipoasa Madalina s-a impiedicat si a luat-o inspre vale cu capul in jos, apoi s-a rotit si s-a oprit la jumate de metru de pamant agatata de o creanga cu mana. Nimic deosebit in conditiile respective, dar nu pot decat sa ma gandesc ce se poate intampla pe Braul Rosu, sau chiar pe Tache daca nu esti atent.

Spre seara, ne-am intalnit cu ai mei la Dragasani si am mers cu totii la Draganesti, unde am petrecut pana luni dupa-amiaza. Am avut niste sarbatori linistite si relaxante...

Toate pozele din tura, alaturi de cele cateva din Cozia, sunt pe webshots.