Primul maraton: 42.195 km intr-o zi ploioasa de rocktombrie

Duminica a fost o "zi mare" pentru mine. De fapt, o mare incercare, o incercare la care ma gandesc de ani de zile sa o trec. Este vorba de maratonul clasic, una din cele mai celebre probe sportive pe care le poate trece un iubitor de miscare: 42.195 km de alergare pe plat, pe asfalt. Fara muntii impunatori in jur, fara potecile cu urcusuri si coborasuri. Lipsa tuturor acestor elemente face ca maratonul acesta sa fie o proba sportiva in stare "pura" sa zic asa, in care in centrul atentiei este doar miscarea efectiva de alergat. Inamicii de pe munte - vremea rea, noroiul, pietrele si radacinile ude, pietrisul pe care fuge piciorul - sunt inlocuite aici cu inamicii care vin din interior: plictiseala, lipsa de motivatie, refuzul organismului de a repeta aceiasi miscare identic ore intregi...

Impresiile mele inainte de start le-am lasat la sfarsitul postului, cu italic, mi se par interesante. Dar sa vedem cum a fost, cu partile bune si cu cele proaste.

 

De dimineata, pe o vreme umeda dar fara ploaie, m-am prezentat si eu la start. Dupa intalnirea cu diversi cunoscuti, fara incalzire (nu ma incalzesc niciodata la maratoane, la nivelul meu de performanta consider ca imi consum doar energia, ma incalzesc pe primii km - la urma urmei asta as face oricum, as alerga 2-3 km) m-am aliniat la start in sectorul D, rezervat celor care participa prima data sau care au scos peste 4 ore. Stiam de la inceput ca asta ma va costa scump - voi lua startul in alta categorie valorica si voi avea mult de depasit, dar nu e firea mea sa ma bag in fata daca nu e voie. Altii au cam facut asta fara scrupule, eu prefer sa imi castig acest drept.

S-a dat startul si am trecut linia de start la fix 1:13 minute dupa aceea (diferenta intre timpul real si cel oficial). Dar asta nu a fost tot, pana la fantana de la Unirea a trebuit sa depasesc permanent o super coloana de oameni. Nici o problema in principiu, doar ca locul era ingust si foarte multi erau disperati si iti dadeau efectiv coate fara sa te lase sa-i depasesti, desi era evident ca mergi mult mai repede decat ei, de parca acolo pe primul km incercau ei sa castige ceva. Unii se uitau peste umar si cand vedeau ca depasesti, se lipeau efectiv de banda de pe margine sa nu poti trece. Nici vorba de fair-play-ul de la maratoanele de alergat si MTB de pe munte unde intotdeauna cel din fata iti va face loc sa treci daca vii cu o viteza mai mare. Sa zicem totusi ca aglomeratia era de vina, nu oamenii. Si fenomenul ala pur romanesc cu grupurile de oameni care cand se deplaseaza pe trotuar, merg unul langa altul si se intind mereu exact cat e de lat trotuarul - cam asa era treaba extrapolata: alergatori care mergeau impreuna, unul langa altul, ocupau cam toata latimea. Cam asa arata treaba pe primul km:

In fine, sa zicem ca am pierdut pe acolo vreo 2-3 minute, nu mai mult, asa ca n-are oricum importanta, imi inchipui cum trebuie sa fie la maratoanele cu zeci de mii de participanti. Am scapat de aglomeratie la fantana de la Unirea unde am facut cale-intoarsa spre Casa Poporului. De acolo, au urmat doua ture de alergat super placute, intr-un ritm relaxant. Practic, pe prima jumatate (semimaratonul) m-am simtit excelent, fara sa trag deloc sau sa fortez. Inclusiv urcarea de la Ministerul Apararii a mers perfect. Singura problema a fost ca in tura 2 am avut nevoie de o toaleta. Aici a aparut marea problema a organizarii: practic, pe tot traseul maratonului, am numarat doar 2 toalete ecologice, una pe Victoriei si una chiar inainte de linia de start/sosire - incredibil de putin dupa parerea mea. Mare minune ca nu am stat la coada...

Am terminat cu zambetul pe buze semimaratonul in 01:47:01. Scazand cat am pierdut la start, reiese ca l-as scoate fara sa trag in 01:45, iar daca pe a doua tura as sprinta bine, probabil nu as avea mari probleme sa scot un semimaraton sub 01:40. Totusi, eu ma simt cu atat mai bine cu cat e cursa mai lunga, adica cel putin prima tura si jumatate din a doua nu cred ca le-as fi alergat mai tare daca as fi participat la semimaraton, probabil as fi bagat tare doar pe ultimii 4-5 km.

A treia tura nu a mers rau, dar totusi, mai ales pe ultima parte, a inceput sa apara un pic de oboseala in muschi. In jur, lumea incepea sa mearga mai incet si am mai depasit cativa concurenti, castigand in tura 3 la general 20 de pozitii, fata de doar 10 in tura 2. M-am concentrat mai mult sa ma motivez pentru cea mai grea parte, ultima tura.

Ultima tura am inceput-o hotarat si motivat, dar cu muschii destul de durerosi. Aici a inceput lupta, incercand sa impart in cap traseul in tronsoane scurte: mai am un pic pana la Unirea, mai e un pic pana pe Victoriei, mai am pana la Eroilor, ma intorc si gata... Cam pe ultimii 6 km miscarea a devenit grea si a trebuit sa bag automotivare la greu. M-am oprit din alergat pentru a doua oara in cursa (prima data am fost la toaleta) la punctul de alimentare de pe Calea Victoriei unde am facut o mica genoflexiune, sa imi mai relaxez muschii de la picioare. Am stat insa doar vreo 20 de secunde si am plecat, stiind ca orice pauza va adauga la dorinta de a incetini sau de a ma opri. Asa ca am bagat cum am putut de bine. Ca de obicei, spiritul mi-a revenit pe final, pe langa parcul Izvor, unde, stiind ca mai am putin, am inceput sa accelerez pe urcare. Nu a fost usor, dar nu mai era mult, doar o coborare, asa ca imi permiteam. Pe coborare i-am dat destul de tare, iar pe ultima linie dreapta, ca sa prind sub 3:40, am dat un adevarat sprint - habar n-am de unde am gasit energie. Am trecut linia de sosire cu AC/DC in casti. Dupa nici 10 secunde, mi-au dat lacrimile: de durere, dar si de fericire. Simteam ca nu mai pot face nici un pas in plus.

Epuizare si fericire: am terminat maratonul cu urmatoarele date (le las cu fonturile cu care le-am scris incantat duminica seara):

3:38:13

(real time - de cand am trecut peste covoras)

3:39:26

(official time - de cand s-a dat startul)
Viteza medie: ~11,55km/h

Locul 93 din 301 de finisheri la maraton  :)

Multumiri deosebite noilor mei incaltari de alergat pe sosea, Asics Gel Stratus 4, care s-au comportat fantastic, le recomand oricui (model pentru calcatura normala - supinatie):

In final, cateva considerente personale:

Fiecare om ar trebui sa alerge un maraton clasic o data in viata. Este o experienta deosebita si personala, in care inveti multe despre tine. Esti tu cu tine insuti pentru cateva ore, trecand printr-o multitudine de stari, de la extaz la agonie si apoi iar la extaz. Iti dai seama cu siguranta cat de bine stii sa te motivezi, sa treci peste momente grele, fara ajutorul nimanui. Iti dai seama cat de hotarat esti cand vrei sa faci un lucru. Si, mai ales, iti dai seama ca poti face de fapt mult mai multe decat credeai ca esti in stare... Asa ca parerea mea e sa va puneti pe alergat: in viata ne asteapta multe maratoane de multe feluri pe care trebuie sa le terminam cu bine...

Gandurile dinaintea cursei:

Daca citesti randurile astea, tine-mi pumnii. In fix 2 ore o sa iau startul la primul maraton. De ce primul? Pentru ca nu am mai alergat un maraton clasic, pe asfalt. Stau cu numarul in fata mea si ma gandesc la toate povestile, cu lupta pe care trebuie sa o duci pentru a termina aceasta proba monotona (lucru deloc intalnit la trail-running). Ma gandesc daca ma voi intalni cu "zidul", momentul in care nu mai ai chef sa faci nici un pas si in care trebuie sa iti invingi propriile simturi. Dar mai ales ma gandesc daca voi reusi pe plat sa sustin rezultatele bunicele obtinute pe poteca, respectiv acel 5:02 in Ciucas si 5:40 in Crai. Sunt cuprins de curiozitate. Nu indraznesc sa aproximez nimic, doar imi doresc sa nu depasesc limita de 4 ore. Orice e sub 4 ore mi se va parea un castig.


Din nou, sunt curios: oare o sa imi placa, o sa revin, sau voi spune ca e prima si ultima data si voi ramane la poteci? Greu de spus, dar raspunsul il voi afla in vreo 6 ore. Deja am hotarat, daca raspunsul e da, urmeaza Maratonul Roma, pe 20 martie. Daca nu, soseaua va ramane la nivel de antrenament....


De ce rocktombrie? Pentru ca in cinstea nou aparutului post de radio de pe 100,6 MHz, post care este in proportie de 90% identic cu playlisturile mele (mai am eu cate ceva in plus), post pe care nu au dat inca nici o melodie care sa nu imi placa, am sa alerg cu castile conectate la aceasta frecventa: 100,6, cu speranta sa iasa ceva bun, si din maratonul meu, si din postul care m-a facut sa spun ca nu mai am nevoie de CD player in masina prin Bucuresti....


In fine, in cateva ore vine concluzia, acum ma imbrac si am plecat. Pa!