Ne-am dat intalnire cu iarna, din nou, la Ranca

Ca de obicei la inceputul iernii, cand situatia cu zapada e disperata, intotdeauna exista Ranca, destul de la indemana si de obicei cu zapada cat de cat ok fara de celealalte zone. Asa ca, in intampinarea iernii care si anul asta se lasa asteptata destul de mult, am poposit din nou in statiunea de schi a Olteniei, sa ne reintalnim cu manelele si manelistii care-si dau drumul pe partie ca idiotii fara bete cu viteza maxima si se imprastie bucati pana jos. Ma si gandeam ca ar trebui interzisa casca la manelisti. De fapt, oricum nu poarta. Ideea e ca pe amarata aia de partie esti ca la un joc din ala de copii pe calculator, in care iti tot vin nave spatiale de sus si tu trebuie sa te tragi in toate partile. Asa e si la Ranca, doar ca vin manelisti pe schiuri fara control.

In fine, noi nu pentru asta mergem la Ranca, ci sa schiem pe Papusa unde in decursul ultimului an s-a inaltat si un mandru telescaun debraiabil care, intr-adevar, are sanse sa puna Ranca pe harta in ceea ce priveste schiul. Deocamdata nu e deschis, asa ca inca putem sa ne dam pe acolo off-piste.

In aceasta ordine de idei, sambata, dupa vreo 3 ture de urcat/coborat pe partia nenorocita M1, dupa ce initial am constatat ca pe oarecum mai interesanta M2 nu e destula zapada, am purces la drumul printre ATV-uri spre Papusa, fara mari sperante. Sperantele noastre nu ne-au fost dezamagite, in sensul ca pe pantele de sub Papusa, pe langa faptul ca zapada era doar printre palcuri de iarba, era si un white-out uneori total.

Asa ca am urcat oarecum paralel cu linia telescaunului nou, incercand sa tinem niste limbi mai mari de zapada, urmand sa coboram pe aceleasi urme. Asa arata noua minune de la Ranca:

Am dat asa, prin orbecaiala, trei ture, incepand dupa cum banuim si ne arata GPS-ul sa coboram cam din dreptul statiei de sus a telescaunului (poalele pantei de pe Papusa). Daca tineam linia printre smocurile de iarba, era OK si am dat doar intamplator in partea de jos de niste pietre mici pe sub zapada.

Seara ne-am intors la pensiunea noastra, aflata chiar la marginea partiei si, dupa doua portii regesti de spaghete carbonara productie proprie, am profitat de nocturna de pe partie sa mai dam 6 urcari/coborari "la lumina reflectoarelor". Ultimele doua ture am incercat sa bag in regim de concurs. Partia are cam 500 m cu vreo 100 m diferenta de nivel, am reusit vreo 12 minute o tura completa sus/jos, inclusiv ambele treceri urcare/coborare, urmata de o a doua tura de 14 minute. Oricum, un super antrenament.

Duminica dimineata am constatat ca a nins mai serios peste noapte, asa ca am taiat-o direct spre partia M2, unde era un pulver destul de frumos, desi cam dadeai in baza, baza care nu era tot timpul foarte prietenoasa.

Am dat pe acolo vreo 5 ture si am plecat catre casa, pe un drum clasic de Ranca, cu iz scandinav.

Asa s-a terminat primul weekend cat de cat de iarna de sezonul asta. Am dat vreo 25 km de schi de tura, cu vreo 2000 m diferenta de nivel, un antrenament bun zic eu. In plus, am reusit sa nu dam nici un ban in afara de cazare (care a fost oricum 100 RON pe noapte camera, Ranca e foarte scumpa) si sa ne autogospodarim complet, ceea ce a fost super fain.

Acum suntem mai antrenati si asteptam cu nerabdare sa inceapta iarna adevarata si "sezonul competitional".

La sfarsit o poza cu sistemul minimal de asigurare a schiului de clapar, ca am promis la unii ca le arat cum e: