A fost o tura galagioasa, cu vijelia in urechi, cu schi prin cruste de cea mai joasa speta, cu urcat cu focile prin iarba si carat schiurile pe rucsac. Ce mai, un deliciu, dupa cum se poate vedea si in filmuletul, si el lasat galagios pentru atmosfera data de sonorul original:
Traseul a fost destul de scurt fata de ce ne-am propus, s-au adunat 47 km cu 2620 m diferenta de nivel.
Sambata am plecat pe la 10, de data asta pe piei, de la 1400. Primele semne ca e nasoala treaba au aparut pe drumul de Cota 2000. Ce ziceti de un Papagal in februarie?
Dupa lupta cu vantul nemilos si cu crusta de calitate extra de pe Pacala, de-abia pe la 14 am ajuns si ne-am cazat la Salvamont Padina. Spre seara, am zis ca nu mai urcam nicaieri si dam cateva ture pe partia de la cabana. Am dat fiecare dupa puteri, intre 3 si 5 urcari pe piei si coborari si am admirat un apus de vis cu o tornada de nori frumos colorata.
Dupa o cina copioasa cum ne-au obisnuit cei de la Salvamont si un somn bun, dimineata ne-a gasit demoralizati cu gand de retragere in Sinaia si dat la Azuga. Pieile de foca ne faceau totusi cu ochiul asa ca, totusi, in timp ce ne incaltam, ne-am "revergorat" cu capu' si am hotarat ca o dam inainte cu planul nostru, fie ce-a fi.
Astfel, destul de tarziu, dupa 10, am luat-o pe pajistea cu iarba si fara zapada spre refugiul Strunga. Zona arata deplorabil, cu bolovani si multa iarba. Ceva mai multa zapada a inceput sa apara spre Batrana, insa tot de acolo ne-a intampinat din nou vijelia, care te lua de pe picioare.
Din pacate, deasupra vaii Ialomita aventura noastra s-a terminat deplorabil: poteca ce coboara spre saua dinainte de Gavanu era plina ochi de placi de vant gata sa o ia la vale. Dupa putin debate pe tema asta, am hotarat sa facem cale-ntoarsa, desi era cam ora 14 si era clar ca ne prinde noaptea. In schimb, coborarea pe gheata cu placi pe pantele spre Batrana nu ne-a displacut deloc.
Din Batrana am taiat-o in jos pe Valea Doamnei, cel mai de calitate schi de we asta, dar in dreptul cascadelor s-a cam terminat iar zapada si am luat schiurile in carca pana jos spre Sugari. Din Sugari, am taiat-o direct spre Cimitirul Elefantilor, printr-un culoar intre jnepeni destul de haios si, pe intuneric, am ajuns la Cabana Babele unde, ca tot era deja noapte, ne-am delectat cu un ceai. Am luat-o la frontale spre Sinaia si am coborat de la 2000 la 1400 cu schiurile in spate, mai putin primele fetze pana la stancile de pe Papagal, zapada lipsea complet. Am ajuns la masina pe la 22 si ne-am permis o delectare cu o ciorba la Riviera, dupa asa zi lunga.
Per total, a fost un weekend deosebit si provocator, pe care-l vom tine minte mult timp de-acuma. Nu stiu de cate ori am ocazia sa prind asa conditii de schi... dusmanoase ca si zilele astea :)
No comments:
Post a Comment