An de an traseul lung de la Geiger a suportat imbunatatiri si in fiecare an a fost mai bun si mai frumos. Nici anul asta nu face exceptie, doua coborari absolut nasoale fiind inlocuite cu altele, tot grele, dar foarte placute dupa parerea mea.
Imi place tura asta ca e destul e elitista. Multi ciclisti buni nu indraznesc sa o incerce. E lunga, e dura, e tehnica. E ridicol de grea, cum imi place mie sa spun. Are bucati foarte demoralizante, trebuie sa o cunosti bine, sa o abordezi cu strategie pentru un rezultat bun.
Anul asta am participat prima data la ea cu roti de 29 si da, asta e un concurs unde asta se simte, se simte rau de tot. Lungile coborari pe bolovani au devenit mult mai placute...
Cat despre cursa propriuzisa, anul asta mi-a mers bine, bine de tot. M-am simtit perfect, am tras tare si am reusit o imbunatatire cu o ora a timpului de anul trecut si o clasare foarte aproape de primii 5, imi lipsesc mai putin de 15 minute. Nu regret nimic, nu am facut nicio greseala, am avut din punctul meu de vedere cursa perfecta. Doar ca mi-am uitat trusa de scule cu camera de rezerva acasa, dar ca norocul ca n-am avut nevoie de ea. Pompa o aveam totusi la mine.
Ce sa mai zic, desi particip a nu-stiu-cata oara la concursul asta, mereu la tura lunga, nu m-am plictisit si va ramane ca o referinta pentru mine in anul competitional, nu il voi rata vreodata decat din motive foarte obiective. De fiecare data ma voi alinia la start, cu inima mica de emotii ca stau in fata mea cei aproape 100 km de traseu cu provocari deosebite.
No comments:
Post a Comment