Weekend la Cabana Malaiesti

Weekendul asta s-a lasat cu o tura la cabana Malaiesti, desi planul initial era maret : urcare pe Bucsoiu (creasta) pana la Omu si coborat pe undeva. Cand mi-a confirmat Radu ca mergem, am inceput sa ma agit in toate partile ca deh, era prima tura de iarna mai serioasa la 2 zile. Asa ca toata saptamana am facut planuri si scenarii, ma gandeam de 3 ori pe zi ce sa pun in rucsac, in fine singura mea preocupare era tura de Bucsoiu. Asa ca sambata dimineata cu rucsacul pregatit si moralul foarte sus ma intalnesc cu Radu la 6 dimineata sa mergem la Busteni. Horatiu isi facuse planuri de schi cu gasca lui Bubulu asa ca momentul era cat se poate de prielnic. Am ajuns noi la Gura Diham pe la 8:30 dimineata, dupa o pauza la Rompetrolul din Comarnic. Vremea se arata buna, pe Bucsoiu erau cateva raze de soare. Am inceput noi sa urcam, destul de bine as zice, ca in mai putin de o ora eram la Poiana Izvoarelor. Zapada pana la Poiana Izvoarelor era destul de putina, nu mai ninsese de o luna de zile. Ne-am continuat traseul pe Tache Ionescu, am trecut de poiana Bucsoiului si incet incet ne apropiam de intersectia cu drumul spre Bucsoiu. Zapada incepea sa fie in strat din ce in ce mai mare, noroc ca aveam urme. Numai ca surpriza, drumul spre Bucsoiu era evident cu zapada ca la balamuc, nu tu urme iar colac peste pupaza s-a lasat o ceata de nu iti venea sa sapi urme in zapada aia. Radu a zis ca nu are rost sa ne aventuram, mai bine sa o luam spre Malaiesti desi nu era chiar cea mai vesela solutie si vedem acolo care e treaba. Eu stiam de pe la unii si altii ca nu prea e bine sa mergi pe Tache iarna, ca tai niste valcele nasoale, ca pe unii i-a luat avalansa, lucruri confirmate si de Radu. Dar ce era sa facem, ca nu prea avem chef de intors. Totusi aveam la noi o bucata de coarda, hamuri niste bucle, carabe, in fine echipament cat de cat. Asa ca am inceput sa o dam pe Tache cu grija si atentie la traversarea valcelelor. Am facut noi aproape tot traseul pana am ajuns la final, la ultimele 2 valcele pe care le-am trecut asigurati in coarda. Adica am intins coarda, am facut niste asigurari la piolet si la copacei, ce mai m-am simtit importanta. Pe la 3 eram la Malaiesti, unde am facut senzatie echipati de iarna cum eram. Ca vorba aia, tot romanul merge la munte in adidasi si pantaloni de treking, chiar daca e 20 ianuarie. In fine, am baut noi o bere, am mai socializat cu unul altul pana s-a facut 4. Pe la 4 ne-am hotarat sa mergem la o plimbare scurta pe valea Malaiesti sa vedem cum se prezinta zapada si daca e cornisa pe horn. In cazul in care vremea ar fi fost ok dimineata voiam sa mergem spre Omu. De altfel eu voiam sa testez si rachetele sa vad cum e. Cand am ajuns langa turnul Malaiesti, surpriza a fost de proportii, nu se vedea cornisa pe horn si mai mult decat atat se ridicase ceata de pe vale iar creasta Bucsoiului arata ceva de vis. Ne-am uitat amandoi cu jind la Bucsoiu cu ganduri de genul "uite mah acolo trebuia noi sa fim acum!" dar asta este ne-am gandit, dam o incercare dimineata pana pe Omu. Ne-am reintors la cabana unde veselia era in toi, nu tu loc liber, aglomeratie nevoie mare. Ne-am luat noi cate un vin fiert si ne-am pus intr-un colt in picioare asteptand sa se elibereze vreun loc. Intre timp s-a gasit un binevoitor si ne-a eliberat doua locuri astfel ca ne-am asezat si noi la o masa si am mai socializat. Dupa ce ne-am aberat vreo cateva ore cu unii si altii ne-am dus la culcare cu ganduri mari si speranta in suflet, iar eu cu mari emotii ca urma sa urc pe Omu. Dimineata pe la 5 s-a trezit Radu sa se uite cum e vremea dar ghinion, afara ploua marunt si era o ceata deasa pe vale. Zice, hai sa mai stam, vedem cum e pe la 6. La 6 acelasi scenariu, asa ca am decis sa mai dormim pana pe la 10 si sa o dam la vale pe Glajarie. Cand am iesit din cabana vremea era la fel de nasoala iar sperantele distruse. Eu eram mai fiarta ca toata saptamana avusesem filme cu Bucsoiu, cum o sa intru in statia Meteo sambata seara si mai ales in ce stare o sa fiu, cum o sa ne facem ceaiuri, supe, cu alte cuvinte eram curioasa mai mult cum o sa ma descurc. Coborarea de la Malaiesti a fost banala, am mai urcat pana la Diham si de acolo am coborat la Gura Diham unde ne-am intalnit cu Tudorica si Cristi care fusesera pe Schill. Spre Bucuresti am mers tot cu Radu, ca Horatiu nu terminase tura de schi.

Cateva poze cu Valea Malaiesti si Bucsoiu: