Muchia Urechea si Valea Galbinele

Weekendul ce tocmai s-a incheiat a fost unul deosebit, asta pentru ca duminica am debutat (eu si Horatiu) pe o vale in Bucegi, si nu orice vale, una frumoasa frumoasa, valea Galbinele. Dar sa o luam cu inceputul. Sambata dimineata ne-am catalpultat in Azuga la gondola unde si-a facut aparitia Bubulu & friends respectiv Nea Gigi, Razvan si Gioni. Ziua isi urmeaza cursul firesc si anume ne pregatim rucsacii, ne aranjam pieile pe schiuri si nu in ultimul rand urcam in gondola pentru prima tura de schi din zi. Si uite asa incepem sa mergem unii mai repede, altii mai incet, fiecare dupa posibilitati catre Vf. Cazacu. Pe Vf. Cazacu ne pregatim de coborare. Bubulu primul, dupa el restul lumii. Eu am ramas un pic in urma deoarece era gheata dupa care nu prea ma dau in vant. In final am aparut si noi, dar nici nu am ajuns bine ca am inceput sa repetam pasii: pus piei, desfacut calcaiul de la legaturi si hai nene pe deal in sus pana am ajuns la intrarea pe Urechea ( o muchie dragutza). Si nici una nici doua am coborat pe Urechea, mai bine ca data trecuta deoarece baietii au gasit in padure un culoar mai omenos pe care am luat si eu 2-3 viraje. Cam asta
a fost pentru mine ziua de schi, baietii voinici au mai mers o tura pe Urechea sau cum ar zice Bubulu au mai dat o ureche. Seara berica,mancarica si somnic. Si uite asa a venit si ziua de duminica, asteptata de mine ( mai mult) si de Horatiu(mai putin) cu mult interes, ca deh mergem pe vale la coltzari si rupem tot. Asa ca pe la orele 8 dimineata trecut de fix ne intalnim la Caminul Alpin cu Cristi si Radu. Baietii pregatiti, noi ne mai cautam prin masina manusi, betze, parazapezi. Si pornim prin padure, catinel catinel catre Refugiul Costila. Aici o mica pauza de reechipare, lasat betze la refugiu,admirat un pic peisajul, vazut intrarea pe Valea Costilei, etc. Dupa ce ne-au introdus baietii un pic in geografia locului am inceput sa urcam pe firul secundar al Vaii Galbinele. Cristi primul la facut urme. Dupa el eu, Radu si Horatiu. Zapada buna, coltzarii muscau din ea. Vremea asa si asa,un pic ceata si vant. Cam intr-o ora-doua aprox am ajuns sus, in strunga de unde se poate urca in dreapta spre strunga Coltilor. Noi am coborat in stanga in firul principal. Personal am fost impresionata pt ca am vazut traseele celebre despre care citisem in carti. Incet incet am inceput sa coboram, mai cu emotii la inceput ca deh, prima vale, alea alea. Chiar cu putin inainte de a ajunge la refugiu am vazut niste baieti adevarati care coborau din peretele Galbinele. Vazandu-le bagajele am tras concluzia ca fusese o tura lunga,de altfel am citit raportul lor pe Alpinet ulterior. Frumos si multe felicitari pentru tura.
La refugiu ne-am intalnit cu Cornel Sain si baietii care erau la scoala de iarna. Asa ca le-am urat vreme cat mai buna la scoala si am inceput coborarea prin padure. Asta a fost Valea Galbinele, repet foarte frumoasa si pe care vreau sa merg si la vara. Ma tenteaza si Hornul Coamei, e destul de frumos.

Cateva poze de pe Galbinele:

















Hornul Coamei: