Valea Malaiesti si Valea Doftanei

Weekendul asta s-a lasat cu doua vai si o nunta adica Valea Malaiesti cu schiurile, Valea Doftanei pe bicicleta si nunta lui Alex de la club. Tinand cont ca weekendul trecut am muncit doua zile si nu am plecat nicaieri, am zis ca weekendul asta trebuie sa facem ceva maret. Si m-am gandit sambata sa mergem pe Valea Malaiesti sa coboram hornul mare pe schiuri si pentru duminica planuisem sa mergem pe valea Bucsoiului la coltzari. Sambata dimineata pe la 6:40 ne-a cules Adi din fata blocului si pentru inceput am facut o pauza scurta de cafea la Mc Donalds-ul din Otopeni. Desi as fi vrut sa dorm un pic pe drum, Adi a reusit sa imi tina atentia treaza ca vorba aia cand vezi ca se merge cu 170km/ora nu prea iti vine sa stai linistit. La un moment dat la o depasire periculoasa chiar ne aflam fatza in fatza cu cineva de pe contra sens. In fine, una peste pe la ora 9 eram la cabina sanatosi si voiosi, iar dupa ce am asteptat vreo doua cabine la 10 eram sus in platou.

Spre Omu:






Pana la Omu am mers destul de bine, la 12 eram deja la cabana. Am fost surprinsa sa constat cat de mult s-a topit zapada, in prima caldare a morarului mai erau cateva petece de zapada. La Omu am facut pauza de ciorbica, ceiutz, am mai povestit una alta iar pe la 1 si jumate ne-am carat spre Malaiesti.

Baietii in fata cabanei:



La doua eram la intrarea pe hornul mare. Chiar la intrare era un pic ingust si erau si cateva rimaye. Asa ca dupa ce am analizat posibilitatile de coborare am decis sa cobor pe coltzari eu si baietii sa coboare pe schiuri. Prima bucata au coborat-o in derapaj, ca era cam ingust, dar dupa 50m hornul s-a mai deschis si au mai prins si ei curaj. Partea proasta era ca pe horn cazusera pietre, unele destul de mari asa ca la fiecare viraj trebuiau sa aiba grija.









Eu eram cu aplauzele, ca vorba aia pe coltzari nu aveam nici o problema.



Dupa ce am coborat hornul, am pus si eu schiurile ca daca tot le-am carat atatea ore, am zis sa dau si eu cateva viraje. Si uite asa am schiat printre flori pana pe platul dinaintea cabanei. E drept ca nu era decat o limba de zapada, dar sa schiezi in 7 iunie eu zic ca e o treaba adevarata.

Valea Malaiesti:



Dupa ce s-a terminat zapada ne-am pus schiurile pe rucsaci si am inceput sa o dam la vale pe Tache Ionescu. Pe la 6 eram la Gura Diham de unde am luat un taxi pana la cabina unde aveam masina. Drumul pana la Bucuresti a fost scurt, adica Adi ne-a aratat inca o data virtuozitatile lui de sofer. Pe la 9 seara am ajuns in Bucuresti iar la 10 ne faceam intrarea in hotelul restaurant unde era nunta lui Alex. La nunta ne-am destrabalat pana pe la 3 noaptea, dupa care ne-am carat acasa ca in naivitatea mea speram sa ne trezim macar pe la 8 sa mai facem ceva si duminica. Numai ca duminica ne-am trezit pe la 11 si cum nu prea mai era timp de mare lucru am zis ca dam o tura scurta pe Valea Doftanei cu bicicletele.
Pana in noiembrie am pus in cui schiurile, probabil saptamana viitoare o sa pun in cui si coltzarii.


Horatiu inainte de tura de bicla: