Monday, January 21, 2008

Weekend la Cabana Malaiesti

Weekendul asta s-a lasat cu o tura la cabana Malaiesti, desi planul initial era maret : urcare pe Bucsoiu (creasta) pana la Omu si coborat pe undeva. Cand mi-a confirmat Radu ca mergem, am inceput sa ma agit in toate partile ca deh, era prima tura de iarna mai serioasa la 2 zile. Asa ca toata saptamana am facut planuri si scenarii, ma gandeam de 3 ori pe zi ce sa pun in rucsac, in fine singura mea preocupare era tura de Bucsoiu. Asa ca sambata dimineata cu rucsacul pregatit si moralul foarte sus ma intalnesc cu Radu la 6 dimineata sa mergem la Busteni. Horatiu isi facuse planuri de schi cu gasca lui Bubulu asa ca momentul era cat se poate de prielnic. Am ajuns noi la Gura Diham pe la 8:30 dimineata, dupa o pauza la Rompetrolul din Comarnic. Vremea se arata buna, pe Bucsoiu erau cateva raze de soare. Am inceput noi sa urcam, destul de bine as zice, ca in mai putin de o ora eram la Poiana Izvoarelor. Zapada pana la Poiana Izvoarelor era destul de putina, nu mai ninsese de o luna de zile. Ne-am continuat traseul pe Tache Ionescu, am trecut de poiana Bucsoiului si incet incet ne apropiam de intersectia cu drumul spre Bucsoiu. Zapada incepea sa fie in strat din ce in ce mai mare, noroc ca aveam urme. Numai ca surpriza, drumul spre Bucsoiu era evident cu zapada ca la balamuc, nu tu urme iar colac peste pupaza s-a lasat o ceata de nu iti venea sa sapi urme in zapada aia. Radu a zis ca nu are rost sa ne aventuram, mai bine sa o luam spre Malaiesti desi nu era chiar cea mai vesela solutie si vedem acolo care e treaba. Eu stiam de pe la unii si altii ca nu prea e bine sa mergi pe Tache iarna, ca tai niste valcele nasoale, ca pe unii i-a luat avalansa, lucruri confirmate si de Radu. Dar ce era sa facem, ca nu prea avem chef de intors. Totusi aveam la noi o bucata de coarda, hamuri niste bucle, carabe, in fine echipament cat de cat. Asa ca am inceput sa o dam pe Tache cu grija si atentie la traversarea valcelelor. Am facut noi aproape tot traseul pana am ajuns la final, la ultimele 2 valcele pe care le-am trecut asigurati in coarda. Adica am intins coarda, am facut niste asigurari la piolet si la copacei, ce mai m-am simtit importanta. Pe la 3 eram la Malaiesti, unde am facut senzatie echipati de iarna cum eram. Ca vorba aia, tot romanul merge la munte in adidasi si pantaloni de treking, chiar daca e 20 ianuarie. In fine, am baut noi o bere, am mai socializat cu unul altul pana s-a facut 4. Pe la 4 ne-am hotarat sa mergem la o plimbare scurta pe valea Malaiesti sa vedem cum se prezinta zapada si daca e cornisa pe horn. In cazul in care vremea ar fi fost ok dimineata voiam sa mergem spre Omu. De altfel eu voiam sa testez si rachetele sa vad cum e. Cand am ajuns langa turnul Malaiesti, surpriza a fost de proportii, nu se vedea cornisa pe horn si mai mult decat atat se ridicase ceata de pe vale iar creasta Bucsoiului arata ceva de vis. Ne-am uitat amandoi cu jind la Bucsoiu cu ganduri de genul "uite mah acolo trebuia noi sa fim acum!" dar asta este ne-am gandit, dam o incercare dimineata pana pe Omu. Ne-am reintors la cabana unde veselia era in toi, nu tu loc liber, aglomeratie nevoie mare. Ne-am luat noi cate un vin fiert si ne-am pus intr-un colt in picioare asteptand sa se elibereze vreun loc. Intre timp s-a gasit un binevoitor si ne-a eliberat doua locuri astfel ca ne-am asezat si noi la o masa si am mai socializat. Dupa ce ne-am aberat vreo cateva ore cu unii si altii ne-am dus la culcare cu ganduri mari si speranta in suflet, iar eu cu mari emotii ca urma sa urc pe Omu. Dimineata pe la 5 s-a trezit Radu sa se uite cum e vremea dar ghinion, afara ploua marunt si era o ceata deasa pe vale. Zice, hai sa mai stam, vedem cum e pe la 6. La 6 acelasi scenariu, asa ca am decis sa mai dormim pana pe la 10 si sa o dam la vale pe Glajarie. Cand am iesit din cabana vremea era la fel de nasoala iar sperantele distruse. Eu eram mai fiarta ca toata saptamana avusesem filme cu Bucsoiu, cum o sa intru in statia Meteo sambata seara si mai ales in ce stare o sa fiu, cum o sa ne facem ceaiuri, supe, cu alte cuvinte eram curioasa mai mult cum o sa ma descurc. Coborarea de la Malaiesti a fost banala, am mai urcat pana la Diham si de acolo am coborat la Gura Diham unde ne-am intalnit cu Tudorica si Cristi care fusesera pe Schill. Spre Bucuresti am mers tot cu Radu, ca Horatiu nu terminase tura de schi.
Cateva poze cu Valea Malaiesti si Bucsoiu:







Monday, January 14, 2008

Creasta Neamtului - schi de tura

Intr-o minunata (la munte) zi de 13 decembrie, impreuna cu Roxana, Radu si Cristi am hotarat sa dam o tura mai serioasa, respectiv creasta muntilor Neamtului. Mai serioasa fiindca e o tura destul de lunga pentru cat de scurta e inca ziua. Eu cu Roxana pe schiuri, Radu si Cristi pe rachete.

Am urcat cu prima gondola din Azuga la 9.00 si am continuat in cele mai bune conditii pe culmea Urechea. Zapada parea mai stabila decat saptamana trecuta, lucru care a fost confirmat si de Matei Laudoniu cu un sondaj cu o zi inainte (am vazut luni la el pe blog). Oricum pe creste si culmi zapada era mica si inghetata, iar la soare topita. Erau clar peste 0 grade.
Am continuat pe Petru-Orjogoaia, unde am facut si doua mici coborari, destul de placute.
Am urcat apoi pe Unghia Mare, unde din pacate nu prea mai era zapada, asa ca pentru cateva minute am luat schiurile si rachetele pe rucsaci.
De pe varf zapada a revenit, cu o crusta inghetata. Pe schiuri sau rachete nu se rupea, n-am incercat pe jos. Pe unele bucati am pus coltarii la legaturi.
Culmea dintre Unghia Mare si Rusu era destul de ingusta, cu putina cornisa, dar ideala de parcurs pe schiuri.
De pe varful Rusu am dat o super coborare pe crusta inghetata, iar apoi am incercat un traverseu pe sub Vf. Steviei catre saua spre vf. Neamtu. Zapada era putina, dar totusi era cam batuta de soare asa ca am hotarat sa evitam evenimente neplacute si ne-am intors putin inapoi continuant pe creasta.
Odata ajunsi pe Vf. Steviei am hotarat ca, fiind destul de tarziu (vreo 15:00), urme nu erau, sa incercam o coborare pe culmea Steviei.
A fost una din cele mai superbe coborari pe care le-am facut. Am inceput de pe varf cu o placa inghetata amestecata cu niste smocuri de iarba inghetata si ea care sunau interesant sub schiuri, o cornisa in lateral, iar apoi un pulver imens, din ce in ce mai ud, pana la limita padurii.
De acolo, am taiat-o in dreapta prin padure spre valea Steviei. Am incercat sa schiem, dar problema era ca padurea era foarte deasa, practic de abia incapeam printre copaci. Distanta medie era cam de 50 cm. Asa ca ne-am chinuit sa luam niste curbe , dar pur si simplu nu era loc. De la jumatatea dealului am pus schiurile pe rucsaci pana in vale. De acolo le-am pus inapoi in picioare si am mers pe firul vaii, destul de greu, pana la capatul drumului forestier.
Bineinteles, prin padure si pe vale colegii cu rachetele s-au descurcat ceva mai bine.
De la canton eu am luat-o inainte pe drum, la un fel de schi de fond cu schiurile de tura, sa iau masina. Am avut de mers pe drum cam 8-10 km. A fost zapada pana aproape in Azuga. La 18:00 eram toti in masina.

Per total, a fost o tura frumoasa, dar destul de lunga pentru ziua scurta din ianuarie.
Mai jos sunt si cateva poze din tura:





























Wednesday, January 02, 2008

Schi la Ranca - filmuletze

Cateva filmuletze de la o distractie la schi la Ranca de rev. Din pacate doar pe partie. b

video

video

video