Pulver, manele si piei de foca la Ranca

In incercarea de a evada din capcana Sinaia care ne-a prins in ultimele saptamani, am luat o decizie curajoasa: mergem la Ranca. Nu e nu stiu ce statiune de schi, desi e singura din Oltenia, ceea ce creaza acolo o atmosfera originala - auzi tot timpul chestii de genul "Fusei prin dreapta prin pulver si fu misto!". In schimb e la altitudine, are zapada si e la poalele Parangului, ceea ce iti da acces usor spre multe locuri frumoase de freeride si touring.

Am ajuns sambata pe la 14:00 in Novaci, unde nu am gasit nici o cazare sub 90 RON camera. Sus in statiune incercasem cu cateva zile inainte si nu mai era nimic. Oricum, preturi de genul 150 RON sunt uzuale pe acolo. Am urcat cu placere pe drumul din ce in ce mai inzapezit (un politist local te controla daca ai lanturi in portbagaj la inceputul drumului - o super idee ce ar trebui generalizata). Sus, am parcat si ne-am luat cate o cartela de 10 urcari (35 RON parca) pe care am consumat-o pe partia B, care e oarecum mai abrupta decat partia A, un mare platou. Un pic de pulver pe margine, zapada mare, asa cum ar trebui sa fie la schi. Am si uitat ce inseamna pietre pe partie.

A doua zi, dupa ce am dormit la Novaci si am mancat la unicul restaurant ce l-am gasit pe acolo o ciorba de burta si un gratar peste asteptari (Hotel Parang, in centru), am urcat inapoi cu gandul clar: astazi touring, nu conteaza cum si unde.

Ne-am parcat masina cat mai frumos sa nu deranjam, langa partii, ne-am pus pieile si am luat-o in sus pe drum, fara mari sperante, totul fiind acoperit de o ceata deasa. Zapada era imensa, in capatul drumului, spre vila Parang, depasind 2 m.

Deoarece in sus era o super ceata, am deslusit in dreapta un picior cu un pic de padure si ceva copaci razleti, care ne-ar da un reper vizual sa coboram. Am taiat-o incolo printr-o zapada imensa cu gandul sa urcam si sa dam cateva ture pe acolo.

Prima tura am dat-o cam de unde nu se mai vedeau copacii de ceatza. Zapada nu era grozava, sub pulver era o placa instabila. Era clar de avalansa, doar ca panta noastra avea sub 20 de grade. Am urcat pentru o a doua tura si incredibilul s-a produs: pentru o perioada ceatza s-a risipit si am putut sa vedem cum piciorul pe care eram continua spre vf. Papusa. Am luat hotararea sa urcam cat o sa putem, iar la intoarcere daca nu se vede nimic sa coboram pe urmele de la urcare.

Surpriza, ceva mai sus am iesit din plafonul de nori (pe la 2000 m as zice) si in fata ni s-a aratat imbietor Papusa. Asta e, i-am dat inainte, pe ultima bucata mai abrupta Roxana renuntand la schiuri. Eu le-am luat in spate sa mearga mai repede, cu visul sa schiez din varf. Asta am si facut, desi zapada nu era extraordinara, fiind cativa cm de pulver peste un strat tare foarte denivelat.

Oricum, peisajul de pe varf si coborarea piramidei Papusii a fost o experienta minunata. Sus panta se apropia de 30 de grade, asa ca mi-am pregatit si Avalung-ul in caz de ceva. Mai jos, cam de unde a schiat si Roxana, treburile erau safe desi, in mod cert, zapada era periculoasa.



In afara de pozele frumoase, Roxana a dus o lupta acerba cu iMovie si a facut si un filmuletz...



In fine, tura este de nivel de incepatori, ultima bucata din varf poate spre nivel mediu. Se face din Ranca dus-intors cam in 3 ore. Am avut o zi minunata si am lasat in spate urmele noastre ce se vedeau din statiune cum brazdau fatza neatinsa a muntelui.

Inca-un weekend alb ca oaia. Unde oare? La SINAIA!!!

Masina deja stie si singura drumul, de cateva saptamani de cand singurul loc unde se poate schia cat de cat este Sinaia. De data asta, noi doi cu Catalin si Corina, iar separat Bux si Ada. Aceleasi chestii, Papagal, Tarle dar mai multe ture spre Pelisor si Genune, pe niste fetze inca destul de neatinse (si e mai bine asa). Un final glorios duminica pe Genune, cu urcare inapoi la 1400 pe jos pe drumul vechi. Ce mai, schi de calitate, la maxim. Dar mai bine ar spune povestea un mini-filmulet cu niste poze de sambata.

Concediu Aprilie 2007 - Mic experiment in iMovie

Am descoperit iMovie, pe MAC. Un mod simplu de a face rapid si din mouse filme dragutze. Am luat turele din concediul nostru din Iulie 2007 si, dupa 30 min, iata ce a iesit:

Sinaia si cabana Malaiesti

Daca e sambata atunci e Sinaia. Weekendul ce tocmai s-a incheiat l-am inceput cu o zi de schi la Sinaia. Vremea superba, zapada excelenta. Un fel de firn ca la sfarsit de martie. S-a coborat bine pana la 1500m. De acolo cu schiurile in carca pana la scaun.

Duminica Horatiu a mers tot la Sinaia, planul initial era sa urce pana la Omu si sa incerce o coborare pe Valea Cerbului impreuna cu Bubulu & co. Dar din cauza cetii s-au intors de la Piatra Arsa si au incheiat ziua cu doua coborari pe Genune.  

Eu impreuna cu Cristi si Tudor am incercat sa urcam pe Varful Bucsoiu dar din cauza zapezii foarte mari si a vremii proaste tura s-a transformat intr-o plimbare pe Tache Ionescu pana la Cabana Malaiesti. 

 

De la Malaiesti am mers spre Diham iar de acolo inapoi la Gura Diham unde aveam masina. 

Pe Varful Tiganesti

In ciuda prognozei proaste anuntata pe toate site-urile de specialitate weekendul ce a trecut a fost unul deosebit asta pentru ca am combinat o zi de schi la Sinaia  sambata cu o tura pe Varful Tiganesti duminica. 

Duminica dimineata pe la ora noua pe drumul de Poarta ma regaseam  alaturi de Radu, Cristi, Corina, Cristina si Iulian dornica sa incep prima tura de iarna din 2009. Dupa un urcus sustinut prin padure am ajuns in Poiana Clincea unde ne-am oprit pentru prima pauza de masa.

 

Am continuat urcusul prin padure pana la iesirea la golul alpin sau "alpine emptiness".

Am continuat sa urcam pe creasta prin ceata dar dupa putin timp a rasarit soarele pentru noi si Bucegii maiestuosi se infatisau privirilor noastre.

Urcusul a fost frumos, vedeam creasta si  parca impulsionati de spectacolul oferit de crestele inzapezite am inceput sa marim ritmul. Efortul a fost rasplatit din plin iar peisajul era de vis.

Din pacate pe creasta nu am putut sa zabovim prea mult din cauza orei intarziate asa ca dupa o ultima privire spre Bucegi am inceput coborarea. La coborare ceata si-a facut din nou aparitia dar noi coborasem din creasta. Prin padure am mers la frontale iar pe la sapte seara eram la masina. Tura de exceptie!