Pulver nesperat la schi la Malaiesti

Cu toate ca prognoza meteo era destul de nasoala, cu falsul pretext, mai mult ca sa ma motivez, al concursului Cupa Malaiesti, am decis sa merg, cu cine are chef, la Malaiesti la un weekend de schi. Ideea s-a dovedit a fi mai mult decat geniala.

Roxana a decis ca vrea sa plece la Ratei la faleza si in Avenul Bratei (unde a avut o experienta minunata, o lasam pe ea sa povesteasca), iar eu m-am pornit spre Malaiesti cu Miha de la Cluj, Sorin si Irina iar acolo ne-am intalnit cu o trupa mai mare de schiori "cu greutate": Matei, Soimaru, Dan si multi altii.

Am lasat masina la Uzina de Apa in Rasnov pe o vreme inchisa, de ploaie. Ne-am echipat adecvat si am taiat-o inspre Malaiesti incarcati ca pomul de craciun, cu schiuri, clapari, lopeti, pioleti, agatate toate de rucsaci. Nu mica ne-a fost mirarea cand am observat ca iarna incepe de la bancuta de pe la 1300 m, de unde a inceput putin sa si ninga.

Drumul a continuat in conditii de iarna autentica, pe ninsoare si pe o atmosfera de februarie. Malaiestiul era impodobit de un strat proaspat de zapada, in crestere continua.

Am ajuns la cabana pe la 12 jumate, concursul fiind deja pe terminate. Nu a fost mare lucru, vreo 200 m aproape pe plat cu cateva porti. Am fi apucat sa ne bagam si noi, dar eram prea terminati de la caratul bagajelor asa ca am preferat un ceai. Oricum, cred ca a fost un motiv bun pentru multi din Rasnov sa se intalneasca la un spritz prelungit, spritz care a inceput chiar dupa concurs, de pe la ora 13:00 si s-a terminat duminica dupa-masa: oameni hotarati.

Dupa ce ne-am pus corturile (o idee curajoasa, dar oricum cabana era plina)  am purces la deal cu schiurile sa vedem care e treaba. Am urcat pana in caldarea urmatoare de unde am dat o tura, unii pe firul vaii, altii pe fata din dreapta. Am dat de un pulver de vis, asa ca am mai urcat o data, schimband traseul. Intr-un final, duminica, cele doua trasee au fost "macelarite" de cei cativa care nu am venit acolo doar la alcolizare:

La tura a doua, ne-am intalnit si cu o "localnica" simpatica ce ne-a admirat fara frica virajele cu admiratie:

Dupa asta, ne-am bagat si noi la o bere ca deh, suntem si noi oameni, insa aseara ninsoarea continua cu fulgi imensi si la ritm torential. Astfel, pe la 19:00, ne-am hotarat sa mai dam "o linie" asa ca ora 20:00, seara si cutremurul ne-au prins toate deodata la buza caldarii, gata sa atacam stratul nou si imaculat de pulver (cutremurul l-am simtit doar de la vibratiile telefoanelor cand ne-a sunat lumea sa ne spuna "minunea").  De vis, a fost cea mai frumoasa linie si cea mai tare zapada, dar si cu multe pietre luate in schiuri datorita intunericului care se lasase deja binisor. Am continuat seara la bere, abandonand rand pe rand randurile, eu incheind pe la 1 noaptea. A urmat o noapte de frig in cort, care a absorbit prin podea o groaza de apa si a facut muci salteaua si sacul.

A doua zi ne-am trezit habauci, am baut niste cafele si ne-am pornit spre obiectivul zilei, Hornul Mare, printr-o zapada imensa si neatinsa si cu alcoolul evaporandu-se prin fiecare por. Privelistea insa facea tot raul sa dispara...

Am urcat si hornul pana aproape sus, unde se ingusteaza (ultima bucata de cativa zeci de m n-am mai urcat-o ca oricum nu e foarte placuta pe schiuri). Zapada era mare si nu a fost nevoie de coltari, dar la coborare era destul de compactata si grea. Macar nu era de avalansa. A fost o super coborare, urmate de cristiane lungi prin pulverul de pe vale pana inapoi la cabana.

Ne-am strans corturile, am bagat ceva potol si am taiat-o la masini, nu fara peripetii cu unii mai ametiti de alcoale care au sfarsit alunecati prin valcele. Am lasat in urma Malaiestiul intr-o atmosfera de iarna cu ninsoare torentiala pe care in mod sigur nu o sa o mai revedem pana in sezonul urmator.

Adio iarna, adio zapada, adio libertatea schiului pe pantele atat de mult iubite. O sa mai schiem printre branduse, pe limbi de firn, ca dementii inca vreo cateva saptamani, dar incet-incet ne reluam activitatile de vara. Ne e foarte dor de biciclete...

Toate pozele din tura sunt pe webshots.

Povestea lui Matei este aici.