Valea Malinului si Valea Alba

Imi era teribil de dor de o vale la coltzari asa ca sambata am zis ca trebuie neaparat sa deschid sezonul la vai (cam tarziu de altfel anul asta). Impreuna cu gashca: Radu, Andreea, Keloo, Tudor, Corina, Iulian si Tibi pe la ora zece am inceput sa urcam prin padure iar in scurt timp ne regaseam la intrarea pe Valcelul din Poienita.  

Dupa urcusul abrupt prin padure am ajuns la hornul pamantos. De data asta mi s-a parut simplu. Se vede treaba ca am mai evoluat. La intrarea pe vale ne-am echipat corespunzator si am inceput urcusul.

La inceput de drum

Toata lumea dupa mine

Mai e mult pana sus?

Caldura mare

Si abia pleca batranul...

Eu am ajuns

Lectia de geografie

Ajunsi in platou am analizat posibilitatile de coboare. Radu a venit cu propunerea  sa coboram pe brana aeriana dar dupa ce a vazut cum arata creasta Vaii Albe a renuntat (lucru care mi-a incalzit sufletul pentru ca in perioada asta nu ma incanta teribil branele). Asa ca varianta era sa coboram pe Valea Alba. Desigur aveam doua posibilitati: una era sa urcam pana in capul vaii albe si sa coboram pe vale si a doua era sa intram in vale de pe brana costilei. Evident la a doua varianta am protestat vehement din motivul mentionat mai sus asa ca am coborat pe Valea Alba cu bucuria in suflet.

                                                                  Valea Alba

De la Verdeata am coborat prin padure pana la masini iar de acolo am mers la carciuma din Sinaia unde ne-am intalnit cu Horatiu care a fost cu bicicleta in Piatra Craiului. 

O tura superba de care imi era dor.