Vara, iarna nu-i ca iarna: Bike in Capatanii

Am avut planuri mari pe week-end, chiar daca au fost facute pe ultimul moment. Fiind anuntata vreme proasta pe Valea Prahovei, am zis ca ne tragem spre V, sa facem doua ture intr-o zona noua, Muntii Capatanii. Am conceput doua trasee promitatoare, pentru doua zile. Sambata dimineata la 5 insa vremea era proasta, iar prognoza pentru Horezu se stricase, asa ca am dormit pana tarziu si am mers la Draganesti sa-l vedem pe Castor.

Duminica dimineata, cu dor de munte, am pornit (cam tarziu) spre Horezu sa dam una din ture, pe cea care cuprinde aproape toata creasta. In schimb, de dupa dealuri ne-a aparut o imagine cam nasoala: crestele erau albe ca-n februarie. Ploaia de sambata se transformase in ninsoare. Am hotarat sa dam tura mai "blanda" care include mai putina creasta, dar sperantele sa o facem si pe aceasta erau mici. Circuitul urca de la Manastirea Polovragi pe valea Oltetului pana in Curmatura Oltetului, de unde continua pe un drum de creasta pana in cel mai inalt punct, cam 2100 m, dupa care coboara pe piciorul Casariei pana in satul Izvorul Rece. Intre Izvorul Rece si Polovragi mai sunt cam 10 km de urcari si coborari pe asfalt. Desi noi am inceput de la Polovragi, traseul ar fi ideal cu start din Izvorul Rece, astfel ca asfaltul sa fie practic o incalzire inainte de intrarea pe off-road.

In total traseul are cam 65 km cu 2000 m diferenta de nivel:

Urcarea pe Oltet incepe usor, pe drum bun, pentru aproape 15 km:

Treaba devine mai interesanta pe ultima bucata spre Curmatura Oltetului, unde traseul devine destul de abrupt si acoperit cu noroi de la exploatarile forestiere.

Din Curmatura Oltetului mai sunt 6 km de coborat pana la lacul Petrimanu. Drumul nostru urca in schimb spre creasta, incepand cu o sesiune de push-bike care dupa putin timp se poate face, cu greu, pe bicicleta.

Pe creasta, drumul continua sa urce intr-un ritm mai usor. Pentru noi, perspectiva nu a fost prea fericita, dupa cum se vede in poze, dar sub zapada se ascunde un trail de MTB perfect. Sus la 2000, zapada era continua, ne-am facut varza la picioare, care ne-au inghetat instant. Nu eram pregatiti chiar pentru asa ceva...

Cu picioarele si mainile inghetate, am evadat pe o coborare prin zapada, noroi si bolovani, sub noi vazandu-se traseul care trece print-o frumoasa sa cu un izvoras. Saua sudica, cum mi-a venit in cap sa-i spun, mi se parea in cap salvarea. De acolo, mainile si picioarele cu siguranta aveau sa se dezghete... Retragerea in Saua sudica a fost prima parte serioasa de coborare, tehnica si destul de abrupta. Ajunsi acolo, eram "salvati", zapada a ramas in urma noastra. Urmeaza o lunga coborare de peste 20 km, prin poieni si prin paduri, unde alterneaza bucati abrupte si tehnice cu cele noroioase si cu altele ca-n palma si de mare viteza. Un regal de MTB care pare sa nu aiba sfarsit...

Dupa o pauza de cules flori de soc, am ajuns in sat, unde am mai continuat coborarea pe o ulita destul de tare, plina cu bolovani, pana in soseaua care ne-a dus in obisnuitul ritm sub-carpatic deal-vale-deal-vale pana la masina.

Inca o data natura ne-a invatat ca vara iarna nu-i ca iarna. De ce, pentru ca daca vara vine iarna, nu prea ai la tine cele necesare... Asa ca, inca o data, un motiv in plus pentru ca un polar, o caciula, ciorapi de schimb si chiar briceagul si amnarul sa nu lipseasca din rucsac, chiar daca e mijlocul verii...

Traseul il puteti gasi pe Bikemap.

Toate pozele sunt pe Webshots.