Schi de vis la Ranca, pe Papusa

A aparut in sfarsit zapada, asa ca am sarit in clapari si am plecat unde am vazut noi ca e mai bine, adica la Ranca, cu gandul, evident, sa incercam sa bagam un pic de schi de tura pe acolo, ba chiar sa atacam un traseu ceva mai lung daca vremea ne permite - zona e ideala pentru asa ceva.

Asa ca, dupa o escala vineri seara la Draganesti, am pornit destul de tarziu spre locul fapteri. Roxana a gasit cazare la o cabana care s-a dovedit a fi un loc superb de cazare. Nu numai ca e o cabana exact atat cat trebuie de mare, cu cateva camere frumoase, o sala de mese si o bucatarie echipata chiar si cu masina de spalat vase, dar se afla chiar la poalele Papusii, ceea ce are doua avantaje: nu mai e nevoie de mers pe drum o gramada ca sa ajungi la "locul faptei" si e departe de zona partiilor amenajate, unde, sincer, puzderia de SUV-uri, zgomotul manelelor si mirosul gratarelor nu creeaza o atmosfera prea placuta. Ba mai mult, cabana are si un site si noi o recomandam tuturor. Preturile sunt decente pentru zona aceea oricum scumpa (100 RON camera) iar ospitalitatea gazdei noastre a fost deosebita, fiind asteptati de fiecare data cu vin si tuica fiarta. In poza puteti vedea incercuite cabana si partia de schi, in timp ce noi urcam spre Papusa.

Ca si schi, sambata am hotarat sa ne incalzim un pic pe fata de sub Papusa, fiind deja tarziu, iar duminica, daca vremea ne permite, sa incercam sa mergem un pic pe creasta pana pe alt picior. Am facut doua urcari/coborari de sub piramida varfului.

Duminica din pacate ne-a intampinat cu o ceata totala, prin care am mai reusit sa mai dam doua ture pe acelasi traseu, dar destul de nasol, ca nu vedeai nici macar unde sa virezi. La a treia tura, care hotarasem sa fie chiar ultima, plafonul de nori a coborat si varful Papusa s-a ivit sub un cer senin. Zapada pe varf era complet inghetata, asa ca am luat coltarii in picioare, am pus schiurile pe rucsac si am urcat cam pana pe la jumatate, deoarece de acolo deja erau iesiti toti bolovanii. Intre timp, ceata incepea sa urce din nou, asa ca am facut doar o coborare de acolo, pe un soi de crusta destul de nasoala.

Ultima bucata a coborarii am facut-o intr-o "galeata cu lapte", cu vizibilitatea absolut 0, orientandu-ne inapoi la cabana cu GPS-ul.

Per total a fost un weekend frumos de schi in natura, cu o zapada buna, dar din pacate cu o raza de actiune limitata de ceata. Abia asteptam sa revenim in zona, dar mai la primavara, cand ziua e mai lunga, zapada e mai buna si noi mai in forma pentru niste ture mai lungi. Altfel, prima tura de schi pe sezonul asta ne-a readus zambetul pe buze...