100 km in jurul Craiului si o alergare la Curmatura

Asa, brusc, in mijlocul saptamanii, ne-a prins dorul de crai, asa ca am sunat sa rezervam o camera 2 nopti la pensiunea Floare de Colt, a familiei Flucus, redenumita casa Dode dupa ce un idiot a inregistrat la OSIM numele Floare de Colt. Mai bine zis a fost idiot cine a aprobat asa ceva. Astfel, in afara de o marunta pensiune de undeva din Bucovina, nimeni nu mai are voie sa puna numele Floare de Colt la pensiunea sa. Si Bucovina e plina de flori de colt, nu?

In fine, planul nostru era sa dam circuitul de 100 km din jurul Craiului, de data asta complet, adica si cu turul lacului Pecineagu. Ei bine, de data asta, in ciuda ghinioanelor de turele trecute, ne-a iesit!!! Tura e destul de usoara, chiar daca e lunga, are mai multe variante, iar aceasta varianta o gasiti pe Bikemap. Ea arata vazuta de mr. Google chiar asa:

Am plecat destul de tarziu, dupa 10, spre Plaiul Foii si am trecut cu forte proaspete spre Pecineagu de la Rudarita (acul ala de la km 20), ce consta dintr-un push-bike si o coborare pe un drum de TAF. Se urca pe banda rosie, iar apoi se ia la stanga pe creasta si, dupa 50 m, se merge putin in dreapta pana in drumul respectiv. Coborarea e superba avand tot timpul in fundal lacul.

Odata ajunsi in drumul de contur a lacului, a inceput si ploaia. De aici, cel mai scurt e la stanga si pe baraj, dar noi am zis ca dam turul lacului si ne-am tinut de cuvant. Sunt vreo 10 km in plus, dar care merita doar de palmares. Drumul e efectiv distrus de exploatarile forestiere prin care se trece, cu noroi pana la genunchi si plin de caini furiosi. Merita doar de palmares.

Coborarea pe valea Dambovitei spre Satic ne-a scapat incet de ploaie, dar baltile si noroiul erau inca prezente, asa ca am ajuns in Podul Dambovitei tencuiti bine de tot. Nu am zabovit si am taiat-o spre Dambovicioara, de unde exista doua posibilitati. Fie se continua pe la Brusturet, la Table si prin Prapastii, fie se urca la Ciocanu, Sirnea si de acolo fie la Table, fie Pestera - Magura - Zarnesti. Noi am ales pe la Brusturet, data fiind si vremea urata, dar am dat acolo de un drum rupt de tot, intr-o stare mult degradata de cum il stiam pana acum.

Mai sus de bucatile rupte de tot care NU se mai pot parcurge cu bicicleta nici macar in jos, drumul isi revine la normal, fiind in continuare, pe la Table si in jos prin Prapastii, asa cum il stiam si pana acum.

Tura s-a incheiat cu bine, inainte de ora 19, fara incidente, ba chiar am avut timp destul sa spalam pe lumina si bicicletele. Daca nu ne incetinea ploaia, ajungeam mult mai repede.

A doua zi am dat, de dimineata, o tura mica si superba la care visam de mult: un trail running pana la Curmatura pe drumul de masina si inapoi pe poteca turistica. Sunt foarte mutumit de cum am mers, am scos cam o ora pana la intersectia cu drumul de Cheile Pisicii si sub 1:30 pana la Curmatura. Intoarcerea de acolo ne-a luat putin peste 30 minute. Cu o cafea si un ceai baute de dimineata pe terasa cabanei, toata tura a durat vreo 2:30 h si, la ora 12, eram in masina in drum spre Bucuresti. O zi jumate de vis la poalele Craiului, ce iti poti dori mai mult?