Cu Focul Viu la cautat pesteri la Tismana

Dupa o pauza de cativa ani de mers in tura de vara a clubului am zis sa mergem si noi sa dam o mana de ajutor la sistematizarea Bazinului 2116 Tismana ca de multa vreme se lucreaza si in ultimii doi ani lucrurile au cam stagnat. Vineri seara ne strangem si cu greu reusim sa ne urnim din Bucuresti pe la sapte seara. Dar cum traficul este infernal abia pe la opt si jumatate intram pe autostrada. Pe drum avem parte de o furtuna cu tunete si fulgere cum rar mi-a fost dat sa vad. Pur si simplu pe masina cadeau galeti de apa iar pe drum curgea raul. La Tismana ajungem pe la unu noaptea iar pe la doua reusim sa ne punem la somn. Dimineata pe la opt sar din cort mai mult din cauza caldurii si incerc sa ma adun. Lumea e treaza asa ca la o cafelutza facem planul de atac si stabilim echipele. Avem de identificat si cartat in jur de 18 pesteri. Se contureaza trei echipe. O echipa merge la cartat Pestera cu Apa de la manastire, alta echipa merge sa caute pesterile din spatele Manastirii. Eu cu Horatiu, Mircea si Monica avem de cautat pestera de sub Vf.Ciclovina. Intre timp se pune masa si iar o cafelutza si uite asa se face ora unsprezece. Nu inteleg cum de reusim sa tragem in halul asta de timp. Pana la urma pe la 11 ne urnim si fiecare merge la treburile lui. Mergem cu masina pe Valea Tismanei pana intr-un soi de parcare unde incepe si marcajul triunghi rosu.
Urcam prin padure urmand marcajul si ajungem la primul schit. De aici marcajul care urca pe Vf.Ciclovina este punct albastru, triunghiul rosu ajungand pana pe Oslea. Traseul urca domol in anumite locuri, pieptis in altele. E un traseu neasteptat de frumos dar nu avem prea mult timp de pierdut caci avem de cautat pesteri identificate acum 30 de ani si stiu ca intre descrierea ce o avem noi si situatia din teren pot fi diferente considerabile. Pe drum gasim pe copaci placutze de lemn cu tot felul de povesti.


Pe vremuri se pare ca nu exista chat, facebook sau twitter iar oamenii aveau timp sa nascoceasca basme. Noi continuam urcusul si mai repede decat ne asteptam ajungem la Schitul de langa varf. Suntem imbiati cu sarmale si mamaliga dar hotaram sa ne facem mai intai treaba si apoi sa mancam. Asa ca coboram in saua de sub varf de unde teoretic incepe cautarea noastra. De aici incepe aventura, cautam in sus, in jos, mergem pe curba de nivel dar nimic.

Pana la urma revenim in sa, coboram 20m mai jos practic suntem sub perete si incepem iar sa cautam la baza peretilor de calcar. Pana la urma Horatiu zareste o deschizatura 10 m mai sus asa ca plini de entuziasm urcam pana acolo. Dar surpriza, pestera nu are 25m ca in descriere are doar 9m. Asta este, o cartam facem cateva poze si ne pregatim de coborare.
Dar nu mai facem acelasi drum la intoarcere, mergem pe curba de nivel, ocolim varful si ajungem in traseu dar mult mai jos. La ora patru ajungem la masina si speriati de cateva tunete ne grabim sa ajungem la pensiune. Ajungem la pensiune si rand pe rand apar si ceilalti. Fiecare povesteste ce a facut si se pare ca am facut treaba buna toti. Ne asezam la masa si apoi vedem in functie de vreme ce se mai poate face. Se pare ca totusi ploaia ne ocoleste si cum este abia ora cinci mai avem mult timp la dispozitie. Radu ne spune ca a identificat doua intrari de pestera langa pod dar una are intrarea colmatata. Si pentru ca sunt la moda miscarile feministe impreuna cu Roxana si Monica hotaram sa facem echipa "8 martie - egalitate de sanse" si sa mergem sa decolmatam intrarea pesterii. Ne inarmam cu harlet, lopata si cazma si impreuna cu Radu si Horatiu mergem la locul faptei.


Ajunsi la gura pesterii constatam ca e curent de aer ceea ce inseamna ca exista o sansa sa gasim ceva. Genul asta de activitate ma entuziasmeaza teribil, as putea sa sap doua zile non stop desi stiu ca sunt sanse mici sa gasesti ceva. Asa ca nu stam pe ganduri si ne apucam de treaba.

Treaba merge cu spor asa ca dupa vreo doua ore de scos pamant reusim sa facem o intrare cat sa se strecoare un om taras. Dar nu om ca Horatiu, unul asa ca mine sau mai slab. Hotaram sa venim a doua zi cu Mihai si Maria sa cartam pesterile, ei fiind copii si deci cei mai mici dintre noi au cele mai mari sanse sa intre in pestera. Mergem si la a doua descoperire a lui Radu dar aici intrarea e si mica. Le lasam pe amandoua pentru a doua zi. Seara la masa facem bilantul zilei si putem spune ca treaba a mers bine. Am cartat sase pesteri si am identificat 4. Maine continuam sa cartam si sa identificam pesteri noi. A doua zi ma trezesc la sapte, cu ganduri mari. De data asta echipa noastra de cautat de ieri s-a restrans la mine si Horatiu. Avem de mers pe Valea Sasa sa cautam doua pesteri. Una mica pe care nu speram sa o gasim si alta mare, de vreo 80m. Se mai fac doua echipe de cautat. Una merge la pesterile din spatele manastirii si alta mai sus de Pastravarie unde ar trebui sa fie pe langa pesteri si un aven. Azi se pare ca oamenii sunt mai greu de urnit. Eu si Horatiu reusim sa fim gata la 9 jumate. Dar trebuie sa mai asteptam si pe ceilalti sa ii luam cu masina pana la Manastire. Oamenii se misca in reluare si nu prea inteleg de ce, ca doar ieri nu am fost la maraton :d. Se pare ca m-am obisnuit cu alt stil de viata. Imi place sa ma trezesc cat mai devreme si sa fac cat mai multe lucuri. Ca doar si timp de odihnit e din belsug. Se face ora 10 si oamenii inca nu s-au strans. Incep sa imi pierd rabdarea, nu mai am nervi sa mai stau nici un minut. Am atata energie ca as vrea sa le dau si celorlalti doar doar se misca mai repede. Sincer nu inteleg placerea asta de a sta si a pierde vremea. Mai trece un sfert de ora si cum lucrurile nu se indreapta imi iau rucsacul si plec pe jos, or sa ma recupereze de pe drum. Dupa vreo 10 minute de mers, opreste masina si ma recupereaza si pe mine de pe drum. Ajungem la manastire, punctul de plecare spre Valea Sasa. Dupa descrierile ce le avem ar trebui sa le gasim destul de repede. Dar noi stim din experienta ca lucrurile in teren stau altfel. Urcam pe versantul din dreapta pe primul valcel care se contureaza mai bine. Urcam 50 m diferenta pana ajungem la un soi de poteca. Aici apar primele blocuri de calcar. Mergem pe curba de nivel urmarind la baza blocurilor doar doar gasim ceva. Ne uitam dar nu vedem nimic. Mai urcam putin si cum panta e din ce in ce mai tare Horatiu hotaraste sa urce doar el pentru ca 50m mai sus apare un alt rand de blocuri de calcar. Dupa nici 10 minute imi zice ca a gasit Pestera cu Pinten, adica aia mica pe care nu speram sa o gasim. Dar cum era de asteptat intrarea e colmatata si trebuie sa revenim sa decolmatam intrarea ca sa o putem carta. Dar e bine ca am localizat-o. Hotaram sa coboram inapoi in vale si sa reluam cautarea pentru a doua pestera. Incercam sa identificam un alt valcel pe care se poate urca. Continuam si pe vale dar hatzasul e asa de mare incat dupa ce ne zgariem bine de tot hotaram sa ne intoarcem si sa urcam pe undeva pe versant. Oricum am mers mai mult decat in descrierea lor. Urcam pe un soi de valcel, totul se rupe cand pasesti. Senzatia e stranie, copacii pe care pui mana sa te sprijini sunt putrezi. E clar ca pe aici n-a mai fost nimeni de multa vreme. Ajungem la carare si la baza blocurilor de calcar. Conform descrierii suntem pe drumul cel bun. Continuam pe poteca la baza blocurilor si cercetam fiecare fisura si crapatura. Dar nimic. Continuam pana jonctionam cu poteca de la prima pestera si tot nimic. Ne intoarcem sa mai cercetam o data blocurile de calcar, poate ne-a scapat ceva. Dar se pare ca atat ne-a fost norocul pe ziua de azi. Oricum trebuie sa revenim in zona sa cartam prima pestera si atunci o mai cautam si pe a doua. Dar la toamna, cand nu mai sunt hatzasurile asa mari. Ne intoarcem la masina dupa vreo 3 ore jumate de umblat si mergem la pensiune unde ne intalnim cu Radu si echipa de cautat de la Manastire. Horatiu merge cu Monica si cu copii sa carteze cele doua pesteri de la pod iar noi ne strangem corturile si ne pregatim de plecare. Nu inainte de o masa gustoasa servita de gazda noastra la Pensiunea Magnolia, o pensiune unde cu siguranta o sa revenim cu mare placere. Bilantul pe cele doua zile: 8 pesteri cartate si 7 identificate. Speram ca in maxim doua ture sa terminam zona Tismana si apoi sa ne concentram pe ultimul deal din bazin.