In inima Apusenilor, la pedale si in alergare

Am avut din nou doua zile si doua trasee de vis, in inima Apusenilor, munti atat de dragi mie, atat datorita faptului ca sunt muntii copilariei mele, cat si datorita faptului ca se potrivesc la fix cu pasiunile mele: MTB-ul si trail-running-ul.

Sambata a fost ziua de pedalat. Am zis sa incercam ceva nou. Si, daca e Cluj si e cu pedale, e de pe Harta lui Mititeanu. Si, cum ne-am obisnuit de cand exista acest nou instrument al distractiei, Mititeanu "loveste din nou". Nu in sensul rau, ba chiar in cel mai bun sens al cuvantului, dezvaluindu-ne o noua urcare HQ in creasta muntilor Gilaului. Ea incepe din Somesul Rece si se numeste valea Caprita.

Se pare ca tiparul pentru a face ceva mai "hardcore" devine clasic. Iei harta, cauti un traseu recomandat doar intr-un singur sens si... te duci sa-l faci invers. Satisfactie garantata!!!

Dar sa vedem despre ce e vorba. Planul initial era sa urcam pe Caprita si sa urmarim apoi creasta pana la Blajoaia, locul unde mi-am petrecut in tabara verile cand eram un mic pustan zglobiu iar Ceausescu isi traia ultimii ani si pe care nu l-am mai revazut de atunci (locul, nu pe Ceausescu). Dar s-a intamplat ceva total neasteptat. Zona era plina de nori negri, tuna si dadea cu traznete pe toate crestele din jur. Asa ca traseul, din pacate, s-a modificat si nu a mai ajuns la destinatie. Deci, vom reveni!

Astfel traseul urmat, pentru a ocoli furtuna, a fost: urcare pe Caprita (uau, inca nu-mi revin de ce faina e treaba pe acolo), un pic de creasta, coborare spre Paraul Negru, traversat pe valea Dumitreasa, urcat pana in creasta, coborat pe Irisoara si Somesul Rece. Traseul pe Bikemap si in poze:

Am plecat de la urcarea de la Pape (pe unde speram sa ne intoarcem) in sus spre vale. Intrarea pe Caprita e usor de gasit, iar forestierul incepe sa urce destul de serios. Urcarea de MTB perfecta, la limita placutului. Drumul se termina insa intr-o poiana, unde se poate continua pe trei directii, in fata/dreapta/stanga, pe trei torenti bolovanosi.

Conform hartii minune si contrar track-ului facut de acasa care imi zicea inainte, o iau pe valea din dreapta (versantul stang), desi aceasta arata destul de "periculos" Se urca cu bicicleta in spate peste bolovani, cu portiuni de adevarat "canioning". 

 Dar, ca de obicei, mergem pe mana hartii care, nici de aceasta data, nu da gres. Dupa vreo 2-300 de m de carat bicicleta in spate, in versantul stang apare, surpinzator, DRUMUL. Care, dupa primii 20 m, devine chiar ciclabil. In totalitate. El tine o curba de nivel si se transforma in single-track pe urma de busteni trasi, coborand intr-un afluent al Capritei.

De aici, din nou pe mana hartii, mai bagam o sesiune de max. 100 m de carry-bike in sus pe rau in cautarea drumului. Drum care, evident, ne apare ca prin minune intre boscheti. Continuam pe el si dam intr-o faneata unde o familie de pocaiti autohtoni (o specie enervanta de localnici convertiti de care s-au umplut Apusenii) se uita la noi cu mirare si cu un soi de ura in ochi cum numai exemplarele astea pot sa o arate. In asteptarea Roxanei, incerc sa schimb doua vorbe cu acestia, dar nu imi raspund si mi-o reteaza din scurt. 100% diferiti de romanii nostrii ortodocsi, pe cale de disparitie prin catunele din Apuseni, atat de prietenosi si iubitori de a schimba o vorba cu cineva.

In fine, continuam printr-un catun si pe niste urcari dementiale pana in creasta. Intre timp, peste tot in jur tuna si fulgera, iar pe la Pape si spre Marisel e furtuna. La noi deasupra e inca senin, asa ca sper sa putem sa continuam pe creasta spre Blajoaia. 

Treaba merge oarecum, dar pana la coborarea spre Paraul Negru (cea de la Maros), unde calea pe creasta ne e blocata de un nor negru si de traznete care lovesc fix pe unde urmeaza sa trecem noi. Asa ca, vrand-nevrand, o luam la vale. Insa doar pana in firul paraului, de unde hotarasc sa trecem spre Dumitreasa ca se pare ca in directia aia e vremea buna. Zis si facut, am trecut si am urcat pe vale pana in primul catun, de unde am vazut pe harta un traseu spre valea Irisoara si spre Blajoaia. 

 Din pacate, pe bucata spre Irisoara, care se desfasoara pe niste drumuri de TAF noroiase, am ratat undeva o intersectie la dreapta si am iesit din nou spre creasta. Ora era tarzie, aproape 18, asa ca am continuat pe creasta pana la drumul ce coboara pe Irisoara, pe care l-am urmat intr-o lunga coborare, continuata pe Somesul Rece, pana inapoi la masina. 

 Aceasta coborare "plictisitoare", daca era vreme mai buna, urma sa o "picantizam" cu o urcare si o traversare a satului Maguri iar apoi o urcare pe Drumul Generalului si coborare la Pape. N-a fost sa fie, asa ca ramane pe data viitoare. Oricum, voi mai face multe zeci de ture in zona. Chiar daca o stiam cat de cat, harta minune mi-a deschis ochii spre multe posibilitati de care habar n-aveam.

Duminica a fost zi scurta, dar intensa. Am descoperit pe Google Earth un drum care urca din Rogojel spre Vladeasa, pe piciorul cu cabana, si care permite practic sa faci din Rogojel un circuit, fara sa treci de 2 ori prin acelasi loc. Drumul fiind si mai moale decat urcarea clasica pe traseu, se preteaza la trail-running. Asa ca, iata, tura perfecta de antrenament de trail-running de 20 km cu 1000 m diferenta de nivel pe Runmap si in poze:

Ce sa zic, eu am fost in mare forma si am inceput direct in alergare sustinuta,.In spate, urca un camion SR plin cu turisit veseli, care ne-a urmarit tot drumul pana la Pietrele Albe. Uneori disparea, alteori (dupa o pauza de alergat) reaparea in spatele nostru. I-am spus Roxanei sa isi inchipuie camionul ca fiind concurentii din spate. Pana la urma l-am umilit, el ajungand la Pietrele Albe cand eu ajungeam in creasta :)

I-am dat cat am putut de tare pe urcarea in creasta din Pietrele Albe. Mi-a luat totusi ceva mai mult de 10 minute.

Nici coborarea de la statia meteo nu a mers ca pe roate, dar am alergat-o. A fost o tura departe de cea de la Ciucas, unde ne-am simtit perfect. Timpul total pentru tura, de 3:30 h, reflecta acest lucru si ma cam nemultumeste, dar totusi, a fost o dimineata placuta de duminica, nu un concurs, fara geluri si energizante. Mie GPS-ul imi arata cam 1 ora de stat, deci am alergat cam 2:30. Suna mai bine. Media la alergat e de 7,9 km/h. Cam naspa. MPC se apropie, si mai avem mult de lucru.

Apropo, m-am cantarit inainte si dupa tura de alergat. Inainte aveam 84.9 kg iar dupa, 81,9 kg. Cu toate ca am baut vreo 2-3 l de apa pe traseu, m-am deshidratat 3 kg. Impresionant!!!