Run. Forest run.

Inca un weekend in Bucuresti e doar inca o ocazie de a cerceta ce se poate face interesant prin imprejurimi. Astfel, cum e sezonul alergarilor, am decis sa alergam si noi. Prin padure. Doua zile inseamna doua paduri foarte cunoscute din jurul orasului: Comana si Cernica, cu 18,5 si respectiv 22 km de poteci alergate. Un weekend sportiv de criza.

Sambata - Comana

La Comana nu am mai gasit documentatie despre alergat, asa ca am mers mai mult in necunostinta de cauza. Am stat sa descoperim la fata locului ce se poate face si a iesit un traseu de 18,5 km, pe care-l gasiti pe Runmap si care arata asa:

In primul rand, ziua a inceput cu o ratacire cu masina. Nu stiu de ce am inteles ca intrarea in Parcul Natural Comana se face din comuna Mihai Bravu. M-am luat dupa multe track-uri de mountain bike de pe net. E gresit. Intrarea se face din Comana, si se ajunge foarte rapid din Soseaua Giurgiului. Noi am facut ca sa ajungem vreo 40 km in  plus ca prostii,  pe un drum foarte prost.

Apoi a urmat parcul propriuzis. De-abia am gasit pe unde se intra. Stiam ca la Comana e o manastire si e foarte frumos. Ne inchipuiam ceva aranjat, cu floricele, cu bancute, cand ma gandeam la manastire ma gandeam cel putin la cea de la Cernica. Dragilor, NIMIC nu se regaseste acolo. Parcul e doar o padure cu niste drumuri rupte de masinile de lemne, cu santuri umplute cu moloz. Pozele alea cu carari printre stufaris se regasesc in teren intr-o poteca facuta prin mlastina cu scanduri putrede, pe care ti-e cam frica sa pasesti. Datorita faptului ca gratarul e incurajat, iar prin plata unei taxe de intrare de 3 lei/persoana si 15 lei/masina parca (ultima nu sunt sigur, ca n-am intrat cu masina), lumea e oarecum incurajata si sa isi lase mizeriile pe acolo, pe principiul "Am platit, sa vina sa curete!". Asa ca mizeria e mare. Practic, de cateva ori a trebuit sa ma opresc din alergat poteca fiind plina de cioburi care puteau sa-mi sparga talpa la pantofi. Parcul are doua "trasee" turistice pe care le-am inclus in circuitul nostru. La intoarcere, pe langa stufaris, drumul e blocat de un mare gard si o poarta, fiind nevoiti sa ocolim prin padurea destul de plina de lastaris vreo 200 m (info pentru cine merge cu track-ul asta pe acolo). Printre stuf nu am intrat prea adanc, scandurile pe care se merge nu ne-au inspirat mare incredere.

Singurele fiinte care ne-au adus aminte ca suntem intr-o zona salbatica a fost o ceata de mistreti care ne-a blocat drumul, de care am trecut 50 m cu autostopul :) si un arici foarte simpatic, care isi facea veacul printre moloz.

In rest, desi probabil ca importanta stiintifica a florei si faunei din aceasta zona este deosebita, ne-a cam incercat acelasi sentiment de tristete ca si la lacul cu nuferi al lui Eminescu, plin de PET-uri. Credem ca se poate face mai mult pentru aceasta zona, legata istoric de lupta lui Mihai Viteazu de la Calugareni si de viata si moartea lui Vlad Tepes. Intr-o tara normala, un astfel de loc cu asa istorie ar fi super amenajat si ar colcai de turisti nu de grataragii. Momentan, in spatele unui panou pe care scrie ceva de genul 'Aici se va ridica un monument, in locul in care a fost ucis Vlad Tepes', niste melteni cu ceafa groasa intorc saptamanal o ceafa si mai groasa de porc pe gratar in timp ce domnitorul nostru, singurul care ne-ar mai putea scoate din mizerie, se intoarce si el in mormant. Ca vorba aia, "Esti ceea ce mananci!'.  Asta e, cum zice cineva pe blogul lui - Numai sabia mai poate schimba ceva!

Unde esti Tu Tepes Doamne

Ca punand mana pe ei

Sa-i imparti in doua cete

In smintiti si in misei

Si in doua temniti large

Cu de-a sila sa-i aduni

Sa dai foc la puscarie

Si la casa de nebuni....

Traseul acesta vi-l recomand daca tot aveti drum pe acolo, sau sa mergeti si voi o data. Altfel, mai bine trecem la cel de ziua urmatoare, care e cu adevarat deosebit.

Duminica - Cernica

Cernica e o zona pe care am mai batut-o o data cu bicicleta. Acum ne-am intors pentru alergat. Ne-am ghidat in mare dupa un traseu de pe Runmap al lui Peewee, dar l-am imbunatatit un pic, evitand niste bucati unde poteca a fost invadata de lastaris si o bucata de alergare pe langa drumul national. A iesit un circuit foarte frumos, de 22 km, pe care l-am pus pe Bikemap si arata asa:

Datorita unor acumulatori descarcati, n-am mai facut poze. In schimb, spre deosebire de Comana, Cernica e o zona impresionanta. Carari superbe, o padure pe alocuri luxurianta si, mai ales, curatenie luna (ma rog, in comparatie cu restul tarii). La modul cel mai serios, exceptand 50 m de la marginea padurii unde mai gasesti gunoaie, in padure efectiv e curatenie aproape perfecta. Potecile se intretaie si, cu GPS-ul in mana, iti poti face traseul cum vrei tu. Traseul nostru pleaca de la Manastire (care e frumoasa oricum si merita vizitata) si ajunge in partea lui de mijloc la marginea autostrazii A2. Ce e frumos e ca se combina diverse tipuri de drumuri, de la late si plate, la inguste si cu santuri, de la largi pana la cele pline de crengi sub care trebuie sa te apleci. Traseul te solicita foarte variat si eu zic ca e un antrenament perfect de trail-running pe care vi-l recomand oricand stati prin oras si n-aveti altceva de facut.