Urmatoarea oprire era programata la Ipotesti, asa ca am decis sa innoptam undeva langa Botosani iar a doua zi dimineata sa mergem la Ipotesti. Pana la Ipotesti nu este nici un semn indicator ca acolo ar fi casa memoriala Mihai Eminescu. Asta si pentru ca Ipotesti-ul ramane un loc pentru nostalgicii cunoscatori. Dimineata am mers mai intai la lac, spre care esti ghidat de cateva semne ruginite si aproape sterse. La intrarea in padure esti intampinat de gunoaie, care isi fac simtita prezenta peste tot pe unde au ajuns exemplarele din specia umana.
"Lacul codrilor albastru" nu mai este albastru, insa este plin cu gunoaie iar langa lac este si urma unei vetre de foc. Cu siguranta peste cativa ani nuferii vor fi acoperiti de peturi, cutii de bere, pungi de plastic si alte urme ale trecerii admiratorilor poeziei marelui poet pentru ca "Neputand sa te-nteleaga, crezi c-or vrea sa te admire?". Probabil ca esenta noastra de manelisti, grataragii obositi, consumatori de mici si bere ne determina sa ingropam in gunoi si mizerie tot ceea ce nu intelegem, sa coboram la nivelul nostru urmele existentei celui ce este cel mai mare poet roman. La casa memoriala un anunt sec ne informa ca din cauza intreruperii furnizarii cu energie electrica, programul de vizitare este sambata intre anumite ore. Ghinion, noi ajunsesem vineri. Cam la atat se rezuma ceea ce pretentios scrie pe un panou "Memorialul Mihai Eminescu".
No comments:
Post a Comment