Apusenii la 2 zile, varianta de toamna

Din dor de locurile mele de suflet, am hotarat sa dam o tura de 2 zile cu bicicletele prin Apuseni. Participanti: eu, Roxi si Iancu. Dupa multe calcule, ne-am dat seama ca la inceput de noiembrie nu se poate face prea mult, ziua fiind scurta. Combinat cu faptul ca n-aveam chef de off-road cu masina, am hotarat traseul:

Ziua 1: Rachitele - Ic Ponor - Padis - Valea Garda Seaca - Garda - Pensiunea Mama Uta
Ziua 2: Mama Uta - Ordancusa - Poiana Calineasa - Ic Ponor - Rachitele
In total 110 km, impartiti egal in cele 2 zile: 55 +55. Am pedalat in fiecare zi de la 10:30 pana la 16:00 (a nimerit foarte exact), lejer, batraneste, cu pauze destule.

Schimbari multe, si nu neaparat in bine. Drumul spre Padis e praf din nou, dupa ce anul trecut era ca-n palma. Exploatarile forestiere sunt in floare, cu noroaiele pana-n gat aferente. Zona afectata de furtuna acum vreo 2 ani arata trist (ma rog, aici nu e vina nimanui). Starea marcajului din Padis spre Garda e de tipul "bun daca stii pe unde". In schimb, m-a bucurat mult coborarea din sesul Garzii pana in drumul de pe Garda Seaca. Minunat, cu bolovani, exact atat cat sa iti placa da sa nu te rupa in doua. Chiar si Roxana a fost incantata de coborarile pe bolovani.



Pe vale am revazut cu drag Coiba Mare, Casa de Piatra, iar Roxana si Iancu au coborat pana la Izbucul Tauzi. Mama Uta ne-a primit cu bratele deschise, ba chiar ne-a lasat 3 in camera de 2 fara pret suplimentar. 80 RON cu micul dejun, foarte copios de altfel, inclus. Mancare buna, ca de obicei. Din pacate, neavand incaltaminte de schimb, am cam facut noroi pe scari si un pic prin camera. Sper sa nu se fi suparat nimeni, asta e, eram cu bagaje usoare. In schimb foarte interesanta a fost senzatia sa nu am seara in ce sa ma schimb de pantofii SIDI si sa merg cu ei la masa. Senzatie ciudata!!!

A doua zi am urcat pe Ordancusa care este, si aici imi vine sa plang, in curs de "betonare", dupa cum m-a corectat inginerul pe care l-am intrebat daca se asfalteaza. Stiu ca si oamenii de acolo au dreptul la o viata civilizata si sunt gata sa accept asta, dar ma gandesc ce dezastru ecologic o sa insemne asta pentru zona Scarisoara, plina oricum de masini ale manelistilor gata sa infrunte drumurile dezastruoase. Macar drumul meu "secret" (ii spun asa pt. ca nu e pe nici o harta) dintre Ocoale si Poiana Calineasa a ramas la fel... In Calineasa, gaterele baga la greu, dealurile fiind impanzite cu ele, parca mai multe decat tineam minte. Normal, drumul spre Ic Ponor e, cum ii sta bine unui drum forestier de exploatare, plin de noroi. Din Ic Ponor ne-am intors pe acelasi drum la Rachitele, admirand noile semne de localitate si de judet, parca din alta lume.

La Rachitele am avut surpriza sa imi gasesc masina lovita de un camion de lemne, asa ca ziua s-a terminat pe la politie prin Margau dupa hartiile necesare.

Dupa cum merg treburile, s-ar putea sa fie printre ultimele ture de MTB in Apuseni, probabil va fi nevoie de o cursiera.