Prin puf si printre bolovani la Padina

Daca tot s-a re-amanat concursul din Muntele Mare si daca tot ne bate la usa prima editie din Bucegi Winter Race, am decis sa dam o tura prin Bucegi, respectiv eu cu Radu, cu care am zis ca facem echipa la concurs si Adi care, cine stie, poate o sa vina si el. Ca si plan, gandindu-ma ca nu prea e mare minune de zapada, am zis sa incercam sa facem traseul de concurs, respectiv sa dam o tura Padina - Strunga - Omu - Piatra Arsa - Padina. Primul semn ca nu va fi sa fie asa a fost inca de la prima coborare, de pe Furnica, unde am dat de un pulver de vis, uscat, peste o baza care din pacate mai avea si cate un bolovan. Oricum, era cam clar ca tura de alergat pe schiuri se va deturna in tura de schiat prin puf...

Totusi, nu pot zice ca nu am alergat, avand in vedere ca s-au adunat in 2 zile vreo 43 km cu 2300 diferenta de nivel. Traseul este cam asa: Cota 2000 - Piatra Arsa - Babele - Plaiul lui Pacala - Padina - Vf. Strunga - coborari pe o fata si un valcel cu pulver - Padina pentru prima zi, iar a doua zi Padina - Sugari - Cerdac - Ialomita - Padina urmat de Padina - Pacala - Piatra Arsa - Cota 2000 - Carp - Cota 1400. Arata cam asa (track-ul e pus pe Runmap):

Pentru inceput, vreau doar sa spun ca a fost un weekend cu vreme si zapada de exceptie. Dovada sta si "filmul evenimentelor" pe care-l puteti vedea chiar aici (povestea si pozele urmeaza dupa):

Scuzati rapirea lui Adi de catre extraterestrii pe valea Sugarilor (asa a iesit la montaj) si o mica greseala de limba engleza pe la ultimul comentariu, precum si watermark-ul de pe filmarile lui Adi, cu asta m-am ales fiindca dl. Mac si nea Sony nu se pupa intre ele, adica iMovie nu incarca fisiere .mov, asa ca au trebuit convertite. Softul gratuit pe care l-am gasit in graba face chestia asta pe gratis, dar ne incanta cu acel watermark. Mi se pare cinstit, mai gasisem unul care-si tragea un ditai watermark-ul fix in mijlocul imaginii. Scuzati paranteza de ordin tehnic.

Si sa continuam povestea. Am ajuns in echipa de trei la 1400 pe la 9 dimineata si, cu planuri mari, am decis sa nu mai pierdem vremea cu urcatul pe piei la 2000 si am luat cabina (stiti voi faza cu orice regula are dreptul la 3 exceptii, am consumat una). De acolo, a urmat coborarea prin puf spre Piatra Arsa, care ne-a uns la suflet, la fel cum ne-a uns si plimbarea prin puf neatins in continuare. De la Piatra Arsa, am decis sa nu intram in Plaiul lui Pacala pe poteca turistica, ci sa facem putin dreapta spre creasta spre Babele, ca sa schiem tot plaiul, ca e pacat. Cata dreptate am avut! In drum, am dat de Babele 2, niste babe micute dar frumoase si mult mai putin cunoscute decat preadesenatele si scrijelitele lor surate din cartea de geografie.

Coborarea a fost de vis, dupa cum se vede in film. La Padina, am urcat la cabana, am comandat o ciorba de perisoare si niste cabanosi cu piure si intre timp ne-am cazat jos la Salvamont, in conditii superbe si la un pret absolut ok. Dupa masa, Radu ne-a parasit, el facand cale intoarsa, fiind consemnat duminica la alergare la Semimaratonul Gerar. Pacat ca a pierdut restul turei, dar sunt convins ca si concursul, la care a scos un super timp cu echipa sa, a meritat efortul.

Eu cu Adi am pornit, cica sa facem marea tura pana la Omu, in sus spre Strunga, unde zapada cam lipsea si mergeam mai mult pe iarba si bolovani. In schimb, erau niste urme de schiuri care duceau spre creasta direct pe linia piciorului, pe unde as fi vrut si eu sa urc, asa ca le-am urmat. Nu a durat mult si am vazut in departare si silueta a trei schiori, autorii urmelor, care nefiind grabiti nu mergeau foarte tare si i-am ajuns fix unde ne-am intalnit si cu traseul turistic, pe un vafrulet plin de pulver. Am descoperit ca era vorba de Iulian Cozma cu Alex Doaga si Mihai, care se dadeau pe acolo prin puf. Suficient motiv sa abandonam total planurile marete si sa ne lansam si noi in jos prin pudra zeilor. Cam asa arata versantul dupa cateva zeci de secunde de bucurie intensa:

Dupa inca o coborare prin puf si una cautand loc de trecere printre bolovani, am ajuns inapoi la Salvamont unde am bagat o ciorba de varza cu afumatura si niste orez cu snitel/ficatei pe saturate, apoi. mai mult eu, m-am "delectat" cu un vin alb din dotarea cabanei. Seara s-a terminat cu o discutie pe diverse teme de schi cu Alex si Mihai. Iulian s-a culcat mai devreme si n-am mai apucat nici sa-l salutam, a doua zi a plecat cam cand ne-am trezit noi (pe la 8).

A doua zi, dupa o omleta cat o roata de Q7, i-am vazut pe Alex si pe Mihai ca se pregatesc de drum, sa urce pe valea Sugarilor spre Cerb si am sarit in clapari si am taiat-o in sus cu ei, cu ideea sa coboram inapoi pe undeva frumos. Pe drumul spre Pestera am admirat de departe fetele pe care schiasem seara dinainte (se vad urmele daca mariti poza si va uitati atent):

Urcarea pe Sugari a fost superba, printr-o zapada virgina si pufoasa, din nou.

La baraca ne-am intalnit cu Bubulu si nea Gigi, dupa care ne-am despartiti in 3 echipe. Bubulu cu nea Gigi au dat un Cerb, Alex si Mihai la fel, dar de pe Bucura iar eu cu Adi am dat o Ialomita sa ajungem inapoi la Padina sa ne luam lucrurile. Pulver fain si in Ialomita pana la cascada, apoi am ocolit pe versantul stang pe valcel, unde era cam crusta, iar de la cascada in jos zapada a fost din ce in ce mai putina, cu multe pietre, fiind nevoiti sa dam jos schiurile de mai multe ori.

Urcusul de la Padina la Piatra Arsa si apoi traverseul pana pe Carp a decurs normal, sub un soare arzator.

Ziua s-a incheiat cu o coborare de cosmar pe intunecate pe Carpul care era plin de tocatura de urme proaspat inghetate, combinate pe fata mare cu bucati de gheata lucie din aia galbuie. O adevarata provocare pentru schiurile mele usoare de 1.67. Ma si gandeam cum le dadeam in gura pe acolo cu Thunderul de 187, dar acuma iesisem la alergat, nu la freeriderit. Oricum, sunt foarte multumit de Random-uri, in pulver stau binisor la suprafata iar in crusta nu mi-au facut probleme: desi trebuie o idee muncite, ies invingatoare pana la urma fara probleme.

Saptamana viitoare poate daca va fi frumos revenim la Padina, dar de data asta facem tura de concurs, pe bune. Promit.