4 zile de catarari prin Muntii Nostrii

Pe sfarsit de concediu, dupa ce am muncit mult cu mutatul la Tartasesti, ne-am permis toti trei (adica si Castor) o mica escapada de buget redus la Cluj. Dar cum eu nu pot sa stau pe fundul meu, mi-am inghesuit si cursiera, cu planuri mari in program.

Ca n-a iesit 100% cum am vrut, e una, dar n-a iesit nici prost. Deci asa s-a finalizat un concediu de "munca":

Miercuri - doar o traversare de Feleac - 30 km

Desi aveam planuri mari miercuri, sa merg pe DN1 pana la Turda si sa ma intorc prin Ciurila, norii s-au adunat periculos si mi-au scurtat planurile. Astfel, m-am intors din Valcele, dar am facut totusi doua catarari frumoase. Feleacul l-am urcat de la Teatru pana in varf in 22 de minute iar Valcelele se pare ca mi-a luat cam 10 minute. N-am termen de comparatie sa zic daca e bine sau nu, dar mie sigur mi-a facut placere.... Am incheiat tura cu o plimbare prin oras pana la Vasi la E-mont.

Joi - prin tara lui Avram Iancu - Marisel prin Tarnita cu intoarcere prin Rasca - 120 km

Tura are mai mult ca in grafic, dar am uitat sa dau start la GPS si apoi s-a terminat bateria spre final (uitasem si sa-l incarc)... In total, au fost pe ciclocomputer fix 120 km.

Am plecat de dimineata, cu drag de locurile frumoase din muntii Gilaului. Am pedalat vanjos pana la Tarnita, unde m-am oprit cateva secunde sub baraj...

A urmat catararea de la baraj si o noua poza, dupa care m-am lansat in parcurgerea drumului de contur, cam spart din pacate.

Am facut o pauza de un suc la birtul de langa centrala electrica, apoi m-am lansat pe una din cele mai tari catarari pe care le stiu: Marisel e o urcare nu fantastic de abrupta, dar deosebit de constanta, pe prima bucata fiind o lunga linie dreapta inclinata puternic. Merge frumos si, cu fiecare suta de metri urcata, tot mai mult din peisajul minunat se dezvaluie privitorilor.

In final, am ajuns in centrul comunei Marisel, una din cele mai inalte localitati din Romania, aflata pe la 1600 m. Din pacate, drumul prin comuna s-a transformat din asfaltul bun de acum cativa ani intr-un forestier prost.

Am parasit comuna dupa o vizita la mormantul lui Avram Iancu, unde am meditat putin la cuvintele sale inscrise pe crucea de piatra.

A urmat coborarea sparta pana pe malul lacului Belis, apoi asfalt frumos pana la baraj. Dupa catararea de dupa baraj, a urmat o coborare de vis, presarata si cu mici urcari, prin Rasca, pana la DN1 in Capusu Mare, tulburata doar de pilotii care se antrenau pentru Raliul Clujului si care imi cam faceau un pic inima sa se opreasca in curbe cand imi apareau in fata pe contrasens... Dar nu am avut de ce, erau profesionisti si, chiar daca mergeau tare, nici o secunda nu m-am simtit in pericol....

Pe final, din Capus, am traversat pe centura de camioane, cu asfalt destul de bun, pana in drumul de Zalau de unde am intrat in Cluj prin Baciu. Nici acolo nu am scapat de masinile de raliu...

Per total, o tura solitara minunata la care visam demult....

Vineri - un Paltinis, in trecere - 60 km

Vineri, in drumul inapoi de la Cluj, am facut o escala la Sibiu, mai exact in Campingul Dumbrava, ca sa dau repede un Paltinis. Astfel, am plecat in graba spre Rasinari, apoi mai departe pe serpentine, in ritm alert si fara pauze. Am scos pana in varf cam 1:20 h din camping si cam 54 min de la inceputul serpentinelor. Tot de la inceputul serpentinelor pana sus, am avut o medie de vreo 17 km/h. Ca si o concluzie, catararea e destul de grea, comparabila cu Transalpina, dar foarte frumoasa si cu niste bucati mai de "relaj". Poze am facut doar la coborare, iar la intoarcere am luat-o pe jos prin statiune, unde e deplorabil. Cateva poze:

Duminica - la catarari pe langa Brasov si pe Col du Ciocan - 155 km

Duminica, impreuna cu Dani, am purces la o tura de mari catarari pe langa Brasov si sa inauguram si noi nou-asfaltata catarare de la Ciocanu, cea pe care iubeam eu asa de mult sa o urc pe MTB.... Asta e, la vremuri noi, pasiuni noi...

Am plecat din Predeal in Brasov unde ne-am intalnit cu Adi, colegul meu de suferinta la maratonul de la Solden, pe care l-am cunoscut si eu si cu care am dat o urcare in Poiana. Am facut 32 de minute pe catarare, zice el ca e un timp bunicel. Eu atat am putut.

In Poiana, ne-am intalnit cu Horia si inca un baiat din Zarnesti, impreuna cu care am coborat in Rasnov si apoi am urcat prin Bran spre Fundata. Baiatul din Zarnesti, ciclist extraordinar, pedala pe un bike cu flatbar si echipare de acu' minim 25 de ani, dar tare de tot. Ne-a parasit prin Bran. Ceilalti trei am terminat catararea si, dupa o pauza de rehidratare la pensiunea unde statea Horia, am coborat in Podul Dambovitei si am facut dreapta spre Ciocanu.

Drumul prin cheile Dambovicioarei e de nerecunoscut. Iar pe margine au aparut niste borne kilometrice pe care scrie Ciocanu...

Cat despre urcare, nu stiu ce sa scriu, sincer. N-am cuvinte. Daca iti place ciclocatararea, trebuie sa te duci sa simti tu ce inseamna. Eu nu am putut decat sa savurez fiecare metru castigat cu greu.... Ciocanu a murit, traiasca COL DU CIOCAN... Evident, poze nu sta nimeni sa faca pe-acolo, ca are alte treburi de facut si orice ciclist catarator stie ca, daca ai pus piciorul jos, te-ai chinuit degeaba...

Drumul se termina brusc la intrare in judetul Brasov, dar inainte de forestierul de nici 1 km pana in Sirnea si drumul spart din Sirnea in Fundata, am facut o pauza binemeritata de bere la o pensiune frumoasa aparuta in zona. Am stat si am admirat, dar din alta perspectiva, Bucegii si Craiul care ne inconjoara.

Ciudat e ca desi s-a asfaltat pana sus, n-am vazut, in plina duminica si cu vreme superba, manelistii si gratargii pe care-i asteapta toti sa apara de cate ori se asfalteaza un drum. Pur si simplu lipseau. De ce, e o buna intrebare.

De Horia ne-am despartit in Fundata, apoi am continuat doar cu Dani inapoi spre Rasnov, apoi in sus pe Paraul Rece si la Predeal. Dani fericiti pe ultimii metri de catarare a unei zile pline:

Am ajuns rupti inapoi la masina in Predeal, incheind o saptamana serioasa de ciclism de calitate. A doua zi urma sa reinceapa serviciul si, pentru mine, o viata noua, la casa, la tara....